ICCJ. Decizia nr. 424/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 424/2010
Dosar nr. 772/44/200.
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C.E. a chemat în judecată A.N.P.M., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună suspendarea executării deciziei nr. 334 din 23 aprilie 2009, emisă de aceasta din urmă, prin care s-a dispus preavizarea sa în vederea revocării din funcţia de Director executiv al A.R.P.M. Galaţi.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că revocarea sa din funcţie este nelegală, atâta vreme cât funcţia publică de conducere a dobândit-o prin concurs. Pe de altă parte, consideră că este bine justificată cererea sa prin aceea că există o puternică îndoială asupra legalităţii actului criticat, atâta vreme cât se tinde ca în mod unilateral să se desfiinţeze un contract bilateral.
Referitor la paguba suferită, aceasta constă în imposibilitatea exercitării funcţiei câştigate prin concurs, şi în privarea de drepturile salariale cuvenite.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 120 din 19 mai 2009 a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării deciziei nr. 334 din 23 aprilie 2009 emisă de A.N.P.M. până la soluţionarea pe fond a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în legătură cu cazul bine justificat că există puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ contestat pornind chiar de la premisa revocării unilaterale a acestuia.
În privinţa pagubei iminente s-a reţinut că afectarea dreptului la muncă al reclamantei precum şi imposibilitatea obţinerii veniturilor salariale din funcţia deţinută, pot fi considerate de natură a-i produce reclamantei un prejudiciu viitor şi sigur, fără a mai fi necesară dovedirea lui.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs A.N.P.M.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât Decizia Preşedintelui A.N.P.M. nr. 334 din 23 aprilie 2009 este emisă în conformitate cu prevederile legale, respectiv OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Pe fondul cauzei, a susţinut că A.N.P.M., în procedura de emitere a deciziei nr. 334 din 23 aprilie 2009, nu a acţionat în mod discreţionar, neexistând o marjă de apreciere în alegerea soluţiei ce trebuia adoptată, ci pur şi simplu a aplicat legea (OUG nr. 37/2009), care este de strictă şi imediată aplicabilitate pentru o instituţie publică.
Recurenta a mai susţinut şi faptul că reclamanta nu dovedeşte producerea unei pagube şi cuantumul acesteia, ci solicită instanţei să prezume această pagubă iminentă, reclamanta având posibilitatea să opteze pentru o funcţie publică vacantă, iar instituţia publică având obligaţia să-i ofere această funcţie potrivit pregătirii sale.
Analizând sentinţa atacată în raport cu motivele de recurs formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În cauză, obiectul acţiunii dedusă judecăţii îl reprezintă suspendarea executării deciziei nr. 334 din 23 aprilie 2009, decizie întemeiată pe dispoziţiile art. III alin. (1) şi alin. (11) din OUG nr. 37/2009 şi în baza căreia reclamantului i s-a acordat un termen de preaviz până la 22 mai 2009, dată de la care acesta să fie eliberat din funcţia publică de conducere de Director Executiv al A.R.P.M. .
Totodată, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat nici motivul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Aşa cum am amintit mai sus, o condiţie impusă de legiuitor pentru a se dispune această măsură este aceea a existenţei unui caz bine justificat.
Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Prin urmare, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În speţa de faţă, Înalta Curte constată că suntem în prezenţa unui caz bine justificat în raport de împrejurarea că OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin noţiunea de pagubă iminentă se înţelege prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
În concepţia instanţei de control judiciar, şi această condiţie legală este îndeplinită în speţă, fiind vorba de privarea de drepturile salariale cuvenite; acest prejudiciu material este viitor şi previzibil cu evidenţă.
Pe de altă parte, se poate afirma faptul că măsura adoptată în privinţa intimatului, datorită, pe de-o parte, caracterului său imprevizibil iar, pe de altă parte, funcţiei de conducere deţinute de aceasta, poate genera o perturbare previzibilă gravă a funcţionării serviciului public.
Faţă de cele ce preced soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, recursul declarat urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.P.M. împotriva sentinţei civile nr. 120 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3631/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 429/2010. Contencios → |
|---|
