ICCJ. Decizia nr. 3117/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3117/2010
Dosar nr. 1536/2/2008
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3966 din 17 noiembrie 2009, a respins excepţiile invocate de pârâta A.N.A.F., iar pe fond a respins, ca neîntemeiată, acţiunea astfel cum a fost completată şi modificată, formulată de SC R.B. SA în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, sub aspectul excepţiilor invocate în cauză, că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta A.N.A.F. a rămas fără obiect, în condiţiile HG nr. 1171/2007, potrivit căruia D.G.A.M.C. s-a reorganizat ca direcţie fără personalitate juridică în cadrul A.N.A.F., la fel şi excepţia inadmisibilităţii cererii de obligare la restituirea sumei de 1.492.996 lei, invocată în raport de obiectul iniţial al acţiunii, prin care se constata nesoluţionarea în termen legal a cererii de restituire a sumei respective, obiect completat şi modificat ulterior prin solicitarea anulării procesului verbal din data de 14 octombrie 2009 şi a adresei nr. 21190 din 30 august 2005, privind refuzul nejustificat de soluţionare a cererii de restituire.
Prima instanţă a apreciat, deasemenea, că este neîntemeiată şi excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a procesului verbal menţionat, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a celor două acte pentru lipsa procedurii prealabile cu motivarea că procesul verbal în care se menţionează că organele de control nu au elemente pentru a putea decide restituirea sumei, a stat la baza emiterii adresei nr. 21190 din 30 august 2005, prin care s-a refuzat restricţionarea sumei de 1.492.995 lei iar reclamanta nu avea obligaţia de a solicita pârâtei, anterior sesizării instanţei revocarea adresei nr. 21190 din 30 august 2005, avându-se în vedere dispoziţiile art. 2 alin (2) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că actele administrative contestate sunt legale, ele neexprimând un refuz nejustificat de soluţionare a cererii în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, suma încasată la data de 24 august 2000 neputând fi restituită în condiţiile în care în evidenţele fiscale figurează ca fiind achitată în plus, cu titlu de impozit pe profit, doar suma de 436.943 lei, iar în evidenţele contabile ale reclamantei nu se regăseşte această sumă ca fiind achitată cu titlu de impozit pe profit, nefiind astfel nici clarificată, natura juridică a sumei solicitate la restituire, ceea ce a înlătură incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) lit. a) din OG nr. 92/2003 (în prezent art. 117).
Pe cale de consecinţă s-a reţinut că restituirea sumei nu se poate face în condiţiile în care aceasta nu figurează în evidenţele contabile ca fiind achitată de către reclamantă în plus faţă de obligaţiile pe care le avea de plătit la buget, chiar dacă prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiunii, reclamanta nu a renunţat la creanţele faţă de Ministerul Finanţelor Publice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC R.B. SA pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin recursul declarat în baza art. 299 şi următoarele C. proc. civ. se solicită următoarele.
- admiterea recursului;
- modificarea în parte a sentinţei recurate şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi modificată, şi, pe cale de consecinţă:
(1) anularea adresei nr. 21190 din 30 august 2005 şi a procesului-verbal de control din data de 14 octombrie 2005 emise de către A.N.A.F. – D.G.A.M.C. ca nelegale şi netemeinice;
(2) obligarea pârâtei A.N.A.F. – D.G.A.M.C. la plata prejudiciilor cauzate prin nerestituirea sumei de 1.492.995 lei încasate în lipsa unui titlu calculate în cadrul expertizei contabile administrate în cauză, astfel:
- în principal, sumele de 4.103.869 lei (principal actualizat cu indicele inflaţiei) plus 3.578.758 lei (dobânzi pentru lipsa de folosinţă) - în total 7.682.627 lei, sa.
- în subsidiar, sumele de 1.492.995 lei (principal) plus 3.578.758 lei (dobânzi pentru lipsa de folosinţă) - în total 5.071.753 lei,
Se arată că nu se constată soluţia de respingere cu privire la excepţiile inadmisibilităţii pentru lipsa actului administrativ şi lipsa procedurii prealabile.
Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., invocându-se faptul că instanţa de fond cuprinde motive străine de natura pricinii şi faptul că a fost dată cu greşita aplicare a legii în raport de situaţia de fapt rezultată din probele administrate în ambele fapte procesuale.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că soluţia de respingere a instanţei de fond se întemeiază pe argumentele de natura cauzei.
