ICCJ. Decizia nr. 3223/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3223/2010
Dosar nr. 1132/2/2010
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantele SC A.S.E. SRL, SC A.L. SRL, SC A.T.T. SRL, SC D. SRL, SC G.E.D. SRL, SC I.L.E. SRL, SC M.T. SRL, SC P.I.S. SRL, SC I. SRL, SC K.S. SRL, SC P.L. SRL, SC R.I. SRL, SC T.L. SRL, SC T.T. şi L.I. SCS au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii suspendarea executării parţiale a Ordinului Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii nr. 1172/2009, pentru modificarea şi completarea Normelor privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.892/2006, în sensul suspendării executării următoarelor prevederi din ordin: „Art. I. pct. 21. La art. 136, lit. e) se modifică şi va avea următorul cuprins:
e) în funcţie de forma juridică de organizare:
I. copie legalizată a ultimului bilanţ contabil înregistrat la administraţia financiară, din care să reiasă că societatea comercială are un capital propriu în valoare de minimum 50.000 euro pentru acoperirea eventualelor daune provocate clienţilor, rezultate din efectuarea activităţii; în situaţia în care societăţile comerciale sunt nou-înfiinţate, capitalul propriu va fi înlocuit cu capitalul subscris şi vărsat; în situaţia în care capitalul propriu, respectiv capitalul subscris şi vărsat nu acoperă această valoare, se va completa cu scrisoare de garanţie bancară".
„Art. V. - Până la data de 31 martie 2010, deţinătorii de licenţă pentru activităţi conexe transportului rutier, activităţi de intermediere a operaţiunilor de transport rutier public, care au obţinut licenţa în baza asigurării pentru răspundere civilă pentru activităţi conexe, vor depune la agenţia teritorială a A.R.R. emitentă a documentelor prevăzute la art. 136 lit. e) din Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.892/2006, în caz contrar licenţa pentru activităţi conexe transportului rutier, activităţi de intermediere a operaţiunilor de transport rutier public deţinută va fi retrasă".
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în Monitorul Oficial nr. 799/2009 a fost publicat Ordinul nr. 117/2009 al ministrului transporturilor şi infrastructurii prin care se modifică şi se completează Normele privind organizare şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestor; aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.892/2006.
Au mai arătat reclamantele că au formulat în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, plângere prealabilă împotriva Ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 1172/2009, pentru modificarea şi completarea Normelor privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţile conexe acestora, aprobate prin Ordinul Ministrului Transporturilor Construcţiilor şi Turismului nr. 1.892/2006, prin care au solicitat anularea parţială a acestuia.
Ca urmare a răspunsului primit de la pârât au formulat şi depus la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, o cerere de chemare în judecată ce a foi înregistrată cu numărul 822/2/2010 având ca obiect anularea parţială a Ordinului nr. 1172/2009 emis de Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii, sub aspectul anulării prevederilor sus-menţionate. Consideră reclamantele că cererea de suspendare este întemeiată pe existenţa unui caz bine justificat, iar prin admiterea ei se va preîntâmpina producerea unor pagube iminente.
3. Apărările formulate de pârâtul Ministerul Transporturilor Infrastructurii.
La data de 19 februarie 2010, pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu motivarea că nu sunt îndeplinii condiţiile cerute de lege care să determine instanţa să dispună suspendare parţială a actului administrativ cu caracter normativ contestat.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 1045 din 26 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamante şi a anulat în parte Ordinul nr. 1172/2009, emis de pârât, în privinţa art. I, pct. 21 şi art. V.
Prin încheiere din data de 2 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii în sensul că a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 1045 din 26 februarie 2010, dispunând suspendarea executării ordinului nr. 1172 din 12 noiembrie 2009, în loc de anularea parţială a acestuia.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Curtea a reţinut că există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii Ordinului atacat.
Prin Ordinul nr. 1172/2009 se încalcă prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă".
De asemenea, prin Ordinul nr. 1172/2009 se încalcă şi dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Prin prevederile contestate din Ordinul nr. 1172/2009 se încalcă actul normativ de bază prin limitarea termenului de valabilitate al licenţelor pe activităţi conexe.
Astfel, o licenţă eliberată în luna octombrie 2009, în loc să fie valabilă (aşa cum menţionează OUG nr. 109/2005) până în luna octombrie 2014, va fi valabilă până cel târziu în data de 31 martie 2010, adică maximum 6 luni.
Acest fapt demonstrează grava încălcare a dispoziţiilor legii de bază care instituie dreptul reclamantelor la desfăşurarea de activităţi conexe transportului rutier, activităţi de intermediere a operaţiunilor de transport rutier public, în baza unei licenţe valabile, cu atât mai mult cu cât operatorii de transport au plătit deja un tarif pentru 5 ani pentru eliberarea licenţei pentru activităţi conexe transportului rutier.
