ICCJ. Decizia nr. 3138/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3138/2010
Dosar nr. 372/117/2009
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 514 din 28 octombrie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Cluj, respingând acţiunea reclamantei SC S.C. SRL Cluj faţă de această pârâtă şi a respins, de asemenea, acţiunea formulată de aceeaşi reclamantă, în contradictoriu cu A.N.A.F. şi A.F.P. Cluj Napoca.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, sub aspectul situaţiei de fapt, că, în urma controlului efectuat la SC S.C. SRL Cluj s-a constatat că societatea nu a colectat corespunzător T.V.A. aferent achiziţionării autoturismelor, datorând în acest sens suma de 2.103.056 lei şi majorări de 196.371 lei, motiv pentru care a fost emisă Decizia nr. 567/2008, iar în urma contestării acesteia a fost emisă Decizia nr. 312 din 26 septembrie 2008, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză şi prin care s-a apreciat corecta aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 571/2003, cu ocazia soluţionării contestaţiei administrative.
Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 1522 precum şi pe cele ale art. 126, 141 şi 145, din acest act normativ, instanţa a reţinut că, pentru aplicarea regimului special de taxe este necesară întrunirea anumitor condiţii, respectiv livrarea să se facă în cadrul comunităţii, achiziţia să fie făcută de la un furnizor expres prevăzut de lege menţionată în sensul unei persoane neimpozabile sau impozabilă în măsura în care livrarea efectuată este scutită, condiţii care, aşa cum rezultă din actele dosarului, nu au fost îndeplinite, astfel că, nefiind vorba de o operaţiune scutită, nu îi este aplicabil regimul special de taxe, în speţă nefiind incidente prevederile art. 1522 alin. (7) privind posibilitatea de a opta asupra regimurilor de taxare.
În raport de aceste considerente s-a apreciat că reţinerile organelor fiscale nu pot fi considerate greşite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC S.C. SRL Cluj, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului formulat, recurenta - reclamantă a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată acţiunea formulată având ca obiect contestarea deciziei de impunere nr. 567 din 2 iulie 2008 prin care s-au stabilit în sarcina sa obligaţii suplimentare de plată reprezentând T.V.A. în sumă de 2.103.056 lei şi penalităţi de întârziere în cuantum de 196.371 lei, precum şi Decizia nr. 312 din 26 septembrie 2008 prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată, de către D.G.F.P. Cluj.
Consideră recurenta că instanţa de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 1522 Cod Fiscal, privind modalităţile de calcul al T.V.A. pentru bunurile second-hand achiziţionate din interiorul Comunităţii Europene.
Astfel, recurenta - reclamantă apreciază că operaţiunile de achiziţie efectuate îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 1522 alin. (2) lit. b) Cod Fiscal, fiind vorba de livrări scutite de taxă, în conformitate cu legea germană privind impozitele, menţiunea fiind făcută pe toate facturile emise de către furnizori, iar potrivit Directivei Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată (2006/112/(CE) a cărei transpunere s-a realizat în codul fiscal, enumera operaţiuni a căror scutire de T.V.A. este obligatorie [(art. 132 şi 135 alin. (1)] şi operaţiunile cu privire la care este interzisă scutirea de plată a T.V.A. [( art. 135 alin. (2)].
Astfel, susţine recurenta faptul că deşi operaţiunea efectuată de către aceasta nu este încadrată în mod expres în niciuna dintre cele două categorii enunţate anterior nu înseamnă că nu este efectuată în conformitate cu Tratatul U.E., întrucât aplicarea dispoziţiilor Tratatului de către Statele membre nu poate fi de natură să împieteze asupra drepturilor contribuabililor, îngrădindu-le în mod nejustificat.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata D.G.F.P. a judeţului Cluj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de instanţa de fond susţinând în esenţă că interpretarea dispoziţiilor art. 1522 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 de către recurentă este greşită, aceasta neavând dreptul să aplice regimul special de taxare.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, apreciind pe baza probelor administrate că actele contestate de reclamantă sunt legale, iar sumele stabilite prin Decizia de impunere respectiv obligaţii suplimentare de plată reprezentând T.V.A. cât şi penalităţi de întârziere sunt datorate de către reclamantă, fiind legal stabilite.
Susţinerile recurentei - reclamante vizează în principal interpretarea dispoziţiilor art. 1522 Cod Fiscal, aceasta apreciind că prin sentinţa criticată, s-a reţinut în mod greşit că pentru bunurile second-hand achiziţionate este aplicabil regimul normal de taxare, respectiv calcularea T.V.A. la preţul de vânzare şi nu regimul special.
Potrivit dispoziţiilor art. 1522 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 „Persoana impozabilă revânzătoare va aplica regimul special pentru livrările de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, altele decât operele de artă livrate de autorii sau succesorii de drept ai acestora, pentru care există obligaţia colectării, bunuri pe care le-a achiziţionat din interiorul Comunităţii, de la unul din următorii furnizori:
a) o persoană neimpozabilă;
b) o persoană impozabilă, în măsura în care livrarea efectuată de respectiva persoană impozabilă este scutită de taxă conform art. 141 alin. (2) lit. g);
c) o întreprindere mică, în măsura în care achiziţia respectivă se referă la bunuri de capital;
d) o persoană impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea de către aceasta a fost supusă taxei în regim special".
Recurenta - reclamantă susţine în mod eronat că regimul special prevăzut de dispoziţiile legale mai sus menţionate îi era aplicabile întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că furnizorii de la care a achiziţionat bunurile second-hand se încadrează în prevederile art. 1522 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 [(respectiv art. 1522 alin. (2) lit. b) din interpretarea dispoziţiilor legale invocate, rezultând că regimul special se poate aplica doar în situaţia în care respectivele bunuri ar fi fost achiziţionate de la o persoană impozabilă şi în măsura în care livrarea de automobile efectuată de respectiva persoană impozabilă ar fi fost, „scutită de taxă, conform dispoziţiilor art. 141 alin. (2) lit. g)]".
În ceea ce priveşte susţinerile recurentei referitoare la aplicarea dispoziţiilor Directivei 2006/112/CE şi posibilitatea statelor membre de a scuti de taxă şi alte operaţiuni, în afară de cele exceptate potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (2), Înalta Curte constată că sunt nefondate şi vor fi respinse întrucât, cazurile precum şi condiţiile în care persoana impozabilă poate opta pentru aplicarea regimului special sunt reglementate de dispoziţiile art. 1522 din Legea nr. 571/2003 – Cod Fiscal, recurenta - reclamantă nu a dovedit însă îndeplinirea condiţiilor legale pentru aplicarea regimului special de taxare.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, neexistând motive pentru modificarea sau casarea acesteia şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.C. SRL Cluj împotriva sentinţei civile nr. 514 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3136/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3140/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
