ICCJ. Decizia nr. 3087/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3087/2010
Dosar nr. 7881/2/2008
Şedinţa publică din 10 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 05 decembrie 2008, reclamanta SC S.C. SRL a chemat în judecată pârâţii M.D.L.P.L. şi C.J. Maramureş., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 596.397 lei, reprezentând: 340.114,48 lei contravaloarea facturii nr. 2007620 din 13 decembrie 2007 emisă de reclamantă pentru serviciile prestate aferente fazei întâi, revizuirea/actualizarea studiului de fezabilitate în baza contractului nr. 45199 din 15 decembrie 2006, respectiv 105.435 lei reprezentând penalităţi de întârziere conform art. 21 pct. 2 din contract şi 150.848 lei, pierderi suferite de societate ca urmare a nerespectării obligaţiilor contractuale de către pârâţi.
A mai solicitat reclamanta obligarea pârâţilor la eliberarea scrisorii de garanţie bancară de bună execuţie în valoare de 41.428,84 lei.
În motivarea cererii sale reclamanta a susţinut următoarele:
La data de 15 decembrie 2006 s-a încheiat contractul de achiziţie publică de servicii nr. 45199 între achizitorul M.I.E. (substituit ulterior de M.D.L.P.L.), beneficiarul C.J. Maramureş., respectiv prestatorul SC S.C. SRL.
Conform contractului, societatea reclamantă s-a obligat la executarea unor prestaţii în două etape:
Faza I – revizuirea/actualizarea Studiului de Fezabilitate (în 45 de zile de la intrarea în vigoare a contractului);
Faza a II-a – elaborarea/dezvoltarea Proiectului Tehnic, inclusiv Detaliile de execuţie (în termen de patru luni de la elaborarea Studiului de Fezabilitate); asigurarea prevederilor Legii nr. 10/1995 şi a serviciilor de asistentă tehnică necesară beneficiarului proiectului/constructorului pe perioada implementării proiectului.
Proiectul viza reabilitarea D.N., iar conform contractului, achizitorul s-a obligat să plătească prestatorului preţul contractului, de 828.576, 77 lei, din care T.V.A. 132.293,77 lei.
Reclamanta a mai susţinut că societatea şi-a îndeplinit integral obligaţiile asumate pentru Faza I Revizuire/Actualizare Studiu de Fezabilitate pentru Proiectul D.N., prestând şi servicii suplimentare, elaborare documentaţii Studiu de Fezabilitate nou pentru 20 km traseu nou (variante ocolitoare localităţi), în baza solicitărilor scrise si exprese ale achizitorului şi beneficiarului.
Astfel, documentaţia elaborata de societate, faza Studiu de Fezabilitate, este in prezent proprietatea Achizitorului, conform art. 10.1 din Contract „toată documentaţia aferentă fiecărui proiect elaborată sub orice formă, este şi va rămâne în proprietatea M.I.E. [actualmente M.D.L.P.L.], în calitate de proprietar, acesta efectuând şi acte de dispoziţie cu privire la aceasta documentaţie, prin transmiterea ei la Ministerul Transporturilor – C.N.A.D.N.R.".
Mai mult, în baza analizei documentaţiei, Faza Studiu de Fezabilitate întocmită de societate, achizitorul a putut aprecia care sunt costurile şi implicaţiile investiţiei şi dacă dispune sau nu de fondurile necesare finalizării construcţiei.
De asemenea, pentru documentaţia predată în luna iunie 2006 societatea nu a primit obiecţiuni scrise din partea beneficiarului sau achizitorului, nici un punct de vedere şi nici vreo informare cu privire la varianta finală de traseu aprobată.
Totodată, conform adresei nr. 21287 din 30 mai 2007 achizitorul M.D.L.P.L. şi-a asumat obligaţia de a aproba Studiul de Fezabilitate împreună cu beneficiarul.
Pentru serviciile prestate societatea a emis factura nr. 2007620 din 13 decembrie 2007 în valoare de 340.114,48 lei (T.V.A. inclus) însă, deşi creanţa către SC S.C. SRL este certă, lichidă şi exigibilă, pârâţii nu au achitat-o nici până la data cererii de chemare în judecată, de la data scadenţei înregistrându-se mai mult de 310 zile de întârziere.