Aceasta deoarece instanţa de fond nu a analizat în raport de obiectul acţiunii astfel cum a fost modificată dacă erau îndeplinite condiţiile unui refuz nejustificat al autorităţii pârâte de a restitui suma solicitată de recurentă în condiţiile în care suma a fost achitată în baza unui titlu de creanţă care a fost anulat. Iar obiectul verificării de către instanţă era existenţa sau nu a unui impediment la restituire sau o eventuală compensare a sumelor şi nu verificarea corectitudinii înregistrării în contabilitate a acestei sume de către recurentă.
La doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 117 C. proCod Fiscal
Se arată că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) C. proCod Fiscal, cu privire la restituirea sumelor achitate în lipsa unui titlu de creanţă, iar în cauză nu a existat un motiv legal de stingere a dreptului la restituirea sumei achitate în lipsa unui titlu de creanţă. În cauză pretinsa înregistrare defectuoasă, din punct de vedere contabil nu reprezintă un temei justificat al respingerii cererii de restituire în condiţiile în care Legea nr. 82/1991 nu cuprinde dispoziţii în acest sens.
Recurenta arată că cererea de chemare în judecată astfel cum a fost completată şi modificată este temeinică şi fiind justificată de dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., pe motiv că nu există un titlu de creanţă recurenta având dreptul la restituirea sumei menţionate actualizate la zi în cuantum de 1.492.995 lei cât şi la beneficiul nerealizat, reprezentat de lipsa de folosinţă în cuantum de 7.682.627 lei, în principal şi în subsidiar la plata sumei de 5.071.753 lei.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi respingerea acţiunii reclamantei-recurente ca inadmisibilă în principal şi ca neîntemeiată în subsidiar.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii şi nu poate fi reţinută că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În cauză instanţa de fond a motivat corect că deşi acţiunea reclamantei astfel cum a fost modificată şi completată este admisibilă putând fi încadrată în dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. (i) din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată pe fond.
Soluţia de respingere a acţiunii, ca neîntemeiată, este legală fiind dată cu aplicarea corectă a legii, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 117 (1) lit. a) C. proCod Fiscal, cu privire la restituirile de sume.
Aceasta deoarece nu poate fi reţinută susţinerea recurentei în sensul că s-a plătit, la data de 24 august 2000, suma de 14.929.954.865 lei în lipsa unui titlu de creanţă, suma pentru care s-a solicitat restituirea înregistrată la data de 9 februarie 2005. Recurenta nu şi-a argumentat pasivitatea între perioada plăţii august 2000 şi data înregistrării cererii de restituire 9 februarie 2005 în condiţiile în care în anexa 11 la contractul de vânzare cumpărare din 12 aprilie 2001, intitulată Situaţia nominală a litigiilor fiscale la data de 31 martie 2001, în care banca este reclamantă figurează un litigiu având ca obiect suma care formează obiectul restituirii, reprezentând impozit pe profit pe anul 1994.
Instanţa de fond în mod corect a apreciat că recurenta nu are dreptul la restituire deoarece în evidenţele contabile nu se regăseşte această sumă ca fiind achitată cu titlu de impozit pe profit, nefiind clarificată natura juridică a sumei solicitate la restituire de către recurentă. Nefiind clarificat regimul juridic al acestei sume, din punct de vedere contabil aceasta nu poate forma obiectul restituirii, deoarece recurenta nu a clarificat cuantumul sumei pretins a fi plătită în plus cu titlu de impozit pe profit, iar suma a trecut din punct de vedere contabil dintr-un cont în altul. Deşi, în perioada 2000 – 2005, s-au efectuat mai multe controale, recurenta nu a probat că suma în litigiu solicitată cu titlu de debit principal a fost achitată în plus, având caracter de plată nedatorată, faţă de obligaţiile pe care le avea de plătit la buget.
Curtea apreciază că instanţa de fond şi-a motivat temeinic hotărârea de respingerea a acţiunii reclamantei astfel cum a fost modificată, soluţia fiind justificată nu atât din considerente privite din punct de vedere al înregistrărilor contabile ci în principal de faptul că nu este clarificată de recurentă, nejustificat pasivă în perioada 2000 - 2005, natura juridică a sumei solicitate la restituire.
Fiind apreciată ca neîntemeiată cererea privind debitul principal solicitat cu titlu de plată nedatorată, în mod corect au fost apreciate, ca neîntemeiate, şi respinse ca atare cererile subsidiare având ca obiect actualizarea cu rata inflaţiei şi beneficiul nerealizat.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R.B. SA împotriva sentinţei civile nr. 3966 din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3115/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3122/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
