ICCJ. Decizia nr. 3116/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3116/2010
Dosar nr. 9836/2/2009
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 20 octombrie 2009, reclamanta M.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi B.K.G. şi în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea, până la pronunţarea instanţei pe fond, a HG nr. 1158 din 3 octombrie 2009, prin care pârâtul K.G. a fost numit, temporar, în funcţia de subprefect al Judeţului Braşov.
În cauză, pârâtul Guvernul României a invocat prin întâmpinarea depusă excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4291 din 3 decembrie 2009, a respins excepţiile invocate şi, pe fond, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamantă.
În acest sens instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1, art. 2 şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, care permit şi terţei persoane pretins vătămată să formuleze acţiune în anularea unui act administrativ individual care nu o vizează direct şi pe cale de consecinţă, aceeaşi persoană are calitate procesuală activă de a formula cerere de suspendare a executării unui astfel de act administrativ.
Pe fondul cererii s-a apreciat că nu sunt îndeplinite, în cauză, condiţiile cumulativ prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, cu privire la neîndeplinirea condiţiei existenţei unui caz bine justificat, curtea de apel a reţinut că HG nr. 1158 din 3 octombrie 2009, prin care s-a dispus exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Braşov, de către pârâtul B.K.G. este legal emisă, în baza art. 108 din Constituţia României deoarece s-a avut în vedere existenţa unui post vacant, în condiţiile în care reclamantei îi încetase exercitarea acestei funcţii, în care fusese numită de asemenea cu caracter temporar, astfel cum rezultă din HG nr. 1157/2009.
În ceea ce priveşte cerinţa existenţei unei pagube iminente, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanţa de fond a constatat că reclamanta nu a probat în ce anume constă paguba pretinsă pentru sine şi pentru instituţie în sensul perturbării activităţii acesteia.
2. Motivele de recurs înfăţişate de reclamanta M.R.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta M.R.
Recurenta-reclamantă a criticat hotărârea primei instanţe, pe care a apreciat-o ca fiind pronunţată cu greşita aplicare a legii, susţinând, în esenţă, în temeiul arătat al art. 3041 C. proc. civ., următoarele:
- există în cauză, contrar celor reţinute de prima instanţă, îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului atacat, legate de aparenta încălcare a dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 şi ale HG nr. 341/2007;
- la data de 3 octombrie 2009, în şedinţa de Guvern s-a adoptat hotărârea prin care s-a dispus încetarea exercitării de către reclamantă a funcţiei de subprefect şi la aceeaşi dată a fost numit, tot cu caracter temporar, pe acelaşi post de subprefect, pârâtul B.K., până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului, concurs care fusese deja organizat la 29 septembrie 2009 şi pe care l-a şi promovat reclamanta;
- modalitatea în care a fost emisă hotărârea atacată este de natură a pune la îndoială existenţa unei justificări obiective privind calea aleasă pentru înlocuirea sa intempestivă din funcţie;
- greşit a reţinut prima instanţă că hotărârea de guvern a avut în vedere un post vacant întrucât prin avizul Guvernului României din 31 iulie 2009 s-a prelungit până la 30 octombrie 2009 exercitarea funcţiei de subprefect de către reclamantă;
- noţiunea de pagubă iminentă vizează respectarea ordinii de drept, iar, în ceea ce o priveşte, se află în situaţia de a nu beneficia de un alt loc de muncă.
3. Întâmpinarea formulată de intimatul Guvernul României
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare la motivele de recurs ale recurentei-reclamante arătând că apreciază că sentinţa atacată cu recurs este temeinică şi legală astfel că se impune respingerea recursului promovat.
În esenţă, s-a arătat că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, întrucât HG nr. 1158/2009 a fost emisă în condiţii de deplină legalitate, la data la care postul de subprefect al judeţului Braşov era vacant deoarece şi recurenta-reclamantă încetase să mai exercite temporar această funcţie, printr-o altă hotărâre de guvern, nr. 1157/2009, ce nu a fost contestată în cauză.
4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată şi criticile ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente, dar şi faţă de apărările formulate de intimatul-pârât, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie casarea, fie modificarea sentinţei pronunţate de prima instanţă, în considerarea celor în continuare arătate.
Înalta Curte a statuat constant în jurisprudenţa sa în materie în sensul că suspendarea actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din acelaşi act normativ.
În cauză, raportat la situaţia de fapt corect reţinută şi de prima instanţă şi evidenţiată de conţinutul actului administrativ a cărui suspendare de executare s-a solicitat, în mod corect s-a apreciat că nici una din condiţiile impuse de textul de lege arătat nu este îndeplinită.
Astfel, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, îndoielile serioase cu privire la legalitatea actului atacat nu au fost demonstrate, în condiţiile în care numirea domnului B.K.G., prin HG nr. 1158 din 3 octombrie 2009, în vederea exercitării cu caracter temporar a funcţiei publice de subprefect al judeţului Braşov, s-a făcut în limitele competenţelor prevăzute de lege, conferite autorităţii emitente şi cu respectarea, prima facie, a situaţiei posturilor existente.
Fără a prejudeca fondul cauzei, Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă că succesiunea actelor administrative adoptate a demonstrat că la data emiterii HG nr. 1158/2009 postul în discuţie era vacant, întrucât printr-o hotărâre anterioară, cu nr. 1157/2009, s-a dispus încetarea exercitării aceleiaşi funcţii de către recurenta-reclamantă. Aceasta fusese anterior promovată în această funcţie prin detaşare şi la rândul său, numită numai temporar, fără definitivare pe post.
Împrejurarea că reclamanta recurentă a participat la un concurs organizat la data de 29 septembrie 2009, pe care l-a şi promovat, după cum s-a învederat, nu reprezintă un indiciu de nelegalitate a actului a cărui suspendare s-a solicitat, adresat unui alt subiect de drept, câtă vreme, după cum s-a arătat şi numirea acestei din urmă persoane s-a realizat tot temporar. Totodată, simpla comunicare a rezultatului concursului nu echivalează automat cu finalizarea procedurii concursului, în lipsa dovezii validării rezultatelor raportat la prevederile Legii nr. 188/1999. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât această procedură, la rândul ei, a fost contestată, în sensul că s-a solicitat anularea respectivului concurs, după cum rezultă din înscrisurile depuse de către intimatul-pârât Guvernul României (fila 48 dosar recurs – certificat ce atestă existenţa dosarului nr. 1302/2/2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect constatarea nulităţii concursurilor organizate în vederea ocupării mai multor funcţii publice vacante corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici de prefect al mai multor judeţe, printre care se află şi judeţul Braşov).
Nici criticile recurentei vizând modalitatea în care prima instanţă a apreciat asupra neîndeplinirii cerinţei pagubei iminente nu sunt fondate.
Suspendarea executării actului administrativ are caracter facultativ pentru instanţă astfel că pentru a fi dispusă este necesar ca recurenta-reclamantă să facă dovada că este ameninţată, prin executarea actului cu o pagubă iminentă, în sensul definit de lege, ceea ce însă în cauză nu s-a probat nici în ceea ce o priveşte direct pe recurentă care, conform celor învederate a revenit la funcţia publică deţinută anterior, ca efect al încetării detaşării şi cu atât mai puţin în sensul perturbării funcţionării autorităţii publice în discuţie, faţă de cele sus arătate.
În consecinţă, în temeiul art. 12 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.R. împotriva sentinţei civile nr. 4291 din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3100/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3127/2010. Contencios → |
|---|
