ICCJ. Decizia nr. 3067/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3067/2010
Dosar nr. 1043/33/2009
Şedinţa de la 10 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamantul K.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, anularea Hotărârii nr. 5690 din 16 aprilie 2009 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuţiilor etnice la care a fost supus de către autorităţile care s-au instaurat în urma Dictatului de la Viena.
Prin sentinţa civilă nr. 447 din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj a respins excepţia invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj privind tardivitatea înregistrării acţiunii, respingând totodată acţiunea în contencios formulată de reclamantul K.I. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Sălaj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţa că, referitor la excepţia tardivităţii acţiunii, nu se poate verifica depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, având în vedere că nu se poate face dovada comunicării hotărârii emisă de pârâtă către reclamant.
Având în vedere declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, instanţa de fond a constatat că probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea condiţiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv faptul că reclamantul, cetăţean roman a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuţiilor etnice.
Un alt argument suplimentar pe care instanţa de fond l-a avut în vedere a fost faptul că reclamantul s-a mai adresat pârâtei la data de 16 noiembrie 2007 pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi deşi cererea i-a fost respinsă prin Hotărârea nr. 5180 din 15 ianuarie 2008, nu a contestat această decizie.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta K.I.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 codul de procedură civilă şi de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii" iar conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 21 octombrie 2009, iar recursul a fost înregistrat la data de 13 ianuarie 2010, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei".
Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, se va constata că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de K.I. împotriva sentinţei civile nr. 447 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3066/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3070/2010. Contencios → |
|---|
