ICCJ. Decizia nr. 3148/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3148/2010
Dosar nr. 3088/2/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 07 aprilie 2010, reclamantul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu C.D. – S.G. să se aplice conducătorului instituţiei pârâte o amendă de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere şi acordarea unei despăgubiri pentru întârziere şi calcul eronat, în cuantum de 4.812,75 lei şi daune morale în sumă de 3500 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 51/ CC din 4 mai 2010, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând în acest sens că dispozitivul hotărârii a cărei executare se solicită, respectiv sentinţa civilă nr. 2860/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 8683 lei, reprezentând valoare netă a diferenţei dintre indemnizaţia brută acordată şi indemnizaţia brută cuvenită, cuprinde alte dispoziţii decât cele avute în vedere de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit căreia, dacă, în urma admiterii acţiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii se face în termenul precizat de aceasta, iar în lipsa unui termen în 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, respectarea acestor termene atrăgând obligarea conducătorului unităţii la o amendă de 20 % din salariul minim brut.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a concluzionat că reclamantul nu se poate prevala de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 pentru a obţine executarea hotărârii ci urmează să parcurgă procedura executării silite reglementată de Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A.D., la data de 25 mai 2010, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ., au fost încadrate în drept de recurent în dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., invocându-se încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., lipsa de rol activ a judecătorului în aflarea adevărului conform dispoziţiilor art. 129 alin (5) C. proc. civ., aplicarea şi interpretarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 24 alin (1) din Legea nr. 554/2004.
Motivele de recurs astfel invocate sunt argumentate prin şase considerente în cererea de recurs.
Recurentul critică în special, în toate considerentele sale, pretinsa lipsă de rol activ a judecătorului de fond, care pe de o parte a soluţionat cauza în lipsa ataşării dosarului nr. 2090/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti fiind indicate dispoziţiile formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi pe de altă a motivat contradictoriu şi cu aplicarea greşită a dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 faptul că cele ce solicită recursul nu se încadrează în dispoziţiile speciale invocate drept temei al cererii de executare formulată.
În motivele de recurs se apreciază de către recurent că cererea sa de executare se încadrează în dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 fiind în cauză vorba de o „operaţiune administrativă".
În motivele de recurs se invocă greşeli de calcul realizate de autoritatea pârâtă care au comunicat instanţei în dosarul nr. 2090/2/2009 un calcul greşit al sumei cuvenite cu titlu de diferenţă indemnizaţie dintre indemnizaţia brută acordată şi cea cuvenită conform art. 73 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 republicată.
La dosar intimata - pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, iar în şedinţa din data de 15 iunie 2010 intimata a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului faţă de data depunerii acestuia în raport de data comunicării sentinţei atacate.
În subsidiar pe fond se solicită respingerea recursului, ca nefondat, Curtea, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ., pe excepţia tardivităţii formulării recursului, o va aprecia, ca neîntemeiată, în raport de actele dosarului şi de dispoziţiile art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ. şi art. 102 alin. (1) C. proc. civ.
În cauză sentinţa atacată pronunţată în condiţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, al cărui termen de recurs este conform art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 de „5 zile de la comunicare" a fost comunicată recurentului la data de 18 mai 2010 conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare.
Conform dispoziţiilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenul de 5 zile s-a împlinit la data de 24 mai 2010, zi declarată sărbătoare legală, zi nelucrătoare şi în concordanţă în baza dispoziţiilor art. 101 alin. (5) C. proc. civ, termenul s-a prelungit până la sfârşitul primei zile de lucru următoare respectiv data de 25 mai 2010, data depunerii, în termen a recursului.
Faţă de cele constatate, Curtea va respinge excepţia tardivităţii formulării recursului declarat de recurentul - reclamant.
Pe recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite nici una din condiţiile de casare sau de modificare prevăzută de art. 304 pct. 5 - 9 C. proc. civ.
Faptul că instanţa de fond nu a ataşat dosarul nr. 2090/2/2009, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 3860 din 12 noiembrie 2009 a cărei executare se solicită de recurent conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, nu determină îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în sensul existenţei unei nulităţii conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În cauză în mod corect s-a apreciat ca utilă ataşarea dosarului în condiţiile în care, în susţinerea cererii de executare recurentul a depus copia sentinţei civile nr. 3860 din 12 noiembrie 2009, investită cu formulă executorie conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă, irevocabilă prin nerecurare.
În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ. Acţiunea recurentului a fost în totalitate respinsă, ca neîntemeiată, iar hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei în raport de obiectul cererii faţă de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 24 alin (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, făcând posibilă exercitarea controlului ierarhic prin intermediul căii de atac declarate în cauză.
Sub nici un aspect din cele invocate nu poate fi constatată şi reţinută lipsa de rol activ a judecătorului în raport de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. În mod legal cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., fără a fi ţinut de temeiul invocat de recurent dar cu aplicarea corectă a obiectului cauzei prin sentinţa atacată s-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
S-a constatat în mod corect că dispozitivul hotărârii a cărei executare o solicită recurentul cuprinde o altă obligaţie decât cele avute în vedere de dispoziţiile art. 24 alin (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv plata unei sume de bani care nu reprezintă o operaţiune administrativă astfel cum susţine recurentul în motivele de recurs. Cu atât mai mult cu cât din actele dosarului rezultă că recurentul a investit sentinţa civilă nr. 3860/2009 cu formulă executorie şi a urmat procedura de executare silită conform normei generale Codului de procedură civilă, iar executarea prin plata sumei, menţionate în titlul executoriu s-a realizat la data de 21 aprilie 2010, conform dovezii aflate la dosar fond.
Curtea nu va reţine susţinerile din recurs privind greşita calculare a sumei menţionate în titlul executoriu, susţineri care nu au legătură cu executarea acestei sentinţe solicitată de recurent în condiţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004. Cele afirmate puteau forma obiectul verificării temeiniciei sentinţei, care reprezintă titlu executoriu ce poate fi executată şi a fost executată conform procedurii de executare silită reglementată de Codul de procedură civilă, prin promovare unei căi de atac, care nu s-a formulat de părţi, din acte rezultând că sentinţa a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursului.
Respinge recursul declarat de A.D. împotriva sentinţei civile nr. 51/ CC din 4 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3140/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3150/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
