ICCJ. Decizia nr. 344/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 344/2010
Dosar nr. 8254/2/200.
Şedinţa publică din 26 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrata la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul T.D.M. a solicitat constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a acestuia din urmă.
În motivarea cererii reclamanta arată, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, pârâtul având calitatea de ofiţer, iar acţiunile sale în această calitate au încălcat dreptul de exprimare şi libertatea opiniilor şi dreptul la viaţă privată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că a reconfirmat apartenenţa la structurile informative ale fostei Securităţi prin declaraţia dată în condiţiile prevăzute de Legea nr. 303/2004, iar acest fapt era cunoscut de mediile judiciare locale cu mult înaintea adoptării Legii nr. 187/1999.
Mai arată că, în perioada în care a lucrat în cadrul Serviciului I (informaţii interne), nu a deschis, nu a avut în lucru şi nu a finalizat nici un dosar de urmărire informativă şi nu a fost implicat în activităţi vizând suprimarea drepturilor şi libertăţilor omului, iar informatorii la care reclamantul face referire nu au furnizat informaţii care să aducă atingere drepturilor vreunei persoane şi în cvasitotalitatea lor ei nu au mai fost contactaţi de către pârât după recrutare.
În ceea ce priveşte dosarul de urmărire la care reclamantul face trimitere, pe larg, acesta a fost întocmit de către Biroul de contraspionaj ţări socialiste unei persoane ce nu avea cetăţenia română, ci doar statut de apatrid, membru al Partidului Comunist Grec, ramura promoscovită, în contextul ce a urmat invadării Cehoslovaciei de către statele membre ale Tratatului de la Varşovia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă 1110 din 17 martie 2009 , a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul T.D.M. şi a constat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele :
Potrivit art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin lucrător al Securităţii se înţelege orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Aşadar, prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de lucrător al Securităţii este aceea ca această persoană să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit în perioada 1945 - 1989, iar a doua condiţie vizează activitatea desfăşurată, în sensul că, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
A mai arătat instanţa că toate aceste condiţii trebuie să fie îndeplinite cumulativ, în speţa de faţă, pârâtul, a avut gradul de locotenent în anul 1969, în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Iaşi - Serviciul 1-Biroul 2, fiind îndeplinită prima condiţie.
În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie, aceea ca , în perioada 1945 - 1989,să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, Curtea reţine că la dosarul cauzei se află mai multe Note de constatare semnate de pârât, prin care a propus Şefului Inspectoratului Judeţean Iaşi recrutarea unor colaboratori, I.R., N.V., A.T., din conţinutul acestora rezultând că în activitatea de recrutare, pârâtul proceda la verificarea amănunţită a persoanelor în cauză, culegând informaţii atât din viaţa profesională cât şi din viaţa privată a acestora, aceasta reprezentând imixtiuni în viaţa privată, aşa cum corect susţine reclamanta.
Concluzionând , instanţa a reţinut, aşa cum şi pârâtul a arătat, că reclamantul a desfăşurat o activitate de urmărire informativă a numitului S.F., cu privire la preocupările acestuia de evoluţia situaţiei politice, în ceea ce priveşte sprijinirea fără rezerve a liniei politice adoptate de U.R.S.S., dosarul de urmărire fiind întocmit când pârâtul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Serviciului III - Biroul contraspionaj ţări socialiste, în Nota sinteză întocmită, pârâtul făcând referire la poziţia persoanei în cauză în raport cu politica U.R.S.S. şi politica externă în general, în contextul în care se cunoştea că este membru al Partidului Comunist Grec, ramura promoscovită, prin această activitate încălcând dreptul la libertatea de exprimare şi dreptul la viaţă intimă a persoanei în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul T.D.M.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esenţă, următoarele:
- a invocat în faţa instanţei de fond excepţia lipsei de obiect a acţiunii reclamantului având în vedere că la data promovării acţiunii, faptul apartenenţei la structurile informative ale Securităţii, în perioada 1968-1974, a fost recunoscută prin declaraţie notarială autentificată, dată în condiţiile impuse de Legea nr. 303/2004, recunoaştere realizată în cadrul unei proceduri legale, ce era de natură să satisfacă pe deplin scopul legii privind deconspirarea Securităţii.