Conform art. 21.2, în cazul în care achizitorul nu onorează facturile emise de prestator în termen de 28 de zile, acesta are obligaţia de a plăti penalităţi de 0,1 % din valoarea facturii neonorate pentru fiecare zi de întârziere, până la achitarea efectivă.
De asemenea, conform art. 13.1 lit. e), beneficiarul are obligaţia de a despăgubi prestatorul pentru prejudiciile care rezultă din neîndeplinirea de către beneficiar a obligaţiilor contractuale.
În aceste condiţii, la data de 7 noiembrie 2008, societatea a solicitat o evaluare, iar prin Raportul de evaluare pierderi din imobilizarea unor active necorporale pentru care nu s-au onorat datoriile contractuale către SC S.C. SRL întocmit de evaluatorul Dr. Ec. C.S.B. s-a constatat că sumele datorate de către pârâţi sunt în valoare totală de 596.397 lei, structurate astfel:
a) 340.114,48 lei (T.V.A. inclus) – contravaloarea facturii nr. 2007620 din 13 decembrie 2007 emisă pentru serviciile prestate aferente Fazei I – Revizuirea/ Actualizarea Studiului de Fezabilitate, aşa cum au fost acestea prevăzute în Contractul nr. 45199 încheiat între părţi la 15 decembrie 2006;
b) 105.435 lei – penalităţi de întârziere datorate conform art. 21.2 din contract;
c) 150.848 lei – pierderile suferite de societate ca urmare a nerespectării obligaţiilor contractuale de către pârâţi. Conform art. 13.2 lit. e) „beneficiarul are obligaţia de a despăgubi prestatorul pentru prejudiciile care rezultă din neîndeplinirea de către beneficiar a obligaţiilor contractuale;
d) 13.604 lei – pierderi financiare rezultate din neparticiparea la alte proiecte şi licitaţii datorită mobilizării angajaţilor cu lucrarea aflată în litigiu;
e) 45.915 lei – pierderi financiare rezultate din plata de către SC S.C. SRL a dobânzilor la creditele bancare contractate pentru realizarea şi susţinerea proiectului;
f) 2.460 lei – dobândă legală pentru sumele blocate nejustificat de către pârâţi cu titlu de garanţie de bună execuţie. Din data de 7 februarie 2008 şi până în prezent, pârâţii au menţinut blocate sumele aferente Scrisorii de garanţie bancară de bună execuţie constituită de societate;
g) 50.335 lei – pierderi financiare rezultate din diferenţele de schimb valutar leu-euro între data înregistrării lucrării 5 iunie 2007 (1 euro=3,2560 lei) şi data evaluării 14 noiembrie 2008 (1 euro=3,7379 lei);
h) 38.534 lei – pierderi cauzate de pierderea unor oportunităţi financiare rezultate din imobilizarea unor fonduri proprii la realizarea lucrării aflate în litigiu.
Pârâţii au formulat întâmpinări.
C.J. Maramureş. a invocat inadmisibilitatea acţiunii faţă de nelegalitatea convocării la conciliere, iar pe fond ambele pârâte au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2342 din 2 iunie 2009, a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de C.J. Maramureş, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC S.C. SRL în contradictoriu cu pârâţii M.D.L.P.L. şi C.J. Maramureş. şi a obligat pârâtul M.D.L.P.L. la plata sumelor de 340.114,48 lei (contravaloare factură) şi de 105.435 lei (penalităţi) calculate până la 14 noiembrie 2008 şi în continuare penalităţi până la executarea obligaţiilor de plată a debitului principal, precum şi la e liberarea scrisorii de garanţie bancară de 41.428,84 lei.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă cererea privind suma de 150.848 lei, ca neîntemeiată, şi au fost obligaţi ambii pârâţi la plata sumei de 7.645 lei reprezentând cheltuieli de judecată admise în parte.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Cu referire la excepţia inadmisibilităţii, instanţa a apreciat-o neîntemeiată întrucât convocarea la conciliere a fost efectuată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 7201 alin. (3) C. proc. civ., fiind expediată la data de 22 mai 2008, cu fixarea datei pentru conciliere la 9 iunie 2008.
