ICCJ. Decizia nr. 309/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 309/2010
Dosar nr. 28/59/200.
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauze.
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta L.C.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea în totalitate a Ordinului pârâtului nr. 1473 din 27 octombrie 2008, menţinerea contractului de management nr. 6 din 14 decembrie 2006 încheiat cu Ministerul Sănătăţii Publice şi repunerea sa în funcţia deţinută în temeiul acestuia.
În motivarea acţiunii se arată că reclamanta a încheiat cu pârâtul contractul de management al spitalului public nr. 6 din 14 decembrie 2006, obiectul acestuia fiind organizarea şi conducerea activităţii Spitalului Clinic Municipal Arad, în scopul furnizării de servicii medicale şi alte servicii. Contractul s-a încheiat pe o perioadă de 3 ani.
În data de 28 octombrie 2008 reclamantei i-a fost comunicat prin fax Ordinul Ministerului Sănătăţii Publice nr. 1473 din 27 octombrie 2008 prin care a fost revocată din funcţia de manager al Spitalului Clinic Municipal Arad, începând cu data de 27 octombrie 2008 şi a încetat contractul de management nr. 6 din 14 decembrie 2006 de la aceeaşi dată, pentru „abateri de la legislaţia în vigoare constatate de organele de control şi instituţiile abilitate în condiţiile legii".
Reclamanta a considerat actul administrativ ca fiind nelegal şi a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea ordinului fără să primească răspuns în termenul legal, astfel că a formulat prezenta acţiune.
Reclamanta a mai arătat că actul administrativ atacat nu este motivat întrucât în cuprinsul său nu se precizează ce abateri ar fi săvârşit şi nu se arată care sunt organele de control care ar fi constatat abaterile.
Totodată, ordinul contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor contractuale potrivit cărora revocarea sa din funcţie trebuia efectuată la propunerea comisiei de evaluare numită prin ordin al ministrului, ceea ce nu s-a efectuat în speţă.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii arătând că, prin Ordinul nr. 1525 din 4 septembrie 2008 a fost numită comisia de control de către ministru, reclamantei fiindu-i aduse la cunoştinţă atât ordinul cât şi raportul de control.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamanta a arătat că i s-au adus la cunoştinţă două rapoarte de control, unul din data de 15 septembrie 2008, celălalt din data de 29 septembrie 2008, că primul raport nu conţine propunerea de încetare a contractului de management, iar cel de-al doilea nu face nicio menţiune clară referitoare la pretinsele abateri pe care le-ar fi săvârşit.
A mai arătat că asigurarea prestaţiilor de servicii peste nivelul stipulat în contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate Arad nu-i poate fi imputat, că responsabilitatea primară în materie de meniuri pentru pacienţi aparţine Comisiei Alimentului şi că o serie de deficienţe a fost remediată, iar altă serie nu a fost probată.
Prin precizări faţă de răspunsul la întâmpinare, pârâtul a arătat că ministerul, în temeiul art. 200 din Legea nr. 95/2006 a numit comisia de evaluare, reclamantei fiindu-i reţinut în sarcină faptul că nu a întreprins nimic pentru recuperarea sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, acţiunea în justiţie formulată de reclamantă în acest sens fiind promovată ulterior sesizării de către Comisia de control privind luarea măsurii de revocare a reclamantei.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 184 din 3 iunie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Ca urmare a efectuării unei activităţi de control la Sanatoriul TBC de la Bulci, Secţie exterioară a Spitalului Clinic Municipal Arad, comisia de control numită de ministrul sănătăţii publice a întocmit două rapoarte, comunicate reclamantei, în baza cărora ministrul a emis Ordinul nr. 1473 din 27 octombrie 2008 prin care reclamanta a fost revocată din funcţia de manager al Spitalului Clinic Municipal Arad.
Instanţa a constatat că susţinerile reclamantei potrivit cărora ordinul atacat nu ar conţine motivele pe care se întemeiază ori că ar încălca prevederile contractului de management nu sunt conforme cu realitatea.
A mai reţinut că nu are relevanţă nici afirmaţia reclamantei în sensul că activitatea de control ar fi ilegală deoarece s-a efectuat de o comisie de control şi nu de o comisie de evaluare cum prevede art. 200 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, comisia care a întocmit raportul fiind numită în mod legal să efectueze un control cu obiective clar stabilite.
