ICCJ. Decizia nr. 3066/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3066/2010
Dosar nr. 17197/3/200.
Şedinţa publică din 10 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.C. a solicitat suspendarea deciziei de imputare nr. 1649 din 10 octombrie 2008 emisă de pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi anularea deciziei cu acelaşi număr.
în motivarea cererii de suspendare a deciziei de imputare, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, respectiv condiţia prevenirii unei pagube iminente şi existenţa cazului bine justificat.
Prin încheierea de şedinţa din 6 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a deciziei de imputare nr. 1649 din 10 octombrie 2008 emisa de pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În condiţiile în care reclamantul nu contestă de principiu existenţa unei obligaţii de restituire a unor sume de bani pentru cheltuielile de şcolarizare, instanţa de fond a constatat că în cauză nu există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului, iar modul de stabilire a acestor sume şi cuantumul lor real sunt aspecte ce vor fi soluţionate cu ocazia soluţionării fondului.
împotriva acestei încheieri de şedinţă , considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs S.C.
S-a criticat hotărârea pentru faptul că a fost pronunţată fără temei legal, instanţa apreciind că suspendarea nu poate opera doar pentru faptul că suma imputată este disproporţionată, pentru că verificarea cuantumului cheltuielilor imputate nu se poate face decât prin judecarea fondului.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând motivele de recurs şi încheierea atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti prin încheierea din 16 octombrie 2009, a respins cererea de suspendare a executării deciziei de imputare nr. 164915/2008 emisă de pârâtă, apreciindu-se că în cauză nu sunt întrunite dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Din analiza actelor dosarului rezultă fără posibilitate de tăgadă că în speţă nu există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, întrucât recurentul-reclamant nu contestă existenţa obligaţiei de restituire a sumelor de bani.
Aspectele relatate în cererea de suspendare privesc probleme de fond, care trebuie analizate în detaliu cu ocazia admiterii şi administrării de probatorii.
Cazul bine justificat şi paguba iminentă, nu au fost dovedite de recurent şi sunt condiţii expres prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 fără de care instanţa de fond nu poate concluziona în ceea ce priveşte suspendarea actului administrativ.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că Încheierea atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de S.C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.C. împotriva Încheierii de şedinţă din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3061/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3067/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
