ICCJ. Decizia nr. 3132/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3132/2010
Dosar nr. 521/45/2009
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 198/CA din 9 noiembrie 2009 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC D.F. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.
Prin cererea de chemare în judecată, societatea reclamantă a solicitat anularea deciziilor nr. 063 din 12 martie 2009 şi nr. 178 din 16 iunie 2009, emise de autoritatea pârâtă, prin care aceasta a revocat autorizaţia de antrepozit fiscal nr. R 00080922PP01 din 17 februarie 2006 emisă antrepozitarului autorizat SC D.F. SRL şi respectiv a respins plângerea formulată de societatea reclamantă împotriva deciziei de revocare a autorizaţiei.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că, din însăşi susţinerile reclamantei, precum şi din conţinutul deciziilor atacate rezultă că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 183 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 67 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) din HG nr. 1618/2002, pentru modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate prin HG nr. 44/2004, astfel că, în mod corect, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor pct. 67 alin. (3) din acelaşi act normativ, dispunându-se revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal.
2. Motivele de recurs ale recurentei-reclamante
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs reclamanta SC D.F. SRL.
A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia, în esenţă, au fost susţinute următoarele critici ale sentinţei atacate:
- instanţa de fond a realizat o greşită aplicare a legii întrucât nu a sesizat că prin Decizia nr. 063 din 12 februarie 2009, emisă de autoritatea intimată, prin care i-a fost revocată societăţii recurente autorizaţia de antrepozit fiscal nu au fost arătate, în concret, faptele pentru care s-a dispus o astfel de măsură;
- nedepunerea actelor necesare la autoritate ci numai în faţa instanţei semnifică îndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 183 lit. l) Cod Fiscal;
- recurenta susţine că în calitatea sa de mic producător de vin cu o producţie de struguri de pe o suprafaţă de 10 ha a familiei, şi-a îndeplinit toate obligaţiile fiscale în calitate de antrepozit fiscal, astfel că aplicarea unei sancţiuni atât de gravă cum este cea de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal apare ca fiind nelegală şi nejustificată, cu atât mai mult cu cât nu a încălcat nicio prevedere imperativă a Codului fiscal.
Prin precizările suplimentare depuse la data de 14 iunie 2010, recurenta-reclamantă a reluat, practic aceleaşi critici, accentuând asupra împrejurării că întârzierea în depunerea documentaţiei nu poate fi interpretată ca fiind o încălcare a prevederilor legale reţinute.
2.1 Apărările intimatei-pârâte
Intimata-pârâtă Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat.
În esenţă, intimata a arătat că susţinerile şi criticile recurentei în sensul că a făcut dovada cu înscrisurile depuse în instanţă, conform art. 1169 C. civ. în vederea obţinerii clasificării tarifare nu semnifică în sensul art. 183 lit. l) Cod fiscal îndeplinirea obligaţiei prevăzute, instanţa neputându-se substitui autorităţii fiscale competente, în ceea ce priveşte emiterea, anularea sau suspendarea unei autorizaţii în scopul obţinerii clasificării tarifare.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului ca şi sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatei dar şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă analizei ca şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie casarea, fie modificarea hotărârii pronunţate de prima instanţă, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin Decizia nr. 063 din 12 decembrie 2009, menţinută prin Decizia nr. 178 din 16 iunie 2009, a fost revocată de către autoritatea pârâtă autorizaţia de antrepozit fiscal emisă la 17 februarie 2006 în favoarea recurentei-reclamante pentru nerespectarea prevederilor art. 183 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile pct. 67 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificările ulterioare, constând în aceea că în termenul legal prevăzut, respectiv până 31 ianuarie 2009 recurentul-reclamant nu şi-a respectat obligaţia de a depune la autoritatea intimată documentaţia necesară în vederea obţinerii clasificării tarifare.
Este adevărat, astfel cum susţine recurentul că în cuprinsul deciziei menţionate nu se face o descriere detaliată a faptelor reţinute.
Nu mai puţin însă trimiterile la actele normative ce conţin tocmai descrierea acestei obligaţii ce incumbă operatorilor de produse supuse accizelor armonizate fac ca lipsa descrierilor să fie complinită, fără a fi afectată, din această perspectivă, legalitatea procedurii de emitere a actului administrativ arătat.
În plus, nu lipsită de semnificaţie este şi împrejurarea că recurentul nu a invocat acest motiv, în susţinerea cererii de anulare nici în cuprinsul plângerii administrative şi nici în acţiunea depusă la instanţa de judecată, indicând numai că nu a dispus de venituri suficiente pentru îndeplinirea formalităţilor necesare obţinerii clasificării tarifare şi în plus, că nu a avut cunoştinţă de existenţa unei astfel de prevederi.
Înalta Curte reţine că şi celelalte critici ale recurentului-reclamant sunt nefondate, întrucât şi în cuprinsul deciziei administrative, nr. 178 din 16 iunie 2009 prin care a fost soluţionată plângerea împotriva măsurii luate ca şi a actelor ce au stat la baza acesteia s-au arătat, motivat, considerentele avute în vedere pentru menţinerea măsurii dispuse. În acest sens este de remarcat, în special faptul că societatea a beneficiat de un prim termen acordat pentru îndeplinirea obligaţiei, la 30 aprilie 2008, astfel că măsura administrativă a revocării nu a fost luată la prima abatere constatată, necunoaşterea prevederilor legale incidente nefiind exoneratoare de răspundere în sistemul de drept românesc.
În fine, corect a procedat instanţa de fond raportat la depunerea înscrisurilor de către recurenta-reclamantă (filele 31-35) şi pe care nu le-a apreciat ca fiind o dovadă a îndeplinirii obligaţiei legale prevăzute, câtă vreme ele nu au fost înfăţişate organului administrativ competent a le examina, înregistra şi a aprecia cu prioritate asupra lor, faţă de exigenţa textului legal arătat, în cadrul competenţelor conferite prin lege în acest sens autorităţii intimate.
Împrejurarea că instanţa poate ulterior examina şi cenzura modalitatea de realizare a operaţiunii administrative de către organul administrativ sub aspectul legalităţii acesteia nu semnifică însă că instanţa se poate subroga în toate competenţele autorităţii administrative abilitate, în materia emiterii, anulării, revocării sau suspendării autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal, cum, fără temei a susţinut recurentul.
Faţă de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC D.F. SRL Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 198/CA din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3127/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3137/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
