ICCJ. Decizia nr. 3082/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3082/2010
Dosar nr. 1406/1/2010
Şedinţa publică din 10 iunie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1307 din 1 martie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de C.J.P. Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 465 din 2 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a casat sentinţa atacată şi a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă următoarele :
Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 - 1961.
Intimatul - reclamant P.G. nu îndeplineşte însă condiţiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, având în vedere că din fişa de evidenţă şi adeverinţa eliberată de U.M. 02405 Piteşti reiese ca acesta a efectuat stagiul militar în perioada 19 ianuarie 1953 - 17 decembrie 1955„ în cadrul U.M. 03907 care nu a făcut parte din D.G.S.M.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare P.G., la data de 16 februarie 2010.
În motivarea acestei căi extraordinare de atac s-a arătat că se impune recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 în favoarea sa întrucât alţi colegi cu care a efectuat stagiul militar în calitate de constructori au obţinut aceste drepturi. În acest sens depune Decizia de revizuire nr. 2750 din 2 august 2004 a C.J.P. Maramureş, privind pe soţia supravieţuitoare a numitului S.I.
Verificând regularitatea exercitării contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine că aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de art. 319 alin. (2) teza II C. proc. civ., potrivit căruia „Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
În speţă, Decizia nr. 1307 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost pronunţată la data de 1 martie 2007, fiind irevocabilă.
În aceste condiţii se observă că prezenta contestaţie în anulare a fost promovată la 16 februarie 2010 cu depăşirea termenului (de decădere), de un an, care s-a împlinit la 1 martie 2008, conform dovezii aflate la dosar, care priveşte data expedierii prin poştă a cererii în discuţie.
Cum prezenta contestaţie în anulare este tardivă ea va fi respinsă pentru acest motiv, iar susţinerile contestatorului nu mai pot face obiectul vreunei analize.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de P.G. împotriva Deciziei nr. 1307 din 1 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3075/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3087/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
