ICCJ. Decizia nr. 3075/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3075/2010
Dosar nr. 2381/54/2009
Şedinţa publică din 10 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 440 din 13 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâtă C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul P.I. a solicitat obligarea pârâtului S.R. prin C.C.S.D. la emiterea Deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 3,26 ha a cărui despăgubire se ridică la valoarea de 692.194,02 lei, invocând refuzul nejustificat al pârâtului.
Instanţa de fond a apreciat că în cauză nu au fost întrunite condiţiile refuzului nejustificat aşa cum sunt prevăzute de art. 1 coroborat art. 2 alin. (1) lit. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât la data sesizării instanţei, reclamantul se afla încă în cursul parcurgerii procedurii reglementate de Legea nr. 247/2005, în Titlul VII, prin formularea obiecţiunilor la raportul de evaluare.
S-a arătat că potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi pct. 16.13 din HG nr. 1095/2005 evaluatorul are obligaţia de a răspunde la aceste obiecţiuni şi ulterior se emite Decizia care reprezintă titlul de despăgubire, deoarece este obligatorie parcurgerea tuturor etapelor.
Or, s-a arătat în considerentele sentinţei atacate, anterior parcurgerii procedurii obligatorii nu se poate stabili existenţa unui refuz nejustificat al autorităţii competente în emiterea deciziei.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, instanţa de fond a reţinut că reclamantul are posibilitatea contestării deciziei prin care i s-au acordat despăgubirile, în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul P.I.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a stabilit că nu s-a parcurs procedura administrativă prevăzută de lege, deoarece evaluarea ca ultim act în vederea emiterii titlului de despăgubire a fost efectuat, conform scrisorii nr. 20467 din 22 septembrie 2009.
În opinia recurentului evaluarea nu este corectă şi nu e în acord cu Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 715/2008, şi, în condiţiile în care evaluatorul desemnat a stabilit un preţ incorect/nereal pentru metrul cub de masă lemnoasă pe picior, a apelat la o expertiză extrajudiciară cu aceeaşi forţă juridică şi probantă ca şi cea judiciară.
Prin întâmpinare, intimata C.C.S.D. a precizat că solicitarea recurentului - reclamant a rămas fără obiect întrucât la data de 13 decembrie 2009 a fost emisă Decizia reprezentând titlul de despăgubire în favoarea acestuia. În privinţa valorii despăgubirilor acordate prin raportul de evaluare s-a arătat că demersul judiciar al reclamantului a avut ca obiect constatarea refuzului nejustificat al autorităţii pârâte de a emite titlul de despăgubire pentru terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 3,26 ha.
Examinând cauza atât prin prisma criticii formulate de recurent, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate.
Obiectul acţiunii cu care a fost învestită Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, de către reclamantul P.I. a vizat obligarea pârâtului S.R. prin C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 3,26 ha.
Dând eficienţă art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul fondului s-a pronunţat prin raportare la obiectul cererii dar şi la dispoziţiile legale incidente în materie, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Aşadar, constatând că la data sesizării instanţei (19 august 2009) reclamantul se afla în faza procedurii contestării raportului de evaluare, s-a reţinut că procedura obligatorie prevăzută de lege nu era epuizată în totalitate şi că nu se poate imputa autorităţii competente că refuză nejustificat să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Potrivit înscrisului depus, în dosarul de recurs de către intimată (în numele şi pe seama S.R.), la data de 3 decembrie 2009, a fost emisă Decizia nr. 9830/ FF, reprezentând titlu de despăgubire în favoarea recurentului - reclamant.
Aşadar, Înalta Curte constată că interesul, ca şi cerinţa necesară pentru existenţa dreptului la acţiune, nu mai este legitim şi actual la momentul exercitării căii extraordinare de atac a recursului (declarat la 21 decembrie 2009).
Lipsa interesului în promovarea oricărei forme procedurale reprezintă o excepţie de fond, peremptorie absolută, iar sancţiunea care decurge din aceasta este aceea a respingerii cererii pentru lipsa de interes.
În acest context, urmează ca recursul să fie respins ca lipsit de interes.
În privinţa nemulţumirii legate de valoarea stabilită prin Decizia ce constituie titlul de despăgubire, aceasta excede cadrului procesual existent.
Potrivit art. 2 din Decizia nr. 9830/ FF a C.C.S.D., acest act poate fi contestat în condiţiile Legii nr. 554/2004, aşa cum rezultă în mod expres din dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Capitolul VI al Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Pentru toate cele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei civile nr. 440 din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3069/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3082/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
