ICCJ. Decizia nr. 327/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 327/2010
Dosar nr. 413/59/200.
Şedinţa publică din 26 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.J.V.P.S. Caraş-Severin, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea în parte a HG nr. 1016/2008 prin eliminarea prevederilor art. 3 lit. d), art. 4 lit. g), h) şi i) privind cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizarea în pescuit şi acvacultura, publicată în M.Of. nr. 641 din 08 septembrie 2008 precum şi suspendarea prevederilor HG nr. 1016/2008 până la soluţionarea acţiunii în anulare.
Totodată a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. l din HG nr. 1016/2008, în sensul încălcării prevederilor art. 139 alin. (1)din Constituţia României.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că ,prin notificarea adresată Guvernului României de către A.G.V.P.S. din România, s-a solicitat în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revocarea parţială a taxelor din Hotărârea privind dreptul guvernului de a stabili taxe cuvenite bugetului de stat, precum şi lipsa de efecte a prevederilor hotărârii de guvern, referitoare la impunerea de taxe în vederea autorizării dreptului de a practica pescuitul sportiv/ recreativ, răspunsul fiind negativ.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a învederat că, în conformitate cu prevederile art. 139 alin. (1) din Constituţia României „impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat, se stabilesc numai prin lege", iar prin art. 10 alin. (1) din HG nr. 1016/2008, Guvernul României a stabilit că „taxele prevăzute de prezenta hotărâre, constituie venit la bugetul de stat...". In acest sens, prevederile unui organ administrativ, Guvern, nu pot prin hotărâre să încalce reglementările atribuite prin Constituţie, Parlamentului României, stabilite prin lege organică.
Referitor la lipsa de efecte a articolelor criticate, a susţinut că A.J.VP.S. Caraş-Severin este o persoană juridică de drept privat, apolitică, fără scop lucrativ a cărei activitate, conform Statutului este „conservarea biodiversităţii şi protecţiei faunei de interes vânătoresc şi piscicol precum şi a mediilor naturale de dezvoltare a acesteia prin vânătoare şi pescuit sportiv practicate în mod durabil, ca forme de odihnă active şi de petrecere a timpului liber de către membrii săi".
A menţionat că, în urma adoptării OUG nr. 23 din 05 martie 2008 publicată în M.Of. nr. 180 din 10 martie 2008 privind pescuitul şi acvacultura s-a stabilit în temeiul prevederilor art. 15 alin. (1) următoarele: „contravaloarea licenţelor de pescuit a permiselor de pescuit şi a autorizaţiilor de pescuit se fac venit la bugetul de stat", iar la alin. (2) al aceluiaşi articol se stabileşte că: „cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizare se stabileşte prin Hotărâre de Guvern".
S-a precizat că, în aplicarea prevederilor art. 15 alin. (2) din OUG nr. 23/2008 s-a stabilit prin HG nr. 1016/2008, cuantumul taxelor percepte de Statul Român pentru autorizarea activităţilor de pescuit şi acvacultura iar prin art. 2, HG stipulează că termenii şi expresiile utilizate au semnificaţiile prevăzute de art. 2 din OUG nr. 23/2008.
A mai arătat că, HG nr. 1016/2008 îşi depăşeşte atribuţiile stabilind prin prevederile art. 2 lit. d), obligativitatea plătii pentru activitatea de pescuit sportiv/recreativ, a unei taxe de autorizare prin eliberarea permiselor de pescuit, cu valorile cuantificate în cuprinsul art. 4 lit. g), h) şi i), situaţie total incorectă atâta timp cât prevederile art. 14 alin. (2) stipulează că: „autorizaţia de pescuit conţine date referitoare la identificarea navei/ambarcaţiunii, la perioada de valabilitate, la zona de pescuit, la modalitatea de pescuit şi de cota alocată pe specii".
Cu privire la dreptul vătămat al A.J.VP.S. Caraş-Severin în calitate de reprezentantă a drepturilor şi intereselor membrilor pescari sportivi, amatori se arată că prevederile dispoziţiilor stabilite de HG nr. 1016/2008 Stătu Român, condiţionează recunoaşterea dreptului de a pescui cât şi exercitare; activităţii în sine, prin impunerea unei „taxe de autorizare pentru autorizare; pescuitului prin eliberarea permisului de pescuit". Prin dubla obligaţie de plată constituită în sarcina pescarului sportiv în exercitarea aceluiaşi drept (cotă parte din cotizaţie plătită în temeiul contractului de atribuire şi recunoaştere a dreptul de pescuit recreativ/sportiv a fondului piscicol, şi taxă de autorizare pentru autorizarea pescuitului) se încalcă în mod major drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, stabilite şi garantate prin Constituţie cu consecinţe majore la nivelul individului, la nivelul asociaţiei, dar şi în periclitarea interesului public.