Comisia a constatat grave deficienţe în ceea ce priveşte nerespectarea de către prestator a prevederilor contractuale relative la calitatea, cantitatea şi valoarea calorică a hranei bolnavilor, iar reclamanta nu a luat măsuri administrative pentru remedierea situaţiei potrivit obligaţiilor sale cuprinse în contractul de management.
De asemenea, prima instanţă a mai constatat că Spitalul Clinic Municipal Arad s-a înregistrat cu datorii reprezentând contravaloarea serviciilor medicale pe care C.A.S. Arad a refuzat să le deconteze, întrucât au fost angajate peste valorile cuprinse în prevederile contractuale, demersurile întreprinse de reclamantă pentru recuperarea datoriilor nefiind de natură să o exonereze de răspundere.
Instanţa a reţinut, pe larg, deficienţele şi disfuncţionalităţile înregistrate în raportul de control referitoare la derularea contractului de prestări servicii nr. 230 din 29 octombrie 2004 privind achiziţia, transportul şi depozitarea alimentelor, precum şi prepararea hranei pentru bolnavii internaţi şi transportul acesteia pe secţii, încheiat între spital şi prestatorul SC M.T. SRL Braşov.
Curtea a constatat că deşi conducerea spitalului avea cunoştinţă încă din anul 2005 de toate disfuncţionalităţile înregistrate în activitatea prestatorului SC M.T. SRL Braşov, managerul nu a luat măsurile administrative corecte ce se impuneau pentru stoparea acestora, încălcând astfel prevederile contractului de management.
Prima instanţă a mai reţinut, din rapoartele de control, că reclamanta nu şi-a îndeplinit nici obligaţiile din contractul de management privind verificarea modului în care Comisia Alimentului ori asistentele dieteticiene şi-au realizat atribuţiile, neluând astfel măsuri adecvate pentru sancţionarea disciplinară a personalului vinovat.
În sfârşit, instanţa de fond a apreciat că referirea reclamantei la prevederea cuprinsă în art. 4 alin. (2) din Ordinul nr. 112/2007 în sensul că dacă reclamanta a obţinut calificativul „Bine", contractul de management se menţine pe toată perioada de valabilitate, nu este de natură să înlăture posibilitatea ministrului sănătăţii publice să revoce din funcţie un manager, cu respectarea condiţiilor legale.
3. Recursul declarat de L.C.A.
Împotriva hotărârii Curţii de apel a declarat recurs reclamanta, L.C.A., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta şi-a structurat criticile formulate în trei motive de recurs, după cum urmează:
3.1. Prima instanţă nu a observat că ordinul atacat este nemotivat şi a fost comunicat după data revocării din funcţie.
Recurenta afirmă că menţiunea inserată la art. 2 din ordin este falsă, fiindcă citatul respectiv pur şi simplu nu există în contractul de management.
Pe de altă parte, recurenta arată că în actul administrativ nu se indică, nici măcar sumar, care sunt abaterile ce i se impută şi normele juridice pe care le-ar fi încălcat.
Distinct de aceste aspecte, recurenta mai invocă şi faptul că ordinul i s-a comunicat după data revocării din funcţie.
3.2. I s-a încălcat dreptul la un proces echitabil deoarece instanţa i-a respins singura probă pe care o putea administra în cauză: proba cu martori.
Recurenta susţine că instanţa i-a respins fără nicio motivare proba cu martori pe care a solicitat-o la termenul din data de 3 iunie 2009.
3.3. Sentinţa instanţei de fond este netemeinică, aceasta preluând ad litteram alegaţiile ministerului.
În dezvoltarea acestui motiv, recurenta insistă asupra caracterului general al motivării, care, în opinia sa, nu relevă apărările concrete pe care le-a formulat prin răspunsul la întâmpinare. Arată că nu i se pot imputa termenii contractului încheiat cu SC M.T. SRL care nu putea fi reziliat şi modificat unilateral în condiţiile subfinanţării cronice. De asemenea invocă rezultatul final al evaluării activităţii sale din anul 2008 concretizată prin calificativul „bine", ceea ce, în baza Ordinului M.S.P. nr. 112/2007, îi permitea derularea în continuare a contractului de management.
4. Apărările formulate de Ministerul Sănătăţii
Prin întâmpinarea formulată la data de 22 ianuarie 2010, intimatul Ministerul Sănătăţii a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul a arătat că la data de 14 decembrie 2009 au încetat de drept efectele contractului de management încheiat cu recurenta.
