ICCJ. Decizia nr. 3159/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3159/2010
Dosar nr. 1118/35/2009
Şedinţa publică din 16 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 247/CA/2009 din 7 decembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul F.I.M., în contradictoriu cu pârâţii: A.N.A.F., M.F.P. şi D.G.F.P. Bihor - Oradea şi, pe cale de consecinţă, a anulat preavizul cu nr. 800946 din 27 martie 2009, emis de pârâta A.N.A.F., a anulat Ordinul nr. 762/2009, emis de pârâta A.N.A.F. şi a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior; a obligat pârâţii, în solidar, la plata despăgubirilor băneşti reprezentând salariile indexate, majorate, recalculate, precum şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul în funcţia avută anterior, începând cu data de 27 aprilie 2009 şi până la data reintegrării efective în această funcţie, actualizate în raport cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata sumei de 2.190 lei, cheltuieli judiciare în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul F.I.M. a deţinut funcţia de director executiv adjunct - Activitatea de metodologie şi administrarea veniturilor statului, în cadrul D.G.F.P.J. Bihor, începând cu data de 13 iulie 2005, în urma promovării concursului organizat de A.N.A.F., iar prin notificarea nr. 800946 din 27 martie 2009 a A.N.A.F., i s-a acordat acestuia un preaviz de 30 de zile calendaristice, având în vedere că, funcţia publică de conducere în care era numit a fost supusă reorganizării, potrivit noii structuri organizatorice a direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, aparat propriu şi unităţi subordonate, aprobată prin ordinul nr. 375/2009 al preşedintelui A.N.A.F.
Ulterior, prin Ordinul nr. 762/2009 al A.N.A.F. s-a dispus, începând cu data de 27 aprilie 2009, eliberarea reclamantului din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct, conform dispoziţiilor art. 97 lit. c) coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), (3) şi (5), art. 103 şi art. 106 din Legea nr. 188/1999, ca urmare a reorganizării D.G.F.P.J. Bihor.
Instanţa de fond a reţinut că eliberarea din funcţie a reclamantului s-a făcut înainte de expirarea termenului de preaviz, că în perioada preavizului reclamantul a intrat în incapacitate temporară de muncă, respectiv concediu medical, pe o perioadă de 32 de zile, în aceste condiţii fiind evident că în cauză au fost încălcate atât dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, precum şi cele ale art. 99 alin. (3), raportat la art. 94 alin. (1) lit. h) din aceeaşi lege.
S-a mai reţinut faptul că pârâta A.N.A.F. a emis ulterior un alt ordin, cu nr. 1243 din 16 iunie 2009, privind suspendarea raportului de serviciu pe perioada concediului medical şi încetarea raportului de serviciu la 18 mai 2009, în baza prevederilor art. 73 alin. (3) C. muncii, care însă nu a fost depus la dosarul cauzei în copie de către reclamant, iar pârâta emitentă nu a făcut nicio referire la acesta, astfel că nu se poate verifica dacă agenţia emitentă a revocat, prin acest nou ordin, ordinul a cărui anulare se solicită.
În aceste condiţii, instanţa de fond a reţinut că şi în situaţia în care susţinerile reclamantului sunt reale, ordinul la care s-a făcut referire şi a cărui nulitate se invocă este lipsit de efecte juridice, deoarece a fost emis la o dată la care raporturile de serviciu cu reclamantul încetaseră prin emiterea ordinului a cărui anulare se solicită.
În ceea ce priveşte preavizul nr. 800946 din 27 martie 2009, emis de pârâta A.N.A.F., instanţa de fond a reţinut că, într-adevăr, nu au fost întrunite cerinţele prevăzute de art. 97 lit. e) raportat la art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, motivul invocat, respectiv reorganizarea funcţiei publice de conducere, neîncadrându-se în cazurile de încetare a raporturilor de serviciu în modalitatea eliberării din funcţia publică, după cum sunt acestea prevăzute de art. 97 lit. e) coroborat cu art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
Astfel, motivul invocat nu se referă la reorganizarea activităţii instituţiei publice, ci la reorganizarea funcţiei publice, nu antrenează o reducere efectivă de personal, iar postul ocupat de reclamant nu a fost redus, ci păstrat în noua structură organizatorică, aprobată prin Ordinul nr. 375/2009 al preşedintelui A.N.A.F.