Potrivit art. 14 din contract, prestatorul avea obligaţia de a respecta clauzele contractuale conform angajamentului asumat în conformitate cu propunerea tehnică (aferente furnizării documentaţiei conform caietului de sarcini), fără a modifica preţul contractului.
Din culpa pârâţilor însă, de la primele întâlniri pentru întocmirea studiului s-au ivit situaţii noi, cerinţe privitoare la modificarea obiectului investiţiei, care au dus implicit la modificarea clauzelor contractuale.
Această modificare nu a îmbrăcat forma unui act adiţional, ci a fost convenită prin corespondenţă şi înţelegeri verbale stabilite cu ocazia întâlnirii între părţile contractante.
Reclamanta a întocmit studiul de fezabilitate, acesta fiind predat pârâţilor. Deşi studiul a analizat şi variantele adăugate conform voinţei beneficiarului în timpul executării contractului (20 km. traseu nou), reclamanta nu a facturat decât valoarea studiului stabilită în centralizatorul de preţuri, document din oferta prezentată de SC S.C. SRL în cadrul achiziţiei publice: 285.810,49 lei plus T.V.A. 54.303,99 lei, în total 340.114,48 lei.
Apărarea beneficiarului C.J. Maramureş în sensul că nu şi-a putut materializa demersul de a supune aprobării în şedinţa consiliului studiul de fezabilitate, nu poate fi reţinută, a apreciat prima instanţă, deoarece acesta a comunicat achizitorului M.D.L.P.L. că în urma analizei, a constatat că soluţia tehnică prezentată de proiectant este acceptabilă, dar având în vedere proiectele aflate în curs de realizare sau pregătire precum şi costurile de realizare a investiţiei, propune alte variante de efectuare a lucrărilor, cu studiu de fezabilitate aferent (pentru reabilitarea drumului existent sau pentru varianta de drum expres care să facă legătura între drumul Expres – Petea Satu Mare – Baia Mare şi Autostrada Transilvania).
A concluzionat instanţa de fond că încetarea contractului ca urmare a rezilierii nu este susţinută decât de achizitor. Rezilierea este o sancţiune pentru neexecutarea culpabilă a contractului cu executare succesivă. Or, în speţă, nu rezultă care este culpa reclamantei. Aceasta a fost împiedicată din cauza lipsei de coordonare şi decizie a pârâţilor cu privire la obiectivul documentaţiilor tehnice (traseul drumului supus reabilitării) să desfăşoare întocmai activităţile la care s-a angajat prin contract.
Nu se poate opune reclamantei faptul că studiul de fezabilitate a fost predat C.N.D.A. din România, aceasta nefiind parte în contract, iar împrejurarea că cea de-a doua fază a contractului nu a mai putut fi executată nu este imputabilă reclamantei.
Curtea a constatat că în cazul rezilierii, efectele contractului încetează numai pentru viitor, lăsând neatinse prestaţiile făcute anterior rezilierii şi a înlăturat susţinerile pârâtului cu privire la imposibilitatea achitării serviciilor aferente doar primei faze.
Cererea reclamantei care adaugă penalităţilor convenţionale şi contravaloarea prejudiciului efectiv, concret, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.
Culpa beneficiarului nu poate fundamenta acordarea acestor daune interese, deoarece ele sunt accesorii debitului principal, contravaloarea serviciilor prestate (studiul de fezabilitate), sumă care trebuia achitată conform contractului de achizitor.
În fine, Curtea a obligat pârâtul la eliberarea scrisorii de garanţie bancară de 41.428,84 lei şi în conformitate cu prevederile art. 274 şi 276 C. proc. civ., a obligat pârâţii la plata cheltuielilor de judecată admise în parte pentru suma de 7.645 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta SC S.C. SRL, cât şi pârâţii C.J. Maramureş şi M.D.R.T.
I. Reclamanta a solicitat modificarea, în parte, a hotărârii atacate în sensul obligării pârâţilor-intimaţi şi la plata sumei de 150.848 lei reprezentând despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a neexecutării celorlalte obligaţii contractuale, precum şi la plata integrală a cheltuielilor de judecată în cuantum de 16.825,49 lei, din care i-a fost acordată numai suma de 7.645 lei.
