ICCJ. Decizia nr. 3150/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3150/2010
Dosar nr. 6890/2/2007
Şedinţa publică din 16 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3260 din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC R.R. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.R.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 3029 din 30 august 2007 pârâta a constatat că reclamanta a săvârşit contravenţia prevăzută la art. 18 alin. (1) lit. f) din OG nr. 34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, prin încălcarea art. 4 din Decizia preşedintelui autorităţii pârâte nr. 2849/2007, întrucât, la data de 30 august 2007, SC R.R. SA nu a publicat, în mod complet, inclusiv pe pagina sa de internet, numărul şi adresele tuturor comutatoarele unde se poate realiza interconectarea cu reţeaua publică de telefonie pe care o operează; în vederea terminării la puncte fixe a apelurilor.
Prin Notificarea nr. 7/318183 din 21 august 2007, pârâta a pus în vedere reclamantei să intre în legalitate până la 27 august 2007, prin publicarea inclusiv pe pagina de internet a informaţiilor prevăzute de art. 3 şi 4 din Decizia nr. 2849/2007, conform prevederilor art. 52 alin. (2) din OG nr. 34/2002.
Instanţa de fond a mai reţinut că anterior acestei notificări, reclamanta a mai fost notificată şi pentru încălcarea obligaţiei de negociere, ca urmare a faptului că pârâta a primit în perioada noiembrie 2005 - mai 2007 şapte sesizări din partea unor furnizori de reţele, servicii de comunicaţii electronice (depuse la dosar) prin care s-a solicitat obligarea reclamantei la negocierea şi încheierea unor acorduri de interconectare cu reţeaua sa publică de telefonie fixă, precum şi stabilirea condiţiilor de interconectare (termene pentru negociere, implementare, acorduri, etc.), iar alţii au cerut pârâtei stabilirea tarifelor pentru serviciul de interconectare în vederea terminării la puncte fixe a apelurilor în reţeaua operată de reclamantă în condiţiile în care între furnizori existau acorduri de interconectare încheiate.
Ca atare, tocmai dificultăţile întâmpinate de operatori în realizarea acordului de voinţă cu reclamanta pentru interconectare au făcut necesară intervenţia pârâtei, iar prin impunerea în sarcina reclamantei a obligaţiei de a publica pe pagina sa de internet informaţii referitoare la punctele sale de acces s-a urmărit şi reducerea termenelor de negociere a acordurilor de interconectare, pentru oferirea unui minim de informaţii relevante anterior iniţierii unei corespondenţe directe cu reclamanta, obligaţii ce au fost impuse de către pârâtă prin Decizia nr. 2849/2007.
Având în vedere că, până la data de 30 august 2007, reclamanta şi-a îndeplinit incomplet obligaţia de publicare, iar această faptă reprezenta săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 18 (1) lit. f) din OUG nr. 34/2002, pârâta a aplicat sancţiunea amenzii în valoare de 100.000 lei.
Faţă de considerentele expuse anterior, instanţa de fond a reţinut că susţinerea reclamantei, în sensul că a publicat informaţiile impuse de pârâtă, nu poate fi reţinută pentru exonerarea sa de răspundere, că obligaţiile trebuie executate întocmai, pentru a putea fi apreciate ca fiind executate corespunzător.
Având în vedere şi faptul că potrivit legii pârâta are atribuţii de definire a termenilor şi condiţiilor de executare a obligaţiilor impuse în domeniul de reglementare, iar aceasta t-a notificat reclamantei într-un mod clar şi concis faptul că trebuie să publice informaţii cu privire la toate comutatoarele, instanţa de fond a constatat că nu sunt motive de nelegalitate ale actului contestat, în temeiul art. 7 din OUG nr. 134/2006 (în vigoare la data emiterii deciziei) şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC R.R. SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ., potrivit cărora cauza urmează a fi analizată sub toate aspectele, nefiind limitată la analizarea motivelor de recurs invocate.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta - reclamantă susţine, în esenţă, că respingând acţiunea sa de anulare a Deciziei A.N.R.C.T.I. nr. 3029/2007, prin care societatea a fost obligată la plata unei amenzi contravenţionale în sumă de 100.000 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 4 din Decizia A.N.R.C.T.I. nr. 2849/2007, instanţa de fond a dat o rezolvare greşită speţei, interpretând în mod greşit actul juridic dedus judecăţii.
Susţine recurenta - reclamantă că prin enumerarea celor 6 comutatoare situate în Oradea, Timişoara, Craiova şi Bucureşti, intimata - pârâtă încearcă să acrediteze ideea că şi în respectivele comutatoare se pot realiza interconectări cu alţi operatori, iar prin nepublicarea lor ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 4 din Decizia A.N.R.C.T.I. nr. 2849/2007, însă aceste comutatoare sunt destinate exclusiv interconectării cu reţeaua R., fiind configurate pentru schimbul de trafic de voce cu reţeaua R., ele nefiind disponibile la acel moment pentru interconectarea cu alţi operatori.
