ICCJ. Decizia nr. 3119/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3119/2010
Dosar nr. 3719/2/2009
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3248 din 14 octombrie 2009 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii D.N. şi D.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a obligat pe acesta din urmă să achite reclamanţilor suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale, precum şi suma de 343,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi a respins totodată, ca rămasă fără obiect capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat şi obligarea pârâtului la analizarea cererilor reclamanţilor privind redobândirea cetăţeniei române.
În acest sens instanţa a reţinut că cererile reclamanţilor au fost examinat şi avizate pozitiv de Comisia pentru cetăţeni, în şedinţa din data de 20 august 2009, urmând a se emite şi publica în Monitorul Oficial ordinul ministrului justiţiei în acest sens, împrejurarea faţă de care a apreciat că acţiunea a rămas în parte fără obiect.
În ceea ce priveşte pretenţiile reclamanţilor referitoare la acordarea daunelor morale s-a considerat, de către prima instanţă, că, prin nesoluţionarea cererilor lor într-un termen rezonabil, reclamanţii au suferit un prejudiciu constând în cunoştinţa neputinţei, frustrarea încercată atunci când au conştientizat că, faţă de ritmul de soluţionare a cererilor de către pârât, le este, practic, beneficiul redobândirii cetăţeniei române şi perioada de incertitudine de 6 ani de la formularea cererii.
În acest context s-a apreciat şi existenţa culpei pârâtului şi implicit incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, susţinând că a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că nu se poate vorbi de un prejudiciu cauzat reclamanţilor prin nesoluţionare a cererilor de acordare a cetăţeniei române câtă vreme acordarea acestei cetăţenii nu constituie o obligaţie pentru Statul Român şi nici de un refuz sau tergiversare în soluţionarea cererilor astfel încât să fi cauzat un prejudiciu reclamanţilor, nu poate fi vorba, având în vedere existenţa unui număr extrem de mare de cereri şi procedura existentă înainte de modificarea Legii nr. 21/1991, invocându-se în acest sens art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
S-a mai susţinut că, dat fiind caracterul accesoriu al capătului de cerere privind acordarea de daune morale, faptul că reclamanţii nu au probat existenţa unui prejudiciu cauzat, precum şi faptul că cererea lor a fost avizată pozitiv, capătul principal de cerere fiind respins ca rămas fără obiect, se impunea de asemenea respingerea capătului de cerere accesoriu.
În sfârşit, recurentul a apreciat că hotărârea pronunţată este nelegală şi în considerarea faptului că, deşi cererile reclamanţilor erau soluţionate, instanţa de fond, în mod eronat, a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este fondat în sensul şi pentru considerentele ce se vor cita în continuare.
În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita soluţionare a capătului de cerere privind plata daunelor morale, se constată că acesta este fondat, prima instanţă pronunţând o hotărâre nelegală sub acest aspect.
Astfel, pentru acordarea de daune morale nu este suficientă stabilirea culpei autorităţii ci trebuie dovedite daunele suferite, partea care le solicită fiind deci obligată să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu şi fapta autorităţii.
Pe de altă parte, este adevărat că cererea intimaţilor a fost examinată şi avizată, aşa cum aceştia au solicitat, însă acest lucru s-a realizat după ce reclamantul a formulat prezenta acţiune şi în condiţiile în care, anterior, au întreprins mai multe demersuri, pe cale administrativă, astfel încât, în mod corect, a fost reţinută, de către prima instanţă, culpa procesuală a pârâtului şi a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat în cauză şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii cererii intimaţilor de obligare a recurentului la plata daunelor morale, menţinând totodată celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 3248 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge ca neîntemeiat, capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3118/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3120/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