Referitor la prevederile acestui contract, intimatul indică faptul că art. VIII a fost completat de părţi prin inserarea modificărilor aduse Legii nr. 95/2006, respectiv art. 1833.
Cât priveşte motivarea actului administrativ, intimatul arată că acesta face trimitere la raportul de control în care se regăsesc toate neregulile constatate în activitatea recurentei.
În fine, intimatul consideră că cele 13 pagini ale sentinţei dovedesc faptul că instanţa de fond a analizat cu atenţie toate susţinerile şi apărările părţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, aşa încât va fi menţinută.
1. Argumente de fapt şi de drept, corespunzătoare motivelor de recurs formulate
1.1. Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Ordinul nr. 1473 din 27 octombrie 2008 emis de intimatul-pârât prin care, începând cu data de 27 octombrie 2008, este revocată din funcţia de manager al Spitalului Clinic Municipal Arad, cu aceeaşi dată încetând şi contractul de management nr. 6 din 14 decembrie 2006, încheiat între părţi.
Actul administrativ individual atacat este motivat atât în fapt, cât şi în drept.
Astfel, în preambul sunt indicate dispoziţiile Titlului VII – Spitalele, ale art. 1833, lit. i) şi l) şi ale art. 200 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare şi ale capitolului VIII lit. l) din Contractul de management nr. 6 din 14 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Această ultimă prevedere contractuală, despre care recurenta afirmă că este „falsă" şi „inexistentă" se regăseşte în actul adiţional nr. 1 din data de 20 decembrie 2007 şi poartă semnătura ambelor părţi, a ministrului sănătăţii şi a recurentei (filele 26-27, dosar fond), având următorul cuprins:
„Prezentul contract de management încetează prin.
l) constatarea unor abateri de la legislaţia în vigoare de către organele de control şi instituţiile abilitate în condiţiile legii".
Cât priveşte motivarea în fapt a măsurii administrative dispuse, aceasta s-a realizat prin trimiterea la raportul de control nr. EN 9257 din 3 octombrie 2008 aprobat de conducerea Ministerului Sănătăţii Publice, care a fost adus la cunoştinţa recurentei prin adresa nr. EN 9257 din 24 octombrie 2008.
Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte reţine că intimatul şi-a îndeplinit obligaţia legală de motivare a actului administrativ, nefiind necesară încorporarea efectivă a constatărilor organului de control, câtă vreme acestea fac corp comun cu ordinul de revocare şi pot fi la rândul lor examinate sub aspectul legalităţii în condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În cuprinsul aceluiaşi motiv de recurs recurenta mai critică şi faptul că a luat cunoştinţă de revocarea din funcţie după ce această măsură îşi produsese efectele.
Cum s-a arătat, ordinul a fost emis în ziua de 27 octombrie 2008 iar revocarea din funcţie a operat în aceeaşi zi. Recurenta a luat cunoştinţă de actul administrativ a doua zi, pe data de 28 octombrie 2008 (fila 9, dosar fond).
Este evident că recurenta nu putea lua cunoştinţă de măsura dispusă decât ulterior deciziei administrative; pe de altă parte, emitentul actului nu putea fixa un termen incert pentru intrarea în vigoare a acestuia, termen care să depindă de momentul comunicării efective către destinatarul actului.
În cauza de faţă recurenta a formulat atât plângerea administrativă cât şi acţiunea în termenele legale şi nu poate invoca nicio vătămare care să fi rezultat din faptul examinat.
1.2. Acest motiv de recurs este vădit nefondat şi demonstrează necunoaşterea procedurii în faţa primei instanţe.
Astfel, prin încheierea de la data de 27 aprilie 2009 (fila 85 dosar fond) apărătorul reclamantei a solicitat în probaţiune audierea a doi martori dar, constatând lipsă de procedură cu pârâtul, instanţa a amânat judecarea cauzei la data de 27 mai 2009, „prorogând discutarea cererii în probaţiune".
La termenul acordat, acelaşi apărător „renunţă la probatoriul solicitat"(fila 101, dosar fond).
Ca urmare, în cauză nu se poate pune problema încălcării dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Recurenta-reclamantă a avut apărare calificată pe toată durata procedurii şi a avut în mod efectiv posibilitatea de a depune la dosar toate înscrisurile pe care le-a apreciat ca fiind relevante.
