ICCJ. Decizia nr. 3070/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3070/2010
Dosar nr. 1395/36/2010
Şedinţa de la 10 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamanta V.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, anularea Hotărârii nr. 32598 din 3 septembrie 2009 emisă de pârâtă, solicitând, totodată şi plata drepturilor cuvenite, începând cu luna următoare depunerii cererii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât beneficiarii Legii nr. 189/2000 sunt toţi cei născuţi până la data de 06 martie 1945 şi ai căror părinţi au fost strămutaţi din Bulgaria.
Prin sentinţa civilă nr. 607/CA din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondată contestaţia în contencios administrative, formulată reclamanta V.A. în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţa că din actele depuse la dosar se confirmă naşterea numitei T.A. la data de 19 august 1943 în localitatea Ostrov, raionul Adamclisi, astfel rezultând că reclamanta s-a născut 4 ani mai târziu de la momentul schimbului de populaţie prin plecarea românilor din Durostor.
Instanţa de fond a constatat că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000 întrucât nu a făcut dovada deplină a strămutării sale, contestaţia făcând referire doar la faptul că este suficientă naşterea în intervalul de timp 06 septembrie 1940-06 martie 1945.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta V.A.
În esenţă, în motivele de recurs s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât nu era născută la momentul strămutării părinţilor.
A mai arătat recurenta că din interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 coroborate cu prevederile art. 2 din Norma pentru aplicarea OG nr. 105/1999 aprobată prin HG nr. 127/2002 rezultă că nu pot fii excluşi de la beneficiile legii nici copiii celor strămutaţi care au suferit şi ei aceleiaşi interdicţii ca şi părinţii lor la care îşi aveau în mod legal domiciliul.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, este evident că a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Pentru aceste motive, recursul va fi admis şi sentinţa atacată modificată, în sensul admiterii acţiunii formulată de V.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de V.A. împotriva sentinţei civile nr. 607 din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că admite contestaţia reclamantei V.A.
Anulează hotărârea nr. 32598 din 3 septembrie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea reclamantei de beneficiar al OUG nr. 105/1999 pentru perioada 19 august 1943-6 martie 1945, , începând cu data de 1 noiembrie 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3067/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3628/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
