ICCJ. Decizia nr. 3069/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3069/2010
Dosar nr. 686/35/2009
Şedinţa publică din 10 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1 din 13 ianuarie 2010 a Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca inadmisibilă, excepţia, de nelegalitate formulată de reclamanţii R.G., R.I., R.A., R.D., R.D., R.G. junior şi R.C., în contradictoriu cu pârâţii Ţ.C.D., Ţ.D.V., şi O.C.P.I. Bihor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sesizarea Curţii de Apel Oradea cu excepţia de nelegalitate, reclamanţii R.G., R.I., R.A., R.D., R.D., R.G. junior şi R.C. au solicitat constatarea nelegalităţii avizului nr. 646/2000 emis de O.C.P.I. Bihor, întrucât avizul contravine dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 7/1996.
S-a arătat în considerentele sentinţei atacate că avizul tehnic nr. 646/2000 constă în fapt în ştampila aplicată de către pârât pe planul cadastrul, ştampila care, însă, nu produce efecte juridice prin ea însăşi.
Astfel, instanţa de fond a constatat că avizul tehnic nr. 646/2000 nu este un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a apreciat excepţia de nelegalitate ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs reclamanţii R.I., R.A., R.D., R.D., R.G. junior, R.C., R.A., R.D.D., R.D.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenţii au arătat, în esenţă, că în mod greşit avizul tehnic pe care îl emite un O.J.C. nu a fost calificat ca şi act administrativ, din moment ce avizarea unui plan cadastral este o condiţie sine qua non pentru intabularea ulterioară în cartea funciară (CF) a unui plan cadastral nou format.
În opinia recurenţilor avizul cadastral naşte raportul juridic care permite beneficiarului documentaţiei cadastrale să ceară intabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară, iar avizul nu poate fi încorporat într-o simplă ştampilă ci trebuie motivat pentru a nu conduce la abuzuri sau la situaţii paradoxale ca acelaşi teren să se găsească în 2 coli C.F.
S-a mai arătat că avizul a cărui nelegalitate a fost invocată pe calea excepţiei încalcă dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.
Prin întâmpinare, O.J.C.P.I. Bihor a arătat că stabilirea amplasamentului şi identificarea unui imobil nu cad în atribuţiile acestei instituţii, recepţia cadastrală fiind stabilită prin art. 10 din Legea nr. 7/1996 republicată, astfel că pretenţiile recurenţilor - reclamanţi sunt neîntemeiate.
Examinând cauza prin prisma criticilor invocate de recurent Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că acestea nu se subsumează motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., iar prin perspectiva art. 3041 C. proc. civ., concluzia care se desprinde pe baza probatoriul existent şi a normelor legale incidente este aceea că nu există motive pentru desfiinţarea (casare/modificarea) sentinţei atacate.
Prin încheierea din 26 mai 2009, Secţia civilă mixtă a Curţii de Apel Oradea a sesizat secţia contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi curţi de apel cu excepţia de nelegalitate întemeiată pe dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, invocată de recurenţii - reclamanţi şi care priveşte avizul O.J.C.G.C. Bihor nr. 646/2000 prin care s-a avizat planul de amplasare şi delimitare a cadastralului cu nr. 528 şi fişa bunului imobil prin care s-a desprins suprafaţa de 200 mp din top 5889/4 din C.F. 11694 Oradea.
În mod corect, instanţa de contencios a observat că avizul tehnic în discuţie constă în fapt în ştampila aplicată de către pârât pe plan cadastral, că această avizare este o condiţie prealabilă pentru ca proprietarul bunului imobil să poată solicita înscrierea în C.F. a imobilelor prevăzute în planul cadastral, fără însă ca această ştampilă să producă efecte juridice prin ea însăşi.
Pentru a concluziona astfel, judecătorul fondului s-a raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 care definesc noţiunea de act administrativ.
Reţinând că avizul tehnic nr. 646/2000 nu a dat naştere, nu a modificat sau stins raporturile juridice, apreciind numai faptul cadastral de amplasare şi delimitare a unor bunuri imobile, cu nr. 528 şi 529, este corect întocmit de către expert, în mod legal prima instanţă a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate în discuţie.
Aspectele menţionate în cererea de recurs vizează mai degrabă probleme legat de fondul pricinii aflate în recurs la Curtea de Apel Oradea şi pot fi lămurite în cadrul acelui litigiu, dar în nici un caz prin invocarea nelegalităţii invocate pe cale de excepţie în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Pentru cele punctate, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.I., R.A., R.D., R.D., R.G. junior, R.C., R.A., R.D.D., R.D. împotriva sentinţei civile nr. 1 din 13 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3063/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3075/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