1.3. În cuprinsul celui de-al treilea motiv de recurs, recurenta dezvoltă apărări de fond, referitoare la modul în care instanţa de fond a analizat temeinicia constatărilor organului de control.
În esenţă, Înalta Curte reţine că în urma unor articole de presă care semnalau grave nereguli la Sanatoriul TBC de la Bulci, secţie exterioară a Spitalului Clinic Municipal Arad, ministrul sănătăţii a numit o comisie de control prin Ordinul nr. 1525 din 4 septembrie 2008, trasând totodată obiectivele controlului, şi anume: verificarea derulării contractului de externalizare a activităţii de pregătire a hranei, verificarea modului de aprovizionare cu produse alimentare şi pregătirea hranei, verificarea condiţiilor igienico-sanitare în care se aprovizionează şi depozitează produsele alimentare şi verificarea produselor igienico-sanitare existente în unitatea sanitară.
Concluziile controlului au fost sintetizate în două rapoarte, primul datat 15 septembrie 2008 şi al doilea datat 29 septembrie 2008, înregistrat la cabinetul ministrului sub nr. 9257 din 3 octombrie 2008, rapoarte care constată disfuncţionalităţi majore în activitatea managerială a recurentei.
Instanţa de fond a realizat o analiză aprofundată a neregulilor constatate, cât şi a apărărilor reclamantei, concluzionând judicios în sensul că aceasta din urmă nu a asigurat condiţii adecvate de cazare, igienă, alimentaţie, în conformitate cu normele stabilite de Ministerul Sănătăţii, încălcând astfel punctul IV lit. A2.3.25 din contractul de management.
Pentru că deficienţele constatate în activitatea recurentei sunt numeroase şi fiecare în sine este aptă să conducă la măsura revocării din funcţie, Înalta Curte va reţine, cu titlu de exemplu, neregulile privind achiziţia, transportul, depozitarea, precum şi prepararea hranei pentru bolnavii TBC de la Secţia Bulci a Spitalului de către prestatorul SC M.T. SRL.
Astfel, organul de control a observat că toate meniurile întocmite în luna august 2008 (lună aleasă prin sondaj) verificate şi avizate de către Comisia Alimentului au fost modificate ulterior de către prestator, alimentele sunt insuficiente, în blocul alimentar starea de igienă este deplorabilă; s-a găsit varză mucegăită; vasul cu alimente pentru regim prezintă aspect de murdărie îndelungată; mezelurile nu corespund din punct de vedere organoleptic şi olfactiv (crenvurştii sunt alteraţi, cu miros neplăcut); frigiderele sunt murdare şi ruginite; s-au identificat excremente de şoareci în blocul alimentar; se pregătesc meniuri contraindicate pentru regimurile hiposodate; lipsa detergentului de vase, a bureţilor şi lavetelor, etc.
Apărarea recurentei referitoare la faptul că prestatorul indicat beneficia de un contract încheiat anterior momentului în care ea a preluat funcţia de manager este lipsită de consistenţă, câtă vreme ceea ce i se reproşează vizează lipsa oricăror măsuri administrative concrete împotriva acestuia în perioada manageriatului său, în pofida numeroaselor atenţionări provenite de la personalul medical, dar mai ales de la pacienţi.
Cât priveşte calificativul „Bine" acordat în cadrul activităţii de evaluare a managerilor de spitale publice pentru anul 2008, Înalta Curte observă, la fel ca şi judecătorul fondului, că acesta nu reprezintă un impediment legal pentru revocarea din funcţie, în contextul în care în privinţa parametrilor verificaţi, au rezultat încălcări grave ale obligaţiilor asumate prin contractul de management, în special ale celor stipulate la pct. IV A.2.3.25 („asigură condiţii adecvate de igienă şi alimentaţie") şi pct. IV A.2.3.28 („urmăreşte respectarea drepturilor pacienţilor şi dispune măsuri atunci când constată încălcarea acestora").
Nu în ultimul rând, Înalta Curte mai constată că, în speţă, problema reintegrării în funcţie nu se mai poate pune întrucât, după cum bine sesiza intimatul Ministerul Sănătăţi prin întâmpinare, efectele contractului de management nr. 6 din 14 decembrie 2006 au încetat la data de 14 decembrie 2009, prin ajungere la termen.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. I.1, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1 ) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta L.C.A. împotriva sentinţei civile nr. 184 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3087/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 31/2010. Contencios → |
|---|
