ICCJ. Decizia nr. 3140/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3140/2010
Dosar nr. 1102/1/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4796 din 3 noiembrie 2009, a respins, ca nefondat, recursul declarat de S.D. împotriva hotărârii nr. 764 din 30 aprilie 2009 a Plenului C.S.M.
În acest sens s-a reţinut că potrivit actelor dosarului, recurenta a participat la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie vacante din data de 05 octombrie 2008, participarea sa la acest concurs fiind posibilă ca urmare a efectului suspensiv al recursului declarat împotriva unei alte hotărâri a Plenului C.S.M., respectiv nr. 945 din 25 septembrie 2008, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva cererii reclamantei de înscriere la concurs, cauză ce formează obiectul dosarului nr. 7911/1/2008 al aceleiaşi instanţe şi care a fost suspendată ca urmare a trimiterii dosarului la Curtea Constituţională.
În acest context instanţa a apreciat că efectul suspendării dispuse în această cauză nu poate fi extins şi asupra prezentului recurs, pe de o parte, date fiind obiectul şi cauza, diferite, ale celor două pricini, iar pe de altă parte dată fiind natura juridică a termenului de 6 luni, în care recurenta are posibilitatea valorificării rezultatului obţinut la concurs (s-a clasat pe poziţia 37 iar locurile scoase la concurs au fost 26), în baza cererii pe care a formulat-o termen care ar fi nelegal extins, peste limita reglementată de art. 30 alin (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006.
Constatând că termenul de 6 luni, mai sus menţionat s-a împlinit, la data de 20 aprilie 2009, nefiind posibile nici prorogarea şi nici extinderea duratei acestuia, instanţa de recurs a conchis că, în mod legal, prin hotărârea contestată, a fost respinsă cererea recurentei de promovare la Tribunalul Bucureşti.
Instanţa a mai reţinut că nu este întemeiată susţinerea reclamantei în sensul că dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 303/2004 trebuiau interpretate în alt mod, fiind fără echivoc conţinutul acestei norme potrivit căreia termenul de valorificare a rezultatelor concursului curge de la data comunicării şi de asemenea că nu s-a făcut nicio dovadă a încălcării condiţiilor obiective prevăzute de art. 28 alin. (3) şi art. 29 din regulament, cu ocazia examinării cererii de valorificare.
Împotriva acestei decizii recurenta S.D. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea cererii de revizuire, revizuenta arată că Decizia nr. 4796 din 3 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost pronunţată cu încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Se menţionează că încălcarea acestui principiu de către Decizia supusă revizuirii se manifestă pe mai multe planuri, fiind încălcate dispoziţiile art. 6 alin (1) din Tratatul Privind Funcţionarea U.E. (versiunea consolidată 9 mai 2008);
- art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a U.E., preluat integral în Carta drepturilor fundamentale a U.E., potrivit căruia se interzice discriminarea de orice fel.
În dezvoltarea motivelor cererii de revizuire, se susţine că prin hotărârea pronunţată au fost încălcate dispoziţiile C.E.D.O., respectiv dreptul la o judecată echitabilă prevăzut de art. 6; dreptul la recurs efectiv prevăzut de art. 13; protocolul 12 la Convenţie; art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie.
Consideră revizuenta că situaţia prezentată în dosarul nr. 4267/1/2009 având ca obiect recursul formulat de aceasta, este în totală contradicţie cu situaţia de fapt, întrucât perioada de 6 luni prevăzută de regulament pentru valorificarea rezultatului concursului, au existat locuri vacante la Tribunalul Bucureşti şi în consecinţă, concluzionează revizuenta că hotărârea pronunţată se sprijină pe motive străine şi care nu susţin soluţia pronunţată.
Totodată, revizuenta critică Decizia atacată susţinând faptul că, deşi a invocat nerespectarea dispoziţiilor art. 28 alin. (3) şi (4) din Regulament, acest motiv nu a fost analizat, recursul fiind respins, deşi au existat locuri vacante în termenul de 6 luni prevăzut de art. 30, intimatul refuzând numirea sa în funcţie prin respingerea cererii de valorificare formulată.
În susţinerea cererii de revizuire, se susţine că prin Decizia criticată, i-a fost încălcat dreptul la o judecată echitabilă întrucât instanţa şi-a infirmat propriile concluzii, invocând în sprijinul soluţiei pronunţate Decizia nr. 4448 din 2 decembrie 2008, ceea ce echivalează cu nerespectarea jurisprudenţei anterioare.
În ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, revizuenta a susţinut că nu a beneficiat de acest drept întrucât C.S.M. a respins cererea sa de valorificare, soluţia fiind declarată legală prin Decizia instanţei supreme, deşi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 formulată de aceasta în dosarul având ca obiect hotărârea C.S.M. nr. 945 din 25 august 2008 prin care s-a constatat că nu îndeplineşte condiţiile de participare la concursul de promovare a fost admisă.
În ceea ce priveşte încălcarea art. 1 al Protocolului 12 la C.E.D.O. privind interzicerea discriminării, revizuenta a susţinut că prin Decizia atacată a fost discriminată întrucât persoane care au obţinut note inferioare s-au bucurat de dreptul de a promova la instanţa superioară iar pe de altă parte această decizie se sprijină pe dispoziţiile legale ale art. 44 alin (2) din Legea nr. 303/2004, dispoziţii declarate neconstituţionale.
Revizuenta a invocat şi încălcarea art. 1 al Protocolului 1 la C.E.D.O. susţinând că prin eliminarea posibilităţii de a-şi valorifica rezultatul concursului din 5 octombrie 2008, deşi rezultatul obţinut constituia o speranţă legitimă în sensul C.E.D.O., reprezintă o atingere a acestui drept.
Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată, susţinând, în esenţă, că la pronunţarea deciziei atacate, instanţa de recurs a dat eficienţă principiului priorităţii dreptului comunitar, astfel cum rezultă din considerentele acesteia.
Înalta Curte, analizând cererea de revizuire formulată, în raport de motivele invocate de dispoziţiile legale incidente în cauză, apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adăuga la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile, prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Instituirea căii de atac a revizuirii prin art. 21 alin. (2) menţionat, reprezintă o modalitate prin care legiuitorul român, în materia contenciosului administrativ, a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanţele naţionale respectă principiul priorităţii dreptului comunitar şi deci protejarea intereselor persoanelor care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar.
Interpretarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, este în sensul că revizuirea este admisibilă numai dacă partea a invocat prioritatea dreptului comunitar în fond sau în recurs, iar instanţa nu a judecat litigiul cu considerarea acestui aspect, analizându-l doar în baza legislaţiei interne.
Prin urmare, în cauza dedusă judecăţii, revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ar putea fi admisă numai dacă s-ar constata încălcări ale normelor de drept comunitar de către instanţa de recurs a cărei decizie este supusă revizuirii.
În raport de actele şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei se constată faptul că prin Decizia nr. 4796 din 3 noiembrie 2009, a cărui revizuire se solicită, instanţa de recurs s-a pronunţat irevocabil în ceea ce priveşte anularea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 764 din 30 aprilie 2009 solicitată de recurenta S.D., hotărâre prin care i-a fost respinsă cererea de promovare la Tribunalul Bucureşti, ca urmare a valorificării rezultatelor concursului din data de 5 octombrie 2008.
Din examinarea deciziei atacate rezultă că instanţa de recurs a analizat argumentele susţinute în calea de atac precum şi motivele de recurs invocate, stabilind situaţia de fapt şi de drept prin prisma normelor legale incidente cât şi a principiului priorităţii normelor de drept comunitar invocate de către revizuentă ca fiind încălcate.
În fapt, prin cererea de revizuire formulată, revizuenta invocă aceleaşi motive reiterate şi prin cererea de recurs, şi care au fost examinate cu ocazia soluţionării acesteia prin Decizia atacată, ceea ce nu poate fi primit prin raportare la dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., care reglementează această cale de atac extraordinară.
Pe de altă parte, invocarea încălcării dispoziţiilor C.E.D.O., respectiv a dreptului la o judecată echitabilă prevăzut de art. 6, a dreptului la recurs efectiv prevăzut de art. 13, Protocolul nr. 12 şi art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie, în susţinerea cererii de revizuire formulată în temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu poate fi primită întrucât cererea astfel formulată nu îndeplineşte condiţiile impuse de acest text legal.
Astfel, cum s-a reţinut anterior, din interpretare textului legal, rezultă că acest caz de revizuire poate fi invocat doar în situaţia în care instanţa a soluţionat cauza cu ignorarea principiului priorităţii dreptului comunitar care a fost invocat de către parte în fond sau în recurs, ori în speţă, revizuenta a invocat încălcarea acestor principii doar în calea de atac a revizuirii.
În consecinţă, se constată că în cauză nu poate fi reţinută încălcarea art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României şi prin urmare nici îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 21 alin (2) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare.
În fapt, prin revizuirea formulată se tinde la o nouă rejudecare a recursului situaţie inadmisibilă din perspectiva art. 6 alin. (6) din C.E.D.O., cu referire la principiul securităţii raporturilor juridice.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire formulată, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de S.D. împotriva deciziei nr. 4796 din 3 noiembrie 20009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3138/2010. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3148/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