Schimbarea condiţiilor de obţinere a licenţei chiar pe parcursul valabilităţii acesteia, afectează securitatea raporturilor juridice administrative dintre autoritatea publică centrală şi persoana care doreşte să desfăşoare activităţi conexe transportului rutier, activităţi de intermediere a operaţiunilor de transport rutier public.
Mai reţine Curtea că dispoziţiile art. I pct. 21 din Ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 1172/2009, contravin dispoziţiilor art. 45 - Libertatea economică şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţia României.
Şi nu în ultimul rând, Curtea a apreciat că stabilirea cuantumului pentru capitalul propriu, capitalul social, scrisoare de garanţie bancară în moneda Euro, astfel cum este stipulat la art. I pct. 21 din Ordinul nr. 1172/2009, încalcă, de asemenea, dispoziţiile art. 137 alin. (2) din Constituţia României, potrivit căruia „Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul".
6. Recursul declarat de reclamantele SC A.S.E. SRL, SC A.L. SRL, SC A.T.T. SRL, SC D. SRL, SC G.E.D. SRL, SC I.L.E. SRL, SC M.T. SRL, SC P.I.S. SRL, SC I. SRL, SC K.S. SRL, SC P.L. SRL, SC R.I. SRL, SC T.L. SRL, SC T.T. şi L.I. SCS împotriva sentinţei nr. 1045 din 26 februarie 2010 şi a încheierii din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Recurentele - reclamante critică sentinţa civilă nr. 1045 din 26 februarie 2010 şi încheierea din 2 martie 2010 din perspectiva aplicării greşite a dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată şi a faptului că s-a solicitat suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Recurentele arată că, deşi judecătorul fondului a reţinut că s-a formulat acţiune pentru anularea parţială a dispoziţiilor Ordinului nr. 1172/2009, în mod greşit nu s-a ţinut seama de prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, soluţia legală fiind aceea de suspendare a executării actului până la soluţionarea irevocabilă a cauzei şi nu până la pronunţarea instanţei de fond.
7. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
7.1. Cu privire la împrejurările de fapt şi de drept de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii ordinului contestat, recurentul apreciază că sunt respectate în tot principiile instituite de normele de tehnică legislativă.
7.1.1. Prevederile HG nr. 76/2009 modificată şi completată şi cele ale OUG nr. 109/2005 modificată şi completată, reţin în sarcina ministerului posibilitatea:
- eliberării reglementărilor specifice în domeniul transporturilor rutiere şi al activităţilor conexe;
- stabilirii normelor obligatorii pentru operaţiuni de transport rutier, precum şi pentru operatorii de activităţi conexe transportului rutier;
- elaborării normelor privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, precum şi controlării respectării acestora.
Textul dispoziţiilor contestate justifică oportunitatea intervenţiei legislative motivat de acoperirea eventualelor daune provocate clienţilor de către operatorii activităţilor conexe în derularea raporturilor juridice încheiate în exerciţiul acestor activităţi.
Dispoziţiile art. I pct. 29 din Legea nr. 218/2009 privind aprobarea OUG nr. 74/2008 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 109/2005, ale art. 62 alin. (4) din OUG nr. 109/2005 aprobată cu modificările şi completările ulterioare prin Legea nr. 102/2006, modificată şi completată, prevăzute în mod expres în preambulul Ordinului nr. 1172/2009, reprezintă temeiul juridic procedural care conferă M.T.I. competenţa generală de a emite norme de aplicare a OUG nr. 109/2005.
7.1.2. Pentru aceleaşi argumente, recurentul critică soluţia instanţei de fond care, deşi reţine că ordinul contestat adaugă alte prevederi cadrului legal instituit prin dispoziţiile OUG nr. 109/2005, nu indică textul de lege prevăzut de acest act normativ care să impună limitele de reglementare prin dispoziţii ierarhic inferioare.
7.2. O altă critică formulată împotriva soluţiei instanţei de fond se referă la încălcarea principiului neretroactivităţii legii.
Textul art. V din ordinul contestat dispune pentru viitor, având ca termen de referinţă o dată ulterioară publicării acestuia în M. Of.
Prevederile contestate în speţă dispun pentru viitor şi condiţionează exerciţiul acestor activităţi, începând din 31 martie 2010, de îndeplinirea unor noi condiţii, oportune diminuării riscului generat de activităţile desfăşurate.
7.3. Ordinul contestat nu impune operatorilor constituirea unui capital social peste limita impusă de dispoziţiile Legii societăţilor comerciale nr. 31/1990 modificată şi completată, ci se raportează la valoarea capitalului social, oricare ar fi acesta, potrivit dispoziţiilor statutare ale operatorilor, în determinarea bonităţii economice şi financiare menită să asigure stingerea oricăror obligaţii pecuniare rezultate din eventuala derulare defectuoasă a activităţii acestora.
Referirea la moneda euro s-a realizat potrivit dispoziţiilor comunitare, datorită stabilităţii mult mai mari a acestei monede.