Cu privire la ordinul nr. 764 din 24 aprilie 2009, emis de pârâta A.N.A.F., instanţa de fond a reţinut că acesta a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, precum şi cele ale art. 99 alin. (3), raportat la art. 94 alin. (1) lit. h) din aceeaşi lege, aşa cum s-a arătat mai sus, dar şi cu încălcarea celor ale art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, art. 97 lit. c), raportat la art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, precum şi ale art. 100 alin. (1) lit. a) şi art. 100 alin. (4) şi (5) din aceeaşi lege, întrucât în speţă nu suntem în prezenţa unei reorganizări a activităţii instituţiei publici, ci a funcţiei publice, nu a avut loc o reducere efectivă de personal, iar postul ocupat de reclamant nu a fost redus, ci păstrat în noua structură organizatorică.
Mai mult, s-a subliniat faptul că funcţia publică de conducere din care a fost eliberat reclamantul se regăseşte în noua organigramă, iar atribuţiile acestei funcţii sunt similare cu cele ale funcţiei ocupate de către reclamant, condiţii în care acesta ar fi fost, în condiţiile art. 100 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, îndreptăţit la numirea în noua funcţie de conducere.
Împotriva acestei hotărâri, recurenţii - pârâţi D.G.F.P. Bihor, M.F.P. şi A.N.A.F. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând motivele de casare sau modificare a sentinţei prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., „instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti", respectiv „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Recurenţii - pârâţi susţin, în esenţă, prin motivele de recurs formulate următoarele:
- în mod greşit, instanţa de fond a anulat preavizul nr. 800946 din 27 martie 2009 şi Ordinul nr. 762/2009 prin care reclamantul - intimat a fost eliberat din funcţia publică de conducere, instanţa de fond subrogându-se puterii legislative întrucât funcţia respectivă a fost desfiinţată prin efectul legii, respectiv OUG nr. 37/2009;
- postul ocupat de intimatul - reclamant de director executiv adjunct la Activitatea de metodologie şi administrarea veniturilor statului din cadrul D.G.F.P. Bihor a fost restructurat, iar acesta nu a optat pentru ocuparea vrunei funcţii publice de conducere corespunzătoare din cadrul direcţiei generale în temeiul legal, conform noii structuri organizatorice;
- incapacitatea temporară de muncă a intimatului - reclamant intervenită în perioada preavizului a avut drept consecinţă suspendarea de drept a curgerii termenului de preaviz de 30 de zile calendaristice acordat şi deci şi executarea Ordinului nr. 762/2009 al preşedintelui A.N.A.F.;
- emiterea şi comunicarea actului administrativ atacat s-a realizat în concordanţă şi cu aplicarea OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, potrivit acestei Ordonanţe funcţiile publice de conducere, printre care şi cea de director executiv adjunct fiind desfiinţate;
- în realitate a avut loc reorganizarea D.G.F.P.J. Bihor, prin aprobarea noii structuri organizatorice având ca temei HG nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F., scopul vizat fiind creşterea eficienţei şi eficacităţii activităţii aparatului propriu teritorial în colectarea obligaţiilor fiscale la bugetul general consolidat;
- în mod nelegal au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată, deoarece chiar dacă au pierdut procesul nu se află în culpă procesuală, nefiind dovedită nici reaua credinţă, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.
Recursurile sunt nefondate şi urmează a fi respinse în baza art. 312 C. proc. civ., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cele două acte administrative, preavizul nr. 800946 din 27 martie 2009 şi Ordinul nr. 762/2009, ambele emise de A.N.A.F., au fost emise cu nerespectarea dispoziţiilor legale, astfel cum în mod corect a stabilit şi instanţa de fond.
Eliberarea intimatului - reclamant F.I.M. din funcţia publică de conducere de director-executiv adjunct la A.M.A.V.S. în cadrul D.G.F.P.J. Bihor s-a făcut aşadar fără a se ţine seama de dispoziţiile legale ce reglementează această instituţie şi anume cele prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Potrivit preavizului nr. 800946 din 27 martie 2009 emis de pârâta A.N.A.F. s-a reţinut că funcţia publică de conducere în care a fost numit intimatul - reclamant a fost supusă reorganizării, fiind practic desfiinţată, recurentele-pârâte precizând că această măsură a fost luată în conformitate şi cu prevederile OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
OUG nr. 37/2009 nu prevede însă o reorganizare a serviciilor deconcentrate, astfel că se pune problema dacă legiuitorul avea competenţa de a desfiinţa şi înfiinţa prin acelaşi act normativ o anumită funcţie fără o motivare rezonabilă, ştiut fiind că pentru a desfiinţa şi a înfiinţa un alt post în locul acestuia trebuia să existe un temei serios şi temeinic.