Invocând, în drept, dispoziţiile art. 20 şi urm. din Legea nr. 554/2004, art. 274 alin. (1) şi (2), art. 299 alin. (1), art. 301, art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., în motivarea cererii de recurs reclamanta - intimată a susţinut, în esenţă, următoarele:
1. În mod greşit prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, cererea de plată a sumei de 150.848 lei cu titlu de despăgubiri, care nu este o obligaţie accesorie debitului principal (c/valoarea facturii), izvorul acesteia fiind diferit.
Astfel, penalităţile de întârziere au fost solicitate pentru neexecutarea de către intimata M.D.L.P.L. a obligaţiei de plată a facturii, iar pierderile în cuantum de 150.848 lei pentru neexecutarea celorlalte obligaţii ale intimaţilor grefate pe clauzele art. 13.1 din contract.
În concret, această sumă reprezintă echivalentul pierderilor financiare rezultate de neparticiparea la alte proiecte şi licitaţii datorită mobilizării angajaţilor cu lucrarea aflată în litigiu pentru o perioadă de 9 luni (iunie 2007 – februarie 2008); dobânda legală pentru garanţia de bună execuţie, blocată nejustificat ulterior denunţării contractului; pierderea unor oportunităţi financiare ca urmare a imobilizării unor fonduri proprii la realizarea acestei lucrări; pierderi financiare rezultate din plata dobânzilor la creditele bancare contractate pentru realizarea şi susţinerea proiectului, precum şi din diferenţele de schimb valutar leu-euro între data înregistrării lucrării (5 iunie 2007) şi data evaluării (14 noiembrie 2008).
În justificarea punctului său de vedere, reclamanta - recurentă a făcut referire şi la Decizia nr. 661 din 12 ianuarie 1995 prin care secţia comercială a Curţii Supreme a stabilit că debitorul poate fi obligat la plata unor despăgubiri în scopul reparării prejudiciului cauzat creditorului pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale sau prin executarea lor necorespunzătoare, ori cu întârziere, atunci când părţile, prin voinţa lor, au cuprins în contract şi o clauză penală în acest sens, despăgubiri ce pot fi daune interese compensatorii acordate pentru pagube cauzate prin neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei, ori pentru executarea ei necorespunzătoare şi, respectiv, daune moratorii pentru acoperireapagubelor cauzate prin întârziere în executarea unei obligaţii contractuale.
2. În mod greşit a fost admisă numai în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanţa omiţând nemotivat obligarea pârâţilor şi la achitarea sumei de 9.150,49 lei reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în conformitate cu prevederile legale.
II. C.J. Maramureş a solicitat modificarea în parte a hotărârii în sensul înlăturării obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată instituită şi în sarcina acestuia.
Hotărârea a fost criticată numai sub acest aspect, apreciindu-se că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 274 şi 276, obligând şi acest pârât la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care partea căzută în pretenţii a fost doar M.D.L.P.L. (actualmente M.D.R.T.), care a fost obligată la plata parţială a sumelor pretinse de reclamantă.
III. Recurentul M.D.R.T. a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în întregime a acţiunii formulate de reclamantă, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Acest recurent a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, în considerarea următoarelor aspecte:
1. În principal, acest recurent a înţeles să invoce excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de faptul că reclamanta nu a solicitat instanţei de judecată obligarea în prealabil a C.J. Maramureş la emiterea unei hotărâri de aprobare a indicatorilor tehnico - economici ai proiectului prin care să se aprobe studiul de fezabilitate.
În acest sens, s-a făcut referire atât la prevederile art. 18 alin. (6) din contract, cât şi la cele ale art. 9.1 lit. d) din Ordinul Ministrului Integrării Europene nr. 787/2006, potrivit cărora plata nu putea fi făcută în absenţa raportului privind finalizarea studiului de fezabilitate, aprobat prin hotărâre de beneficiarul proiectului.
2. Sub aspectul fondului cauzei, s-a apreciat că prima instanţă a trecut peste voinţa părţilor concretizată în contractul de servicii încheiat, care prevedea în mod clar că plata serviciilor se va efectua după finalizarea celor două faze ale acestuia.
