ICCJ. Decizia nr. 3156/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3156/2010
Dosar nr. 540/32/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 168/2009 din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M.D. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi chemata în garanţie SC F.C.C. SRL, având ca obiect anulare act administrativ, respectiv contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 5746/FF din 21 noiembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a respins excepţia de litispendenţă formulată de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 5746/FF s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea lui M.D., în cuantum de 2.571 lei (RON), iar la baza acestei decizii a stat şi raportul de evaluare întocmit de evaluator, acesta fiind comunicat reclamantului-contestator, care nu a formulat nici propriile obiective şi nici obiecţiuni la evaluarea formulată, deşi avea acest drept prevăzut de lege.
S-a mai reţinut, de asemenea, că deşi a arătat că va depune acte, reclamantul nu a administrat nici o probă în combaterea celor reţinute prin raportul de evaluare şi implicit în combaterea actului administrativ.
În ceea ce priveşte cererea formulată de către pârâtă, de chemare în garanţie a societăţii care a întocmit raportul de evaluare, SC F.C.C. SRL, instanţa a arătat că aceasta este nefondată, ca o consecinţă a faptului că însăşi acţiunea principală este nefondată iar excepţia de litispendenţă este nefondată, deoarece cererea înregistrată sub nr. 2061/110/2009 a fost declinată la Curtea de Apel Bacău, făcând obiectul prezentului dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M.D. susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- instanţa de fond nu a ţinut seama de contestaţiile formulate anterior introducerii acţiunii, respectiv la data de 12 august 2008 către SC F.C.C. SRL şi la data de 17 martie 2009, către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – contestaţii prin care recurentul-reclamant a contestat evaluarea făcută;
- nu au fost comunicate către contestator înştiinţări privind obiectivele expertizei, actele pe baza cărora a fost făcută lucrarea, convocările la faţa locului;
Valoarea stabilită prin raportul de expertiză este vădit disproporţionată în raport cu valoarea actuală a terenului (pe care s-au edificat blocuri în municipiului Moineşti).
Recurentul nu şi-a încadrat în drept din punct de vedere procedural, motivele de recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 16 pct. 13 din HG nr. 1095/2005 pentru aplicarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente: „ Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât şi persoanelor îndreptăţite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecţiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecţiunile formulate şi răspunsul la aceste obiecţiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu şi Comisiei Centrale."
Conform aceluiaşi articol: „la data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare şi pe tot parcursul desfăşurării procedurii de specialitate, persoanele îndreptăţite solicitante pot fi asistate de un evaluator ales şi remunerat de către acestea. Dacă evaluatorii au păreri diferite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia."
În speţă, recurentul ar fi trebuit să facă dovada contestării raportului de evaluare atât la evaluator, cât şi la Comisia Centrală (căreia i se comunică o copie a contestaţiei), dar această dovadă nu există la dosar.
Prin confirmarea de primire din 14 august 2008 se atestă primirea unei corespondenţe de către SC F.C.C. SRL din partea reclamantului-recurent, dar nu rezultă conţinutul acesteia, iar în ipoteza în care această corespondenţă reprezenta contestarea evaluării, o copie a contestaţiei trebuia comunicată şi Comisiei Centrale pentru Stabilirea Drepturilor – conform art. 16 pct. 13 din HG nr. 1095/2005.
Cu privire la confirmarea de primire din 20 martie 2009, aceasta se referă la plângerea administrativă prealabilă formulată către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi care nu are caracterul unei contestări pe parcursul evaluării, deoarece a fost formulată după emiterea titlului de despăgubire.
Referitor la celelalte argumente invocate de recurent, Înalta Curte reţine că documentele avute în vedere de societatea de evaluare la întocmirea raportului de evaluare sunt cele existente la dosarul de acordare a despăgubirilor, iar deplasarea la faţa locului a expertului evaluator şi convocarea persoanei îndreptăţite la faţa locului nu sunt obligatorii, decât în cazurile prevăzute de art. 16.13 din HG nr. 1095/2005 (evaluatorul apreciind că expertiza poate fi efectuată pe baza actelor din dosarul de despăgubire).
Faţă de împrejurarea că nu a existat o contestaţie a raportului de evaluare din 20 iunie 2008, la data de 21 noiembrie 2008 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 5746/FF/2008, reprezentând titlu de despăgubire.
Referitor la problema pretinsei evaluări greşite a terenului în suprafaţă de 0,5 ha – calificat de însuşi reclamant prin cererile către comisia locală de fond funciar ca fiind teren agricol (iar nu teren intravilan) – Înalta Curte reţine că această problemă de fond nu poate fi analizată direct de instanţă, în condiţiile necontestării raportului de evaluare de către contestator, în faza de evaluare.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.D. împotriva sentinţei civile nr. 168/2009 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 3155/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3160/2010. Contencios → |
|---|
