ICCJ. Decizia nr. 3135/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3135/2010
Dosar nr. 815/54/2009
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 353 din 9 octombrie 2009, a respins acţiunea formulată de reclamantul N.G.G., în contradictoriu cu pârâţii S.S.P.R. din Decembrie 1989 şi C.P.R. din Decembrie 1989, având ca obiect obligarea pârâţilor la emiterea certificatului de revoluţionar şi a titlului de luptător remarcat pentru fapte deosebite în Revoluţia din decembrie 1989.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta II, că aceasta este neîntemeiată, avându-se în vedere atribuţiile pârâtei în procesul de preschimbarea certificatelor de revoluţionar, prevăzute de Legea nr. 341/2004, argument reţinut şi în cazul primului pârât.
A mai reţinut instanţa de fond că reclamantului i-a fost eliberat certificatul de Participant la RevoluţiaRomâniei din decembrie 1989, nr. 950/BC 0123800 din 30 iunie 1994, iar ulterior la data de 9 august 1996, acesta a depus, în temeiul Legii nr. 42/1990 o solicitare de acordare a calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 Remarcat prin Fapte Deosebite, răspunsul primit fiind în sensul că dosarul are nr. 12479 şi a fost constituit în vederea obţinerii calităţii de Participant – „P".
Constatând că dosarul prin care s-a solicitat acordarea calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 Remarcat prin Fapte Deosebite nu se confundă cu dosarul eventual întocmit în temeiul Legii nr. 341/2004, privind preschimbarea certificatului, existând totodată identitate între dosarul depus de reclamant, la C.c.e.R.R. din Decembrie 1989 şi dosarul comunicat instanţei, cuprinzând rezoluţiile datate 26 noiembrie 1996, instanţa a conchis că activitatea Comisiei s-a încheiat fără a i se emite reclamantului o decizie de soluţionare potrivit art. 36 din Regulament, ceea ce determinat demersurile ulterioare ala acestuia, în acelaşi sens, adresate comisiei parlamentare pentru aplicarea Legii nr. 42/1990.
În acest context instanţa a apreciat că prezentul litigiu nu poate fi analizat decât prim prisma Legii nr. 42/1990, cu atât mai mult cu cât, la data de 23 septembrie 2009, s-a eliberat reclamantului certificat de preschimbare în temeiul Legii nr. 341/2004.
Ori, în condiţiile în care, după desfiinţarea Comisiei Parlamentare constituită în baza Legii nr. 42/1990, atribuţiile acesteia, conform OUG nr. 184/1999, au fost preluate de S.S.P.R. din Decembrie 1989, cu obligaţia de a face propuneri Preşedintelui României pentru eliberarea titlurilor prevăzute de lege, utilizând listele înaintate Guvernului de către organizaţiile de revoluţionari, iar listele persoanelor care au îndeplinit condiţiile pentru acordarea acestui titlu, a fost publicată în M. Of., emiţându-se decrete prezidenţiale în perioada 1999 – 2000, instanţa de fond a constatat că reclamantul este îndreptăţit să se adreseze instanţei de contencios administrativ, ca urmare a refuzului de soluţionare a cererii privind acordarea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 Remarcat prin Fapte Deosebite, în condiţiile Legii nr. 29/1990, în vigoare la data cererilor din 14 aprilie 1998, respectiv 18 decembrie 1999, ce au caracterul unor plângeri prealabile, în termen de un an de la intrarea în vigoare a HG nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, demersurile promovate după acest termen, în speţă 30 martie 2009, fiind tardive.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul N.G.G.
În motivarea recursului formulat, recurentul - reclamant a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu a avut un rol activ în soluţionarea cauzei, întrucât deşi a depus la dosarul cauzei dovada faptului că a mai promovat anterior şi o altă acţiune având acelaşi obiect în anul 2002, cererea fiind înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, aceasta fiindu-i restituită, acest aspect nu a fost verificat, cauza nefiind analizată sub toate aspectele.
A mai susţinut recurentul că instanţa de fond a dat o interpretare greşită cauzei deduse judecăţii, fiind prejudiciat în mod direct prin neanalizarea fondului cauzei întrucât în mod greşit a fost admisă excepţia tardivităţii acţiunii sale, deşi la dosarul cauzei există dovada faptului că a mai promovat o acţiune identică, dar a fost îndrumat să se adreseze pârâţilor pentru realizarea dreptului său.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a calificat corect cererea dedusă judecăţii reţinând obiectul acesteia ca fiind, refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a-i soluţiona cererea privind acordarea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 Remarcat prin Fapte Deosebite.
În baza probatoriului administrat în cauză, cât şi din susţinerile recurentului - reclamant, rezultă că acesta a formulat cereri privind acordarea titlului la data de 14 aprilie 1998 şi respectiv 18 decembrie 1999, cereri care nu au fost soluţionate, astfel că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată, faptul că acesta era în drept să se adreseze instanţei în vederea soluţionării cererii sale în termenul de un an de la intrarea în vigoare a HG nr. 1412/2004 privind Normele de aplicare ale Legii nr. 341/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cât şi a dispoziţiilor alin. (1) lit. c) teza a II-a a aceluiaşi articol, termenul de un an de la data luării la cunoştinţă de expirarea termenului legal de soluţionare a cererii, este un termen de decădere, astfel că în mod corect s-a apreciat de către instanţa de fond ca fiind tardiv formulată cererea reclamantului având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv data de 26 martie 2009.
Susţinerile recurentului - reclamant potrivit cărora, înainte de a formula prezenta acţiune, respectiv la data de 16 mai 2002, s-a adresat printr-o altă cerere Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, cerere care i-a fost restituită, sunt irelevante în cauză, având în vedere expirarea termenului legal de un an prevăzut de dispoziţiile legale mai sus menţionate.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a stabilit corect natura juridică a obiectului cauzei dedusă judecăţii, respectiv constatarea unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii de către autoritatea pârâtă şi a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) şi a alin. (2) al aceluiaşi articol, reţinând că în raport cu data la care s-a adresat autorităţii pârâte pentru soluţionarea cererii şi data formulării cererii la instanţă, acţiunea este tardivă.
Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.G.G. împotriva sentinţei civile nr. 353 din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3129/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3136/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