7.4. În ceea ce priveşte argumentele reţinute de prima instanţă pe aspectul pagubei iminente, se apreciază de către recurent că acestea nu justifică certitudinea prejudiciului material viitor al reclamantelor.
8. Întâmpinarea formulată de recurentul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii la recursul declarat de reclamante.
Intimatul - pârât solicită respingerea recursului ca nefondat.
Instanţa de fond a calificat corect cererea de suspendare în raport de dispoziţiile art. 14 din legea contenciosului administrativ, având în vedere că cererea de suspendare a O.M.T.I. nr. 1172/2009 a format obiectul unui alt dosar decât celui dedus soluţionării Curţii de Apel Bucureşti pentru anularea aceluiaşi ordin.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Asupra recursului formulat de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.
1.1. Recursul este fondat.
1.2. Din perspectiva cazului bine justificat se observă că instanţa de fond reţine că prin Ordinul nr. 1172/2009 s-au încălcat prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 în sensul că acest act normativ depăşeşte limitele actului normativ de nivel superior pe care îl interpretează.
Instanţa de fond nu-şi motivează însă opţiunea, nu arată în concret care sunt prevederile din OUG nr. 109/2005 încălcate de art. I pct. 2.1 şi art. V din Ordinul nr. 1172/2009.
OUG nr. 109/2005 conferă Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii competenţa generală de a emite norme de aplicare, inclusiv pentru operatorii de activităţi conexe.
1.3. Ordinul contestat are prevederi ce se aplică pentru viitor, iar analizarea efectelor acestor măsuri pentru fiecare reclamant nu se poate realiza pe calea procedurii sumare prevăzută art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ.
1.4. Aspectele ce ţin de „limitarea accesului agenţilor economici la desfăşurarea activităţilor conexe transportului rutier, prin impunerea unui capital social în valoare de minimum 50.000 euro", precum şi dacă această restrângere este necesară într-o societate democratică nu pot fi analizate decât cu ocazia cercetării fondului cauzei.
Faptul că suma de 50.000 euro este foarte mare, în aprecierea judecătorului fondului, sunt probleme ce pot fi dezlegate odată cu fondul.
De asemenea, referirea la moneda euro, fără a se realiza o aprofundare a prevederilor comunitare în domeniu nu este de natură a constata îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
1.5. Paguba iminentă în accepţiunea textelor legale incidente, art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, nu poate fi dedusă, astfel cum a procedat judecătorul fondului, din aplicarea actului administrativ contestat.
Condiţia pagubei iminente poate fi reţinută din împrejurări exterioare actului administrativ ce ţin exclusiv de situaţia specifică persoanei ce se pretinde a fi vătămată, ceea ce în speţă nu s-a demonstrat.
1.6. Instanţa de recurs reţine, în favoarea argumentelor dezvoltate de recurent şi faptul că prin sentinţa civilă pronunţată la 2 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins pe fond acţiunea de anulare parţială a Ordinului nr. 1172/2009, de unde rezultă că prezumţia de legalitate a actului nu a fost răsturnată.
2. Cu privire la recursul formulat de reclamantele SC A.S.E. SRL, SC A.L. SRL, SC A.T.T. SRL, SC D. SRL, SC G.E.D. SRL, SC I.L.E. SRL, SC M.T. SRL, SC P.I.S. SRL, SC I. SRL, SC K.S. SRL, SC P.L. SRL, SC R.I. SRL, SC T.L. SRL, SC T.T. şi L.I. SCS.
2.1. Recursul este nefondat.
2.2. Având în vedere că motivele de recurs privesc numai perioada până la care subzistă măsura suspendării executării Ordinului nr. 1172/2009, dispusă de instanţa de fond, precum şi faptul că recursul pârâtului a fost considerat a fi întemeiat, urmează a se constata neîntrunirea motivelor de recurs formulate de societăţile reclamante.
3. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul declarat de reclamante va fi respins ca nefondat.
4. În temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 şi 15 din aceeaşi lege, recursul formulat de pârât va fi admis.
5. Urmează a se casa sentinţa şi încheierea recurate şi a se respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1172/2009 ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.S.E. SRL, SC A.L. SRL, SC A.T.T. SRL, SC D. SRL, SC G.E.D. SRL, SC I.L.E. SRL, SC M.T. SRL, SC P.I.S. SRL, SC P.I. SRL, SC K.S. SRL, SC P.L. SRL, SC R.I. SRL, SC T.L. SRL, SC T.T. şi L.I. SCS împotriva sentinţei nr. 1045 din 26 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a încheierii din 2 martie 2010 a aceleiaşi instanţe, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii împotriva aceleiaşi sentinţe.
Casează sentinţa recurată şi încheierea din data de 2 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Respinge cererea de suspendare a executării Ordinului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 1172/2009 art. I, pct. 21 şi art. V, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3221/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3259/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