De altfel, susţine recurenta reclamantă, invocând dispoziţiile art. 4 din Decizia A.N.R.C.T.I. nr. 2849/2007, nici nu trebuie făcute publice toate comutatoarele, ci numai acelea „unde se poate realiza interconectarea", deci unde echipamentele respective sunt fezabile din punct de vedere tehnic pentru a realiza interconectări.
Recurenta - reclamantă critică sentinţa instanţei de fond şi sub aspectul greşitei individualizări a sancţiunii aplicate, cuantumul amenzii de 100.000 lei fiind prea ridicat şi vădit disproporţionat în raport de lipsa de pericol social şi de efectele pe care această inacţiune ar fi avut-o asupra valorilor sociale ocrotite.
Totodată, susţine recurenta - reclamantă, tocmai având în vedere controlul desfăşurat de inspectorii A.N.R.C.T.I., în data de 30 august 2007, pentru a evita oricare alte interpretări, a comunicat intimatei pârâte cu adresa nr. 11452 din 3 septembrie 2007 faptul că a publicat pe site-ul propriu numărul şi adresele tuturor comutatoarelor, cu menţiunea că anumite comutatoare nu permit realizarea interconectării din motive tehnice.
A fost invocat art. 3041 C. proc. civ.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii şi a anulării Deciziei A.N.R.C.T.I. nr. 3029/2007 prin care societatea a fost sancţionată contravenţional cu o amendă de 100.000 lei.
Intimata - pârâtă A.N.A.R.C. (A.N.C.O.M.) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului precum şi în raport de legislaţia incidentă în cază, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Actul administrativ atacat şi a cărei anulare a solicitat-o recurenta - reclamantă SC R.R. SA Bucureşti este reprezentat de Decizia nr. 3029 din 30 august 2007 emisă de A.N.R.C.T.I. prin care recurenta a fost sancţionată cu o amendă de 100.000 lei în temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (2) lit. c) din OG nr. 34/2002, pentru încălcarea prevederilor art. 4 din Decizia preşedintelui A.N.R.C.T.I. nr. 2849/2007 privind interconectarea cu reţeaua publică de telefonie operată de recurentă, întrucât la data de 30 august 2007 nu a publicat în mod complet, inclusiv pe pagina sa de internet, numărul şi adresele comutatoarelor unde se poate realiza interconectarea cu reţeaua publică de telefonie pe care o operează, în vederea terminării la puncte fixe a apelurilor, faptă ce constituie contravenţie prevăzută de art. 18 alin. (2) lit. f) din OG nr. 34/2002.
Astfel, cum corect a statuat şi instanţa de fond, decizie atacată a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale din domeniul comunicaţiilor electronice, respectiv OG nr. 34/2002 şi OUG nr. 79/2002.
Potrivit art. 4 din Decizia preşedintelui A.N.R.C.T.I. nr. 2849/2007 „Operatorul are obligaţia de a face publice, inclusiv pe pagina sa de internet, numărul şi adresele tuturor comutatoarelor unde se poate realiza interconectarea cu reţeaua publică de telefonie pe care o operează, în vederea terminării la puncte fixe a apelurilor, în termen de 3 zile de la data comunicării prezentei decizii".
Urmare sesizărilor înaintate de unii furnizori, prin care reclamau dificultăţi semnificative în ceea ce priveşte negocierea acordurilor de interconectare cu recurenta - reclamantă, prin decizie susmenţionată a fost impusă astfel în sarcina recurentei obligaţia de transparenţă cu scopul de a asigura informarea corespunzătoare a beneficiarilor într-o manieră clară, precisă şi detaliată, pentru ca aceştia să poată decide în cunoştinţă de cauză asupra interconectării cu reţeaua recurentei.
Recurenta reclamantă nu şi-a respectat această obligaţie, fiind şi notificată la data de 21 august 2007 (notificarea nr. 7/318183 din 21 august 2007) în sensul că va fi sancţionată cu amendă contravenţională în situaţia în care până la data de 27 august 2007 nu se va conforma prin publicarea inclusiv, pe pagina sa de internet, a tarifelor pentru toate serviciile necesare realizării interconectării cu reţeaua publică de telefonie pe care o operează în vederea terminării la puncte fixe a apelurilor, a tarifelor pentru facilităţile asociate interconectării, precum şi a numărului şi adreselor tuturor comutatoarelor unde se poate realiza interconectarea cu reţeaua publică de telefonie pe care o operează.