Astfel, potrivit art. 2.1 din contract, preţul contractului este preţul plătibil prestatorului de către achizitor pentru îndeplinirea integrală şi corespunzătoare a tuturor obligaţiilor asumate. Or, cum aceste obligaţii nu au fost îndeplinite integral, plata preţului nu se justifică, fiind şi logic să se întâmple aşa întrucât, raportat la scopul contractului, studiul de fezabilitate neînsoţit de proiectul tehnic şi detaliile de execuţie nu poate fi fructificat în nici un mod.
Mai mult, susţine acest recurent, au fost încălcate prevederile art. 3 alin. (1) din HG nr. 811/2006 şi ale Ordinului nr. 787/2006, potrivit cărora elaborarea întregii documentaţii de către prestator reprezintă obiectivul specific al sub-programului „Asistenţa tehnică pentru pregătirea de proiecte finanţabile prin Programul operaţional regional 2007 - 2013".
S-a precizat, totodată, că prestatorul a fost de acord cu propunerea Ministrului Transporturilor de preluare a proiectului respectiv, astfel că întreaga documentaţie a fost predată C.N.D.A. din România, în vederea modificării şi integrării acestui proiect cu alte obiective din zonă, urmând ca banii să fie recuperaţi de la aceasta din urmă.
A fost invocată şi greşita înlăturare a celorlalte apărări formulate în cauză, circumscrise necesităţii încheierii unui act adiţional în care să se stipuleze posibilitatea efectuării plăţii aferente unei singure faze şi modalitatea prin care se stabileşte preţul pentru studiul de fezabilitate.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la penalităţile de întârziere, s-a apreciat că, în raport cu dispoziţiile art. 21.2 din contract şi în condiţiile în care nu au fost depuse toate documentele prevăzute la art. 18.6 şi 18.10, acestea nu puteau fi acordate.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată şi, în mod grupat, în funcţie de succesiunea lor logică, criticile ce i-au fost aduse de către recurenţi, prin prisma dispoziţiilor art. 304, 3041 C. proc. civ. şi a prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reţine următoarele:
1. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în modalitatea în care a fost invocată de pârâtul-recurent M.D.R.T., nu poate fi primită.
Susţinerile acestui recurent vizează în realitate o eventuală soluţie de inadmisibilitate a acţiunii, motivat doar de faptul că, în opinia sa, era necesar să se solicite obligarea în prealabil a beneficiarului proiectului la emiterea unei hotărâri de aprobare a acestuia, neputând fi circumscrise decât unor veritabile apărări de fond, întrucât implică examinarea modalităţii de încetare a contractului în discuţie şi a obligaţiilor ce le reveneau părţilor într-o atare situaţie.
2. Pe fondul cauzei, în raport cu actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a concluzionat în mod corect că acţiunea reclamantei este admisibilă în limita sumei datorate de achizitor cu titlu de preţ pentru serviciile realizate de prestator, cu penalităţile de întârziere aferente calculate până la data de 14 noiembrie 2008 şi în continuare, până la executarea obligaţiei de plată a debitului principal.
Astfel, este incontestabil faptul că părţile au încheiat un contract de achiziţie publică, supus unui regim de drept public, caracterizat prin preemţiunea interesului public, căruia i se subordonează principiul libertăţii contractuale.
În considerarea acestui regim juridic, părţile trebuie să accepte clauze reglementare, stabilite prin lege sau prin alte acte normative, emise în limitele legii, iar autoritatea publică poate modifica sau rezilia unilateral contractul şi atunci când o atare măsură este impusă de interesul public, nu numai pentru o eventuală neexecutare a obligaţiilor contractuale de către particular.
Prin contractul administrativ în discuţie, reclamanta s-a obligat să presteze serviciile de revizuire/ actualizare Studiu de Fezabilitate (Faza I) şi elaborare/ dezvoltare Proiect Tehnic, inclusiv Detalii de execuţie, precum şi asigurarea serviciilor de asistenţă tehnică pe durata implementării proiectului (Faza II), pentru proiectul „Reabilitarea D.N.", iar achizitorul M.D.L.P.L. s-a obligat să-i plătească acesteia preţul cuvenit pentru îndeplinirea contractului de 828.576,77 lei.
