ICCJ. Decizia nr. 3139/2010. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3139/2010
Dosar nr. 10133/1/2009
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra contestaţiei de anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea ce formează obiectul contestaţiei în anulare exercitate
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4961 din 10 noiembrie 2009, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de P.G.L.M., împotriva încheierilor nr. 36/R-CC din 22 mai 2009, precum şi a deciziei nr. 570/R-Cont din 22 mai 2009, pronunţate în dosarul nr. 2098/90/2008 al Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, declarând recurs împotriva unei hotărâri pronunţate în contestaţie în anulare, de o instanţă de recurs, contestatorul nu s-a conformat condiţiilor specifice de admisibilitate prevăzute de art. 320 alin. (3), raportate la dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
S-a mai reţinut că Decizia nr. 570/R-Cont din 22 mai 2009, pronunţată în contestaţie în anulare fiind irevocabilă şi deci nesusceptibilă de recurs, nici încheierea nr. 37/R-CC din 22 mai 2009 prin care s-a respins cererea de recuzare formulată în cauza în care s-a soluţionat contestaţia în anulare, nu are deschisă calea recursului, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 34 alin. (2) C. proc. civ. şi de asemenea nici încheierea nr. 36/R-CC din 22 mai 2009, prin care s-a respins cererea privind lămurirea şi completarea dispozitivului deciziei nr. 374/R-Cont din 9 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în recurs, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 2813 alin. (1) C. proc. civ.
2. Motivele contestaţiei în anular.
La data de 28 decembrie 2009, petiţionarul P.G.L.M., prin procurator P.S., a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, o contestaţie îndreptată împotriva deciziei nr. 4961 din 10 noiembrie 2009 a acestei instanţe, denumită „recurs în casaţie".
Fără a indica temeiul legal al acestei contestaţii, petiţionarul a indicat că înţelege să conteste toate măsurile procedurale luate de completul de judecată cu ocazia soluţionării recursului, prin Decizia nr. 4961 din 10 noiembrie 2009, incluzând refuzul de a da curs cererii de eliberare a unei copii a transcrierilor, înregistrărilor, stenogramelor şi notelor grefierului din şedinţa de la data judecării cauzei.
Apreciind, în esenţă, prin motive ample şi nesistematizate, că Decizia nr. 4961 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de respingere a recursului ca inadmisibil este nelegală şi netemeinică, petentul a făcut referiri la căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă, la regulamentele de ordine interioară ale instanţelor, la numeroase alte legi şi acte normative, şi generic la prevederile Constituţiei.
Urmare corespondenţei purtate cu grefa instanţei, prin care i s-a comunicat petentului că se impune a-şi preciza cererea, exercitarea căilor de atac, termenele procedurale şi conţinutul cererilor fiind strict reglementate de dispoziţii procedurale, în condiţiile în care Decizia nr. 4961 din 10 noiembrie 2009, fiind pronunţată în recurs nu mai poate face obiectul unui nou recurs [art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.], petentul a depus la dosar noi şi noi cereri, prin care practic au fost reluate nemulţumirile de ordin general privind maniera în care a fost soluţionat dosarul său.
Prin petiţia înregistrată la data de 19 ianuarie 2010 (filele 32-34) la care au fost ataşate numeroase înscrisuri, s-a arătat, în esenţă, că prezenta contestaţie, îndreptată împotriva Deciziei nr. 4961 din 10 noiembrie 2009 se întemeiază pe dispoziţiile art. 109, art. 114 pct. 1 şi 2, art. 172, art. 112 şi art. 222 C. proc. civ. ca şi pe prevederile art. 21 şi art. 52 din Constituţia României care garantează accesul părţilor la justiţie şi prevăd dreptul acestora la un proces echitabil.
La termenul de judecată din 9 martie 2010 instanţa a solicitat petentului – contestator să indice motivele contestaţiei în anulare formulate ca şi temeiul de drept, raportat la impreciziunea şi multitudinea de texte de lege şi argumente conţinute în petiţiile succesiv depuse la dosar.
Contestatorul nu s-a conformat însă dispoziţiilor instanţei şi nu a depus la dosar precizările solicitate.
3. Soluţia asupra contestaţiei în anulare de faţă şi considerentele reţinute
Raportat la cele învederate şi faţă de prevederile art. 317 - 321 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată prezenta contestaţie în anulare, exercitată împotriva deciziei nr. 4961 din 10 noiembrie 2009, în considerarea celor în continuare arătate.
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti irevocabile, date cu încălcarea anumitor norme de procedură sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.
Contestaţia în anulare se poate exercita numai în cazurile limitativ şi expres prevăzute de art. 317 – 318 C. proc. civ.
Faţă de conţinutul petiţiilor depuse succesiv la dosar se reţine însă că nici unul dintre aceste motive expres prevăzute nu este incident în cauză şi de altfel nici nu a fost invocat ca atare, deşi instanţa, în exercitarea rolului său activ a chiar solicitat şi acordat petentului – contestator un termen în acest sens.
Cum contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres arătate în art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. şi întrucât în cauză nu s-a invocat şi nici demonstrat temeiul legal ce îndrituieşte la exercitarea căii de atac arătate, aceasta va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de P.G.L.M. împotriva deciziei nr. 4961 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3137/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3147/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