Deşi a fost notificată, în condiţiile în care i-a fost prelungit şi termenul cu încă 3 zile, recurenta - reclamantă nu s-a conformat obligaţiei de a publica, pe pagina sa de internet, în mod corect şi complet informaţiile solicitate.
Cât priveşte susţinerea recurentei - reclamante că în privinţa celor 6 comutatoare, BVX5, BVX11, BVX6, BHX1, TMX9 şi DJX 10, ce nu au fost publicate, nu ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 4 din Decizia A.N.R.C.T.I. nr. 2849/2007, dat fiind că erau destinate exclusiv interconectării cu reţeaua R., fiind configurate pentru schimbul de trafic de voce cu reţeaua R., aceasta nu corespunde realităţii şi nu poate fi acceptată de instanţă, din moment ce, astfel cum corect precizează intimata - pârâtă, posibilităţile tehnice ale reţelei operate de SC R.R. SA prin prisma legăturilor de interconectare, deja instalate, permit ca interconectarea să se realizeze în toate cele 6 comutatoare existente în reţeaua sa.
Or, din moment ce recurenta - reclamantă a publicat pe pagina sa de internet doar comutatorul BVX5, rezultă că scopul său a fost de a induce în eroare pe acei operatori care ar fi dorit să se interconecteze cu reţeaua recurentei - reclamante, aceştia înţelegând, fie că reţeaua recurentei conţine un singur comutator, fie că furnizarea serviciului de interconectare se putea realiza numai în acel comutator, aspecte infirmate chiar de recurenta - reclamantă prin adresele nr. 2365 din 7 martie 2007 şi nr. 10373 din 13 august 2007 către A.N.R.C.T.I.
O eventuală dedicare a acestor comutatoare, în mod exclusiv, relaţiei de interconectare cu SC R. SA, cum susţine recurenta, conduce implicit la refuzul furnizării serviciului de interconectare, şi pe cale de consecinţă la imposibilitatea schimbului de trafic cu oricare alt operator.
Referitor la afirmaţia recurentei - reclamante, cum că Decizia A.N.R.C.T.I. nr. 2849/2007 nu precizează faptul că trebuie făcute publice toate comutatoarele, art. 4 referindu-se la „numărul şi adresele tuturor comutatoarelor unde se poate realiza interconectarea, adică acolo unde echipamentele respective sunt fezabile din punct de vedere tehnic pentru a realiza interconectări, cu precădere din punctul de vedere al capacităţii şi configurării acestor echipamente", este de remarcat că interpretarea dată acestor dispoziţii legale de către recurentă are ca scop posibilitatea pe care aceasta şi-o creează pentru a refuza realizarea interconectării, la cererea operatorilor, în oricare din cele şase comutatoare existente în reţeaua sa, invocând incapacitatea tehnică a echipamentelor de interconectare.
În cazul recurentei - reclamante toate cele 6 comutatoare existente în reţeaua SC R.R. SA sunt capabile din punct de vedere tehnic să realizeze interconectarea, astfel că nu poate refuza interconectarea la solicitarea operatorilor interesaţi pe motiv că echipamentele de interconectare nu sunt echipate sau configurate să ofere acest serviciu, mai ales în condiţiile în care echipările şi configurările necesare au fost realizate în cazul interconectării cu alţi operatori.
În fine, ultima critică adusă sentinţei este şi aceea cu privire la individualizarea sancţiunii aplicate, recurenta - reclamantă precizând că amenda aplicată este într-un cuantum prea mare, disproporţionat în raport de lipsa de pericol social şi efectele pe care fapta săvârşită ar fi avut-o asupra valorilor sociale ocrotite.
Contrara celor susţinute de recurentă, sancţiunea aplicată a fost corect individualizată pentru că a fost respectat textul de lege, art. 18 alin. (2) lit. c) din OG nr. 34/2002, cuantumul amenzii aplicat (100.000 lei) reprezentând un procent de doar 0,012 % din cifra de afaceri (sub 5 %) şi s-a avut în vedere conduita recurentei - reclamante, caracterizată prin încălcarea repetată a obligaţiilor stabilite în sarcina sa, anterior fiind în trei rânduri sancţionată cu aplicarea unor amenzi administrative.
Sancţiunea aplicabită nu este aşadar „disproporţionată", astfel cum susţine recurenta şi corespunde gradului de pericol social al faptei săvârşite.
Având în vedere considerentele expuse, se constată că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, judecătorul fondului apreciind în mod corect asupra legalităţii Deciziei preşedintelui A.N.R.C.T.I. nr. 3029 din 30 august 2007 prin care a fost stabilită în sarcina recurentei sancţiunea amenzii contravenţionale de 100.000 lei, astfel că urmează a fi menţinută, iar ca o consecinţă recursul declarat de reclamantă se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3260 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3148/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3151/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