Modalitatea de derulare a raporturilor contractuale stabilite între părţi este detaliată în considerentele hotărârii atacate, relevante fiind pentru examinarea criticilor ce i-au fost aduse prin cererile de recurs, aspectele privind: (i) întocmirea de către reclamantă a studiului de fezabilitate şi predarea acestuia către achizitor şi beneficiar la data de 4 iunie 2007 şi (ii) denunţarea unilaterală a contractului de către achizitor, motivat de faptul că valoarea celor două proiecte depăşeşte valoarea maximă a investiţiei stabilită în cadrul documentelor de programare pentru tipul de infrastructură „reabilitarea drumurilor judeţene", acestea fiind eliminate prin HG nr. 1354/2007 din Anexa HG nr. 811/2006.
Or, într-o atare situaţie, conform art. 25.3 din contract, prestatorul are dreptul de a pretinde numai plata corespunzătoare pentru partea din contract îndeplinită până la data denunţării unilaterale/ rezilierii contractului.
În raport cu această clauză contractuală şi în considerarea regimului juridic specific al raporturilor contractuale stabilite între părţi, reclamanta nu este îndreptăţită să pretindă acordarea unor sume de bani grefată pe o pretinsă neîndeplinire a obligaţiilor asumate prin alte clauze contractuale, excepţie făcând, în mod evident, doar cea de sub pct. 21.2 prin care a fost instituită o clauză penală pentru ipoteza neonorării facturii emisă de prestator pentru partea din contract ce a fost îndeplinită.
Aceasta cu atât mai mult cât, raportat la modalitatea de plată a preţului convenită de părţi (la finalizarea integrală a contractului) şi de prevederile art. 19.2 din contract, pierderile suplimentare pretins suferite ar fi rămas în sarcina sa, chiar şi în ipoteza continuării raporturilor contractuale.
Din aceeaşi perspectivă, nu prezintă relevanţă nici jurisprudenţa instanţei supreme în materie comercială, la care reclamanta a făcut referire prin cererea sa de recurs.
Pe de altă parte, abstracţie făcând de aceste considerente, se observă că în justificarea pretenţiilor sale suplimentare, reclamanta - recurentă a invocat doar prevederile art. 13.1 din contract care reglementează obligaţiile beneficiarului C.J. Maramureş.
Or, pe baza probatoriului administrat în cauză, o eventuală neîndeplinire culpabilă a obligaţiei de sub pct. 13.1 lit. c), relevantă în raport cu susţinerile părţilor, nu poate fi reţinută.
Conform acestei clauze contractuale, beneficiarului îi revenea obligaţia de a aproba toate documentele proiectului, realizate cu respectarea clauzelor contractule şi pe care prestatorul le pune la dispoziţia sa. În raport cu caracterul complex şi specific al acestui contract, clauza în discuţie se impune a fi corelată însă cu cea de sub pct. 16.2 potrivit căreia achizitorul s-a obligat să predea beneficiarului documentaţia de proiectare aferentă proiectului, elaborată de prestator.
Prin adresa nr. 3428 din 7 august 2007, beneficiarul a comunicat achizitorului că în urma analizei, în vederea aprobării documentaţiei tehnice (respectiv a studiului de fezabilitate) realizată în conformitate cu contractul de servicii, a constatat că soluţia tehnică prezentată de proiectant este acceptabilă, dar având în vedere proiectele aflate în curs de realizare sau pregătire, precum şi costurile de realizare a investiţiei, solicită ca Studiul de fezabilitate să fie realizat pentru reabilitarea drumului existent sau pentru varianta de drum expres care să facă legătură între Drumul Expres – Petea Satu Mare – Baia Mare şi Autostrada Transilvania.
Ca atare, se poate constata ca beneficiarul a declarat acceptabil proiectul întocmit, iar achizitorul avea cunoştinţă de această acceptare, hotărârea de aprobare a indicatorilor tehnico - economici ai proiectului neputând fi emisă însă, în raport cu prevederile art. 42 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, fără avizul prealabil al ordonatorului principal de credite, în speţă recurentul - achizitor M.D.R.L.
Cele două opţiuni exprimate de beneficiar în vederea realizării şi finalizării întregii documentaţii nu au mai fost analizate de achizitor, intervenind denunţarea unilaterală a contractului, în condiţiile anterior arătate.