S-a mai susţinut că, obligaţia dublă de plată ce-i incumbă pescarului sportiv, dar şi imposibilitatea achitării cotizaţiilor de către membrii existenţi influenţează negativ resursele financiare ale asociaţiei, aflată în regim exclusiv de autofinanţare, neîncadrarea şi neîndeplinirea indicatorilor aflaţi în structura bugetului anual de venituri şi cheltuieli.
Prin urmare, sunt în mod critic afectate şi periclitate interesele asociaţiei în respectarea şi acceptarea la plată a contractelor încheiate, a plăţii obligaţiilor salariale cât şi a contribuţiilor sociale aferente personalului destinat pazei, întreţinerii, conservării, reabilitării şi exploatării resurselor acvatice vii aşa cum sunt definiţi termenii în accepţiunea OUG nr. 23/2008, privind pescuitul şi acvacultura.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, pe cale de excepţie, ca inadmisibilă şi, pe fond, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a HG nr. 1016/2008, a arătat că, numai cu privire la ordonanţele adoptate de Guvern, în baza delegării legislative, se pot introduce acţiunii la instanţa de contencios, însoţite de excepţia de neconstituţionalitate, conform procedurii reglementată de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, condiţie în raport cu care excepţia invocată de reclamantă este inadmisibilă.
Referitor la cererea de anulare a HG nr. 1016/2008 se menţionează că această hotărâre a fost adoptată în temeiul, în executarea şi cu respectarea dispoziţiilor OUG nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, act normativ cu putere de lege, în raport cu care se analizează legalitatea actului administrativ. Potrivit dispoziţiilor constituţionale hotărârile de Guvern se adoptă în executarea legilor. OUG nr. 23/2008 se corelează cu prevederile Regulamentului Consiliului Europei nr. 2371/2002 privind conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului şi Regulamentul CE. nr. 104/2000 privind organizarea comunei a pieţei europene în sectorul produselor pescăreşti.
Astfel, prin dispoziţiile OUG nr. 23/2008 a fost înfiinţată A.N.P.A., unicul administrator, în numele statului, al resurselor acvatice vii, bunuri aflate în domeniul public al statului, autoritate de management în domeniul pescuitului şi acvaculturii care asigură realizarea măsurilor din domeniul specific, precum şi cele în executarea regulamentelor Uniunii Europene. Această autoritate are în competenţă şi atribuirea dreptului de emise pescuit în baza licenţelor şi/sau a autorizaţiilor.
Se mai arată că, prin HG nr. 1016/2008 s-a stabilit ca taxa de autorizare a practicării pescuitului recreativ/sportiv să fie în cuantum de 30 de lei/persoană. Hotărârea stabileşte cuantumul taxelor percepute de Statul Român pentru autorizarea activităţii de pescuit şi acvacultura prim emiterea permiselor, licenţelor şi autorizaţiilor de pescuit de către A.N.P.A.
În sensul prevederilor art. 15 alin. (2) din OUG nr. 23/2008 prin sintagma „autorizare" se înţelege atât eliberarea permiselor de pescuit, cât şi eliberarea autorizaţiilor de pescuit, astfel cum este prevăzut şi în Nota de fundamentare a hotărârii criticate.
Cu privire la cererea de suspendare a aplicării HG nr. 1016/2008 s-a arătat că, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiţii cumulative, prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, de admisibilitate a cererii de suspendare, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente", argumentaţia formulată privind în realitate fondul litigiului, respectiv nelegalitatea hotărârii de Guvern contestată.
Se precizează că prin HG nr. 1016/2008 a fost stabilit doar cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizare în pescuit şi acvacultura, pentru permisele eliberate, în temeiul OUG nr. 23/2008, de către A.N.P.A., autoritate nou înfiinţată, în spiritul şi litera legii.
De asemenea, proiectul a fost avizat favorabil de autorităţile interesate în aplicarea acestuia, astfel cum reiese din Nota de fundamentare ce a stat la baza emiterii actului administrativ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios şi administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 236 din 1 iulie 2009, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Caraş-Severin, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. Totodată, instanţa a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut aşa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:
Potrivit prevederilor art. 15 din OUG nr. 23/2008 contravaloarea licenţelor de pescuit, a permiselor de pescuit şi a autorizaţiilor de pescuit se face venit la bugetul de stat. în alin. (2) al aceluiaşi articol se menţionează că cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
În art. 2 pct. 29 şi 30 sunt definiţi termenii de autorizaţie de pescuit ca fiind actul administrativ prin care se autorizează o persoană fizică sau juridică să exercite o activitate specială care are legătură cu pescuitul şi acvacultura şi noţiunea de permis de pescuit - ca reprezentând documentul individual şi netransmisibil prin care se atestă dreptul de pescuit.