Or, prin Ordonanţa respectivă, în lipsa vreunei intenţii de reorganizare a serviciilor publice de concentrate, se constată că desfiinţarea posturilor de director executiv şi director executiv adjunct, cum este cel al intimatului - reclamant nu se justifică.
Practic prin desfiinţarea funcţiei de director executiv adjunct şi înfiinţarea unor noi posturi de conducere, având altă denumire aceea de director coordonator nu s-a schimbat decât terminologia folosită în denumirea acestor funcţii de conducere, ele continuând să existe în noua organigramă, astfel cum este şi cazul în speţă, postul ocupat de intimatul - reclamant fiind păstrat în noua structură organizatorică, aprobată prin Ordinul nr. 375/2009 al Preşedintelui A.N.A.F.
De altfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 (M. Of. nr. 758/6.11.2009), pronunţată într-un control a priori de constituţionalitate, prevederile legii de aprobare a OUG nr. 37/2009, deci şi ale ordonanţei de urgenţă, au fost declarate neconstituţionale.
Dar, după cum s-a constatat, instanţa de fond nu a analizat legalitatea celor două acte administrative contestate decât prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, lege ale cărei modificări aduse prin OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/1999 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1414/2010, din data de 28 februarie 2010 legea revenind la conţinutul său normativ de dinainte de acele modificări neconstituţionale.
Pe de altă parte, astfel cum în mod corect reţine şi instanţa de fond, chiar admiţându-se ideea că a avut loc o reorganizare a funcţiei publice de conducere deţinute de intimatul - reclamant, acest motiv nu se încadrează în cazurile de încetare a raporturilor de serviciu în modalitatea eliberării din funcţia publică, astfel cum sunt prevăzute de art. 97 coroborat cu art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. Art. 99 alin. (1) lit. b) vorbeşte de o „reorganizare a activităţii" şi reducerea postului ocupat de funcţionarul public, şi nu de o reorganizare a funcţiei publice de conducere cum este cazul în speţă.
Ordinul nr. 764/2009 emis de pârâta A.N.A.F., prin care intimatul - reclamant a fost eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct a fost emis şi cu nerespectarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, intimatul - reclamant fiind în concediu medical la acel moment, dar şi cu încălcarea art. 100 alin. (1) lit. e) din aceeaşi lege, funcţia publică de conducere din care a fost eliberat intimatul - reclamant regăsindu-se în noua organigramă iar atribuţiile acestei funcţii sunt similare cu cele ale funcţiei ocupate de reclamant, situaţie în care acesta era îndreptăţit la numirea în noua funcţie de conducere.
Susţinerilor recurentelor - pârâte în sensul că ulterior ordinului a cărei anulare se solicită, ar fi emis un alt Ordin cu nr. 1243/2009 prin care s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al intimatului - reclamant pe perioada concediului medical, Ordinul nr. 762/2009 urmând a-şi produce efecte la terminarea perioadei de concediu medical, nu au fost probate, dar şi în situaţia în care ar fi existat aceste dovezi, astfel cum corect reţine şi instanţa de fond, ordinul respectiv nu ar fi mai produs efecte juridice, raporturile de serviciu ale reclamantului fiind încetate deja prin emiterea ordinului a cărui anulare se solicită.
Cât priveşte critica referitoare la obligarea în mod nelegal a recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2190 lei, se constată că şi aceasta este neîntemeiată.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., „partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Faptul că acţiunea intimatului-reclamant a fost admisă, iar actele administrative atacate au fost anulate, recurenţii – pârâţi fiind obligaţi în solidar şi la plata despăgubirilor băneşti, actualizate în raport cu indicele de inflaţie la data plăţii, face dovada incontestabilă că recurenţii pârâţi „au căzut în pretenţii", astfel încât în mod corect, la cererea intimatului - reclamant au fost obligaţi a achita acestuia cheltuielile de judecată. Condiţia textului de lege, art. 274 C. proc. civ., este îndeplinită, astfel încât nu se impune a fi analizate aspecte precum culpa procesuală sau reaua credinţă a recurentelor, astfel cum pretind aceştia.
Pentru toate aceste considerente, constatând că judecătorul fondului a apreciat corect asupra nelegalităţii celor două acte administrative supuse cenzurii pe calea contenciosului administrativ şi a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, ce urmează a fi menţinută, recursurile declarate de pârâtele D.G.F.P. Bihor şi A.N.A.F. Bucureşti se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de D.G.F.P. Bihor, M.F.P. şi A.N.A.F., împotriva sentinţei civile nr. 247/CA/2009 din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3152/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3165/2010. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