Or, tocmai această denunţare unilaterală a contractului a constituit faptul generator care a dat naştere dreptului reclamantei de a solicita plata corespunzătoare pentru partea din contract îndeplinită.
În consecinţă, pretinsa inadmisibilitate a acţiunii reclamantei, în limitele anterior arătate, nu poate fi reţinută, nicio prevedere legală sau contractuală neinstituind în sarcina acesteia obligaţia de a solicita obligarea, în prealabil, a beneficiarului la emiterea hotărârii de aprobare a indicatorilor tehnico - economici ai proiectului, în situaţia dată.
Pretenţiile suplimentare ale reclamantei nu sunt justificate nici chiar din perspectiva probatoriului administrat în cauză, concluziile raportului de evaluare extrajudiciară anexat acţiunii neputând fi corelate cu alte probe administrate în condiţii de contradictorialitate, care să ateste imposibilitatea participării la alte licitaţii, ori solicitarea restituirii scrisorii de garanţie în condiţiile stabilite prin art. 11.4 din contract, iar pierderea unor oportunităţi financiare rezultate din imobilizarea unor fonduri proprii la realizarea lucrării în litigiu sau contractarea unor credite pentru realizarea şi susţinerea proiectului au fost asumate de aceasta prin încheierea unui contract supus unui regim juridic de drept public.
Nefondate sunt şi celelalte critici aduse hotărârii de recurentul M.D.R.T., prevederile contractuale şi legale indicate de acesta vizând doar plăţile efectuate pe parcursul derulării contractului (în avans sau în tranşe), situaţii care nu se regăsesc în speţă.
A fost posibilă, totodată, evaluarea costurilor serviciilor realizate până la data denunţării contractului, oferta declarată câştigătoare conţinând defalcarea valorii contractului pe cele două faze, aşa cum corect a reţinut şi judecătorul fondului.
De asemenea, în considerarea art. 10.1 din contract, achizitorul a dobândit dreptul de proprietate asupra studiului de fezabilitate realizat de prestator, efectuând şi acte de dispoziţie cu privire la acesta, iar reclamanta nu este îndreptăţită să solicite plata preţului de la C.N.D.A.R., cum se pretinde prin acelaşi recurs, respectiva companie nefiind parte în contract.
3. În privinţa cheltuielilor de judecată, criticile aduse hotărârii de către reclamantă nu sunt fondate.
Prima instanţă nu a omis obligarea pârâţilor la plata taxei de timbru, cum pretinde această recurentă, hotărârea fiind deficitară numai sub aspectul obligaţiei de motivare a soluţiei de admitere în parte a acestei cereri.
Un calcul simplu atestă însă că suma acordată cu acest titlu nu reprezintă altceva decât taxa de timbru şi c/valoarea timbrului judiciar datorate în raport cu limita în care a fost admisă acţiunea reclamantei.
În raport cu aceeaşi limită de admitere a acţiunii şi în condiţiile în care determinarea cuantumului penalităţilor de întârziere putea fi realizată fără a se recurge la serviciile unui evaluator autorizat, nu era legalmente posibilă obligarea pârâţilor la suportarea integrală a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă.
Sunt fondate însă criticile aduse hotărârii, sub acest aspect, de recurentul C.J. Maramureş, obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată neavând suport legal, în condiţiile în care, raportat la soluţia adoptată asupra fondului cauzei, nu are calitatea de parte căzută în pretenţii, în sensul art. 274 C. proc. civ.
În consecinţă, reţinând incidenţa în speţă a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., numai sub acest din urmă aspect, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de C.J. Maramureş, modificând în parte hotărârea atacată în sensul înlăturării obligaţiei instituite în sarcina acestuia privind plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.645 lei.
Pentru toate celelalte considerente anterior redate şi în considerarea aceloraşi prevederi legale, vor fi respinse, ca nefondate, celelalte recursuri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J. Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 2342 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că înlătură obligarea pârâtului C.J. Maramureş de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.645 lei stabilite în favoarea recurentei - reclamante SC S.C. SRL.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC S.C. SRL şi de pârâtul M.D.R.T. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3082/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 309/2010. Contencios → |
|---|
