ICCJ. Decizia nr. 3196/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3196/2010
Dosar nr. 9368/2/2009
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul N.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. suspendarea Ordinului nr. 1472/2009 emis de către Preşedintele A.N.A.F.
în motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 35 din 05 martie 2007, reclamantul a fost destituit din funcţia şef birou conformitate fiscală. Actul a fost anulat prin Decizia civilă nr. 862 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba - Iulia, dispunându-se reîncadrarea sa în funcţia deţinută anterior. Tot irevocabil s-a constatat că începând cu data de 24 septembrie 2007 a fost numit în funcţia publică de conducere de şef administraţie adjunct al A.F.P.M. Giurgiu.
Reclamantul susţine că Decizia nr. 1113 din 27 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe care pârâta doreşte să o pună în aplicare prin Ordinul nr. 1472/2009 dispune doar asupra concursului şi oricum în materie civilă se aplică principiul disponibilităţii. Se doreşte pe această cale anularea Ordinului nr. 1393/2007 prin care a fost numit în funcţia de şef administraţie adjunct, ordin care în prezent este lipsit de efecte juridice întrucât funcţia respectivă a fost desfiinţată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care invocă lipsa de obiect a acţiunii, excepţie care a fost respinsă în şedinţa publică din 17 noiembrie 2009.
Prin sentinţa civilă nr. 3920 din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul N.G.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că pentru suspendarea unui act administrativ trebuie îndeplinite două condiţii, respectiv, existenţa unui caz bine justificat şi necesitateaprevenirii unei pagube iminente.
Cu privire la legalitatea ordinului s-a constatat că acesta se întemeiază pe Decizia nr. 1113 din 27 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dispus anularea concursului organizat la 11 - 12 septembrie 2007 în ceea ce priveşte funcţia publică de şef administraţie adjunct, activitatea de inspecţie fiscală la A.F.P.J. Giurgiu.
S-a reţinut că prin ordinul atacat reclamantul nu poate fi prejudiciat în mod direct în măsura în care acest ordin se referă la anularea unui alt ordin care oricum a încetat să existe devenind caduc.
Instanţa de fond a mai apreciat că speculaţiile reclamantului privind actele ulterioare ce se vor emite de către autoritatea publică pârâtă nu pot duce la concluzia îndeplinirii condiţiei privind paguba iminentă întrucât nu există o certitudine că astfel de acte ulterioare vor fi într-adevăr emise de către intimată.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul N.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs recurentul - reclamant aduce, în esenţă, critici sentinţei recurate în sensul că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut ca fiind îndeplinită condiţia referitoare la „cazul bine justificat" întrucât se impunea cercetarea legalităţii şi temeiniciei Ordinului nr. 1472/2009 prin prisma Legii nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Se susţine că în raport de Ordinul nr. 375/2009 al Preşedintelui A.N.A.F., funcţia publică de conducere, şef administraţie adjunct, în care a fost numit prin Ordinul nr. 1393/2007 a fost desfiinţată ca efect al reorganizării activităţii, astfel că acest ordin a rămas fără obiect, fapt care duce la lipsirea de efecte a Ordinului nr. 1472/2009.
De asemenea, se arată că aplicarea Ordinului nr. 1472/2009 ar crea o situaţie absurdă şi ar însemna repunerea în situaţia anterioară, respectiv în funcţia deţinută anterior promovării concursului, respectiv într-o funcţie care nu mai există. Prin punerea în executare a Ordinului nr. 1472/2009, în condiţiile în care este ab initio nul, lipsit de obiect, s-ar ajunge la numirea sa într-o altă funcţie decât cea prevăzută în statul de funcţii, fiind necesară în acest sens o modificare a organigramei, fapt care va determina disfuncţionalităţi pârâtei.
