ICCJ. Decizia nr. 3122/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3122/2010
Dosar nr. 4667/2/2009
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 22 mai 2009, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul R.M. a solicitat Curţii de Casaţie şi Justiţie, obligarea acesteia ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, să îi răspundă la petiţia din data de 08 aprilie 2009, prin care a solicitat cercetarea motivelor pentru care i-a fost nesocotită cererea de urgentare a motivării deciziei nr. 996 şi să-i comunice, în scris, concluziile la care a ajuns.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3978 din 18 noiembrie 2009, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului, cu motivarea că, cererea fiind formulată cu menţiunea referitoare la dosarul nr. 33988/3/2007, aceasta nu poate ajunge decât la dosarul cauzei şi numai judecătorii cărora le-a fost repartizat dosarul pot lua măsuri în legătură cu acesta, până la redactarea hotărârii judecătoreşti, Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie neavând atribuţii în acest sens, astfel cum rezultă din Legile nr. 303/2004, 304/2004 şi 317/2004, precum şi din Regulamentul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2/2004.
S-a mai reţinut că nu există un act normativ care să oblige magistratul să redacteze cu prioritate la solicitarea părţii, iar prejudicierea reclamantului prin întârzierea redactării este discutabilă, hotărârea pronunţată fiind irevocabilă şi pe cale de consecinţă, cererea privind acordarea de daune morale nu este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul R.M. pentru nelegalitate şi netemeinicie în baza art. 3041 C. proc. civ.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor OG nr. 27/2002 în raport de probele administrate în cauză. Se arată în motivele de recurs că în mod nelegal şi cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti nu s-a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a-i răspunde la petiţia formulată şi a o soluţiona conform legii. Se arată că i-a fost cauzat un prejudiciu moral, fiind respinsă nejustificat cererea sa de acordare a daunelor morale şi astfel fiind reclamantul-recurent de o sentinţă valabilă pentru a formula o acţiune la C.E.D.O.
La dosar intimata a formulat întâmpinare care este o reiterare pe fond a apărărilor formulate la judecarea în primă instanţă a cauzei.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Sentinţa atacată prin care i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului inclusiv cererea de acordare a daunelor morale este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a legii respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor OG nr. 27/2002.
În cauză nu există un refuz nejustificat în sensul art. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 din partea autorităţii pârâte care a comunicat Decizia nr. 996 din 24 februarie 2009 solicitată de recurent. În ceea ce priveşte solicitările recurentului şi indicarea motivelor pentru care i s-a comunicat cu întârziere hotărârea instanţei de recurs aceasta nu intră în competenţa Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit Legii nr. 303 şi 304/2004 şi a Regulamentului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2/2004. Aspectele arătate de recurentă sunt de competenţa exclusivă a unei alte autorităţi, respectiv a C.S.M. conform art. 44 şi următoarele din Legea nr. 317/2004 în ceea ce priveşte cercetarea unei eventuale abateri disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004.
În ceea ce priveşte cererea de acordare a daunelor morale aceasta a fost corect respinsă ca neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 iar în cauză în concret redactarea cu întârziere a unei hotărâri pronunţate în recurs prin care a fost respins, ca inadmisibilă, o cale de atac formulată cu încălcarea dispoziţiilor art. 723 C. proc. civ., nu este natură a produce o daună morală recurentului.
Sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar promovarea unei acţiuni C.E.D.O. nu poate fi întemeiată pe o decizie pronunţată într-o cale de atac inadmisibilă, iar comunicarea cu întârziere a unei decizii nu este de natură a produce o daună morală recurentului.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinţei civile nr. 3978 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3117/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3128/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
