ICCJ. Decizia nr. 3183/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3183/2010
Dosar nr. 1054/55/2008
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 martie 2009, Judecătoria Arad, în baza dispoziţiilor art. 4 şi 11 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a sesizat Curtea de Apel Timişoara cu excepţia de nelegalitate a HG nr. 1897/2006 în general şi a art. 162 – art. 163 în special, invocată de către reclamantul F.N.I.
Instanţa a reţinut că în susţinerea excepţiei se arată faptul că dispoziţiile care permit persoanelor care execută sancţiunea disciplinară cu izolarea să-şi cumpere ţigări dar nu permit să-şi cumpere mâncare sau să primească pachete în condiţiile în care raţia alimentară zilnică dată în Administraţia Penitenciarului acestor persoane este insuficientă calitativ şi cantitativ, nu pot fi legale. Reclamantul a mai susţinut că stabilirea acestor privaţiuni pentru persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate, decât cele stabilite prin lege, sunt nelegale şi că aceste dispoziţii încalcă prevederile C.E.D.O. şi art. 21 din Constituţia României.
Prin sentinţa civilă nr. 354 din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul F.N.I. în privinţa HG nr. 1897/2006.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că cel care invocă o astfel de excepţie are obligaţia de a arăta motivele de nelegalitate a actului administrativ pe care le consideră susceptibile să influenţeze soluţionarea fondului în cauza dedusă judecăţii.
Simpla apreciere neargumentată, că o dispoziţie dintr-un act normativ este nelegală, nu poate constitui o motivare a excepţiei de nelegalitate, deoarece nu cuprinde elementele de fapt şi de drept care să determine aplicarea acestui text de lege.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul F.N.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, susţine recurentul, instanţa de fond era datoare, dată fiind starea lui de detenţie, să dea dovadă de rol activ pentru a lămuri aspectele legate de excepţia de nelegalitate invocată în cauza aflată pe rolul Judecătoriei Arad.
De asemenea, mai susţine că, în cererea adresată Judecătoriei Arad, a indicat în mod expres că sunt nelegale dispoziţiile art. 162 – art. 163 din HG nr. 1897/2006, fiind contrare prevederile art. 49 din Legea nr. 275/2006, art. 13 şi 14 din C.E.D.O., precum şi dispoziţiile generale ale OG nr. 137/2001.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, potrivit art. 4 alin. (1) fraza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa, în faţa căreia se invocă o excepţie de nelegalitate, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, va sesiza printr-o încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza.
Cu alte cuvinte, din dispoziţiile legale de mai sus, rezultă că, la rândul său, excepţia de nelegalitate invocată trebuie motivată cel puţin prin indicarea actului administrativ sau dispoziţiilor dintr-un act administrativ socotit ca fiind nelegal, precum şi a dispoziţiilor legale, constituţionale sau convenţionale în raport cu care autorul excepţiei a făcut aprecierea nelegalităţii afirmate.
În cauza de faţă, instanţa de fond a ignorat faptul că reclamantul se afla în stare de detenţie, neavând venituri care să-i permită să apeleze la un apărător, iar în măsura în care a considerat că avea nevoie de lămuriri suplimentare în legătură cu aspecte legate de excepţia de nelegalitate cu care fusese sesizată, era datoare, potrivit prevederilor art. 129 C. proc. civ., să ceară reclamantului informaţii şi explicaţii suplimentare, mai ales că la termenul din data de 27 octombrie 2008 reclamantul a fost prezent, fiind adus sub escortă din Penitenciarul Arad, când i s-a şi înmânat un exemplar al întâmpinării G.R.
Dar, din conţinutul cererii adresate Judecătoriei Arad, rezultă cel puţin că reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a art. 162 – art. 163 din HG nr. 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, ceea ce, în contextul arătat, era suficient pentru a obliga instanţa de fond să cerceteze legalitatea dispoziţiilor regulamentare vizate de excepţie, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 275/2006, pentru organizarea executării căreia fusese adoptat regulamentul respectiv.
Astfel fiind, recursul formulat va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.N.I. împotriva sentinţei civile nr. 354 din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3178/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3196/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