De asemenea, executarea ordinului menţionat i-ar crea o pagubă iminentă constând în diminuarea substanţială a veniturilor, întreruperea vechimii în funcţii de conducere precum şi prin restituirea sumelor încasate reprezentând diferenţa dintre funcţia actuală şi cea deţinută anterior conform Ordinului nr. 1393/2007 precum şi un prejudiciu de natură morală prin reactivarea traumelor suferite în ciclul procesual în faţa instanţelor din judeţul Alba.
Se menţionează şi faptul că împotriva deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în baza căreia a fost emis ordinul a cărei suspendare se solicită a formulat contestaţie în anulare.
A.N.A.F. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând, în esenţă, faptul că motivele de recurs invocate de recurent sunt aceleaşi ca şi cele menţionate în cererea introductivă şi nu sunt de natură să ducă la modificarea sau casarea sentinţei pronunţate de prima instanţă.
Se arată că, în speţă, în mod corect s-a statuat în raport de dovezile administrate de recurentul - reclamant că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ menţionat, cu atât mai mult cu cât acesta este emis ca o consecinţă a anulării concursului organizat la 11 - 12 septembrie 2007 în ceea ce priveşte funcţia publică de şef administraţie adjunct, activitatea de inspecţie fiscală a A.F.P. a judeţului Giurgiu, prin Decizia nr. 1113 din 27 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Se menţionează şi faptul că în prezent recurentul - reclamant este numit în funcţia de conducere de şef biroul control financiar, activitatea de inspecţie fiscală în cadrul D.G.F.P. a judeţului Giurgiu, cu asigurarea dreptului la muncă şi la salariu.
Deşi recurentul - reclamant nu a precizat în concret care este temeiul legal al recursului, instanţa de recurs apreciază că pot fi subsumate criticile formulate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente cât şi din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de art. 14 alin. (1) menţionat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.
Îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.
În speţă, motivele invocate de recurentul - reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ.
În mod corect instanţa de fond a apreciat că nu este îndeplinită condiţia „cazului bine justificat".
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că recurentul - reclamant, urmare a declarării ca „admis" la concursul susţinut la 11 - 12 septembrie 2007 a fost numit în funcţia publică de conducere de şef administraţie adjunct, activitatea de inspecţie fiscală la A.F.P.M. Giurgiu din cadrul D.G.F.P. a judeţului Giurgiu, prin Ordinul nr. 1393 din 24 septembrie 2007.
Ulterior, prin Decizia nr. 1113/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost anulat concursul organizat la 11 - 12 septembrie 2007 în ceea ce priveşte funcţia în care a fost numit recurentul - reclamant prin Ordinul nr. 1393/2007.
Analizându-se cuprinsul Ordinului nr. 1472/2009 a cărui suspendare se solicită se constată că acesta a fost emis ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabilă, respectiv a Deciziei nr. 1113/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât anularea actelor subsecvente concursului anulat prin această decizie apare ca o consecinţă firească.
În această situaţie nu se poate pune în discuţie legalitatea ordinului menţionat, astfel că, în mod corect s-a reţinut că nu este îndeplinită condiţia impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la „cazul bine justificat", astfel cum această noţiune este definită de art. 2 alin (1) lit. t) din legea menţionată.
Cât priveşte criticile referitoare la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, Înalta Curte constată, de asemenea, că acestea sunt nefondate, argumentele reţinute în considerentele sentinţei atacate cu privire la aceste aspecte fiind corecte.
Recurentul - reclamant nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanţei în sensul iminenţei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepţie al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituţii juridice.
Mai mult, prin Ordinul nr. 694/2009 recurentul - reclamant a fost numit şef administraţie adjunct, activitatea de inspecţie fiscală la D.G.F.P.J. Giurgiu, astfel că nu pot fi reţinute susţinerile acestuia referitoare la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente şi la imposibilitatea asigurării unui loc de muncă în condiţiile anulării concursului prin Decizia menţionată.
În concluzie, în raport de cele reţinute mai sus, instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare a actului administrativ în cauză, astfel că nu poate fi reţinută situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.G., împotriva sentinţei civile nr. 3920 din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3183/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3221/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