- instanţa de fond a ignorat Decizia nr. 267/2009 a Curţii Constituţionale, în care se arată că trebuie întrunite condiţiile cumulative prevăzute în art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 pentru a stabili calitatea de lucrător al securităţii, or, reclamantul a dovedit doar faptul că a desfăşurat activităţi informative în cadrul Inspectoratului Judeţean Iaşi, nu şi că activitatea sa a condus în mod direct şi nemijlocit, în cazuri determinate, la suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în scopul susţinerii puterii totalitare;
- instanţa de fond nu a verificat în mod nemijlocit şi complet apărarea privitoare la faptul că în perioada cât a lucrat în cadrul Serviciului informaţii interne nu a luat vreo măsură împotriva niciunei persoane, astfel că în lipsa finalităţii activităţii de culegere de informaţii nu se poate vorbi de calitatea de „lucrător al Securităţii", în înţelesul art. 2 lit. c) din OUG nr. 24/2008, din moment ce legiuitorul a înţeles să lege această calitate de acţiuni concrete ce au avut ca efect suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
- deşi a fost implicat timp de 3 ani în activitatea de contracarare a acţiunilor ostile desfăşurate de statele socialiste, instanţa de fond nu a dat nicio semnificaţie acestui fapt, raportat la cerinţele OUG nr. 24/2008, respingând nejustificat cererea de completare a probatoriului.
Recursul este nefondat.
Acţiunea reclamantului nu este lipsită de obiect, după cum susţine recurentul. Legea nr. 303/2004 instituie o procedură în cadrul căreia magistraţii au obligaţia de a da declaraţii cu privire la apartenenţa la fosta poliţie politică, declaraţii ce se ataşează la dosarul profesional al fiecărui magistrat. OUG nr. 24/2008 reglementează accesul la propriu dosar şi deconspirarea Securităţii, prin intermediul C.N.S.A.S., iar hotărârea judecătorească prin care se soluţionează acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii se publică în Monitorul Oficial al României şi se pune la dispoziţia mijloacelor de informare în masă de către Consiliu, fiind evident că cele două proceduri nu se exclud.
Instanţa de fond nu a ignorat, cum susţine recurentul, deciziile nr. 267/2009 şi nr. 530/2009 (la aceasta din urmă se referă într-un memoriu depus ulterior declarării recursului) ale Curţii Constituţionale. În ambele decizii, observă Înalta Curte, sunt trecute în revistă elementele definiţiei legale a „lucrătorului Securităţii", conform art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, însă constatarea că o anume persoană a funcţionat în structurile fostei poliţii politice este atributul instanţei de judecată care decide în acest sens pentru fiecare caz în parte pe baza probelor administrate, astfel cum precizează însăşi Curtea Constituţională în deciziile amintite. Faptul că, în speţă, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea în constatare a reclamantului C.N.S.A.S., nu înseamnă că judecătorul fondului nu a luat în considerare cele două decizii ale Curţii Constituţionale. În realitate, hotărârea primei instanţe exprimă convingerea judecătorului cauzei pe baza probelor administrate, în interpretarea prevederilor OUG nr. 24/2008 că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securităţii, consecinţă a îndeplinirii condiţiilor menţionate în textul legal în discuţie.
Astfel, în sentinţa recurată se reţine, în deplină consonanţă cu deciziile Curţii Constituţionale, că în art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 sunt prevăzute două condiţii cumulative: prima, ca persoana în cauză să fi funcţionat în structurile Securităţii ca ofiţer sau subofiţer sau în cele ale Miliţiei, cu atribuţii pe linie de Securitate" în perioada 1945-1989; a doua, să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitare comuniste. Apoi, s-a mai reţinut, cu îndreptăţire, pe baza probelor administrate în cauză, întrunirea cumulativă a celor două condiţii în cazul pârâtului; acesta a funcţionat ca ofiţer de Securitate în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Iaşi – Serviciul 1 – Biroul 2, începând cu anul 1969; în această calitate, pârâtul a cules informaţii despre un număr de persoane, anterior recrutării acestora, reprezentând imixtiuni în viaţa privată a persoanelor respective, în acest fel îngrădindu-le dreptul la viaţa privată, pe de o parte, iar pe de altă parte, a desfăşurat o activitate de urmărire informativă a şefului filialei Iaşi a emigranţilor greci, prin ascultarea convorbirilor acestuia , încălcându-i în acest mod acelei persoane, dreptul la libertatea de exprimare.
În raport de cele de mai sus, nu pot fi primite criticile pârâtului, în sensul că instanţa nu a verificat apărarea sa că în perioada cât a funcţionat ca ofiţer de Securitate, prin activitatea sa nu ar fi suprimat sau îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
În fine, precizarea cu privire la activitatea de contracarare a acţiunilor ostile desfăşurate de statele socialiste, nu prezintă nicio relevanţă în stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului, instanţa fiind chemată să stabilească, în concret, întrunirea cumulativă, în cazul de faţă a celor două condiţii prevăzute în art. 2 lit. a) din actul normativ precitat, din acest punct de vedere fiind irelevant ce alte activităţi a mai desfăşurat pârâtul ca ofiţer de Securitate .
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul T.D.M. împotriva sentinţei civile nr. 1110 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 341/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3662/2010. Contencios → |
|---|