Tocmai în respectarea alin. (2) al art. 15 din OUG nr. 23/2008 a fost emisă HG nr. 1016/2008 care reglementează cuantumul taxelor percepute de statul român pentru autorizarea activităţii de pescuit şi acvacultura, prin emiterea permiselor, licenţelor şi autorizaţiilor de pescuit de către A.N.P.A.
În H.G, nr. 1016/2008 prin art. 3 lit. d) stabileşte că se achită taxe pentru autorizarea pescuitului prin eliberarea permiselor de pescuit.
Cuantumul taxelor de autorizare sunt prevăzute în art. 4 din HG nr. 1016/2008, menţionându-se următoarele tarife: 30 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv, începând cu data de 1 ianuarie 2009; 10 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv pentru elevi şi studenţi, începând cu data de 1 ianuarie 2009; 10 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv pentru persoanele cu handicap uşor şi mediu şi gratuit pentru persoanele cu handicap grav, începând cu data de 1 ianuarie 2009.
La punctul 18 din art. 2 din OUG nr. 23/2008 prin „pescuit" se înţelege activitatea de extragere a resurselor acvatice vii din ape maritime şi continentale, cu respectarea măsurilor pentru protejarea, conservarea şi regenerarea resurselor acvatice vii în art. 23 alin. (1) din acelaşi act normativ se menţionează ca prin „pescuit în scop recreativ/sportiv" se înţelege pescuitul efectuat cu undiţa sau cu lanseta, în scop de agrement/performanţă, pe baza unui permis nominal eliberat de A.N.P.A.
Curtea a constatat că atât ordonanţa menţionată cât şi HG nr. 1016/2008 nu exonerează de la plata taxelor de autorizare eliberarea permiselor, de pescuit doar pentru motivul că pescuitul va fi în scop recreativ sau sportiv, Curtea constată că nediferenţierea menţionată nu este contrară cu nici o dispoziţie legală invocată de către reclamantă, dimpotrivă art. 3 şi art. 4 din HG nr. 1016/2008 fiind emise în executarea dispoziţiilor exprese ale OUG nr. 23/2008.
A arătat instanţă că, împrejurarea că la alin. (2) face trimitere doar la cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizare aceasta nu este de natură să atragă nelegalitatea hotărârii de guvern care statuează taxa de autorizare prin eliberarea permiselor de pescuit, faţă de împrejurarea că în însuşi cuprinsul alin. (1) al art. 23 din OUG nr. 23/2008 se face vorbire despre contravaloarea autorizaţiilor şi permiselor.
Concluzionând, Curtea de apel a constatat că, stabilirea unei taxe de eliberare a permisului de pescuit, chiar şi în scop sportiv sau recreativ nu este de natură să încalce drepturile şi libertăţile omului, plata acestei taxe fiind percepută în mod egal şi nediscriminatoriu faţă de toate persoanele.
Împotriva sentinţei mai sus menţionată a promovat recurs, reclamanta A.J.V.P.S. Caraş-Severin.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, judecătorul fondului invocând că textele se stabilesc prin lege specială şi nicidecum printr-o hotărâre de guvern, cum s-a procedat în cazul de faţă.
Recursul este nefondat.
Reclamanta susţine atât în acţiunea în contencios administrativ pronunţată la Curtea de Apel Timişoara, în data de 9 aprilie 2009, cât şi în recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 236 din 1 iulie 2009 a aceleiaşi instanţe, că HG nr. 1016/2008 este nelegală în privinţa reglementării taxelor autorizării dreptului de a practica pescuitul sportiv/recreativ. Nelegalitatea actului normativ contestat de A.J.V.P.S. Caraş - Severin constă, potrivit susţinerii acesteia, în aceea că hotărârea de guvern în discuţie a fost adoptată cu încălcarea art. 123 din Constituţia României, text care statuează fără echivoc că impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege.
În realitate, observă Înalta Curte, taxele la care se referă reclamanta au fost stabilite prin OUG nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, nu prin HG nr. 1016/2008, actul infralegislativ atacat în contencios administrativ de A.J.V.P.S. Caraş-Severin, care reglementează doar cuantumul taxelor de autorizare, emitentul hotărârii contestate fiind investit cu această putere legală în baza art. 15 alin. (2) din OUG nr. 23/2008, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte , în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.J.V.P.S. Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 236 din 1 iulie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 31/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 341/2010. Contencios → |
|---|
