ICCJ. Decizia nr. 3264/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3264/2010
Dosar nr. 582/54/2009
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.L.C. a chemat în judecată pe pârâţii D.M. din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Colegiul Psihologilor din România solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea certificatului decizie medicală nr. 245 din 15 octombrie 2008 emis de M.I.R.A. – D.G.M. – C.C.E.M.E.C.M. şi a răspunsului nr. 6156 din 18 februarie 2009 emis de cel de-al doilea pârât.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, după ce a terminat ultimul an al Şcolii de Agenţi de Poliţie V.L. din Câmpina, respectiv în luna septembrie 2008, i s-a solicitat să se prezinte la C.E.M. din cadrul Policlinicii N.K. pentru a-i fi reevaluată starea de sănătate. Această instituţie medicală i-a stabilit diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip disocial" şi i-a emis în acest sens Decizia contestată.
Reclamantul a precizat că, în urma stabilirii acestui diagnostic, s-a dispus excluderea sa din cadrul Şcolii de Agenţi de Poliţie V.L.
În plus, reclamantul a susţinut că acest diagnostic a fost incorect stabilit de unitatea medicală, motiv pentru care a procedat la contestarea sa la C.P.R. care i-a comunicat că nu are competenţa să se pronunţe în această privinţă, respectiv să-l reevalueze din punct de vedere psihologic.
Pârâţii au formulat întâmpinări în cauză.
C.P.R. a invocat excepţia prematurităţii cererii având ca obiect anularea răspunsului nr. 6156 din 18 februarie 2009, cu motivarea că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâta D.M. din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri medicale, precum şi proba cu expertiză medico - legală.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 18 din 19 ianuarie 2010, a admis în parte acţiunea reclamantului, a anulat certificatului decizie medicală nr. 245 din 15 octombrie 2008 emis de M.I.R.A. – D.G.M. – C.C.E.M.E.C.M. şi a respins capetele de cerere privind anularea adresei 6156 din 18 februarie 2009 emisă de C.P.R. şi plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin actul administrativ contestat s-a stabilit că reclamantul suferă de „tulburare de personalitate de tip disocial", că această boală a fost dobândită în timpul şi din cauza serviciului de poliţie şi că acesta este inapt pentru a urma cursurile unei instituţii militare de învăţământ.
Prin adresa atacată, C.P.R. i-a comunicat reclamantului că nu are competenţa de a proceda la o reexaminare psihologică în ceea ce priveşte persoana sa.
În raportul de expertiză medico - legală efectuat în cauză s-a stabilit că reclamantul suferă, în realitate, de o formă uşoară de depresie şi nu de diagnosticul stabilit prin actul medical atacat în speţă.
Ca atare, instanţa de fond a concluzionat în sensul că actul medical aflat în discuţie este nelegal, întrucât diagnosticul stabilit prin acesta nu a fost confirmat prin expertiza medico-legală efectuată în cauză.
Pe de altă parte, curtea a reţinut că adresa nr. 6156 din 18 februarie 2009 emisă de C.P.R. nu este un act administrativ, ci reprezintă doar o informare a reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.M. din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, care a solicitat casarea sa, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., recurentul a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la sentinţa atacată:
Prima instanţă nu a ţinut seama de faptul că diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip disocial", stabilit în privinţa intimatului - reclamant, prin Decizia medicală contestată în cauză, a avut la bază testările psihologice şi psihiatrice efectuate de specialiştii în domeniu din cadrul C.C.E.M.E.C.M. (medic psihiatru şi medic psihologic), întreaga documentaţie medicală, precum şi cele două examinări medicale din spitalul Prof. Dr. Dimitrie Gerota.
De asemenea, judecătorul fondului nu a avut în vedere faptul că rezultatul raportului de expertiză medico - legală efectuat în cauză de I.M.L. Craiova nu schimbă cu nimic diagnosticul stabilit în certificatul decizie medicală nr. 245 din 15 octombrie 2008 emis de M.I.R.A. – D.G.M., diagnostic care a avut în vedere întreaga perioadă supusă analizei, precum şi documentaţia medicală prezentată.
În plus, recurentul a susţinut faptul că, într-adevăr, diagnosticul „distimie" este o „formă uşoară de represie", dar o formă cronică.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă anularea certificatului decizie medicală nr. 245 din 15 octombrie 2008 emis de M.I.R.A. – D.G.M. – C.C.E.M.E.C.M. prin care s-a stabilit că intimatul - reclamant prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip disocial", diagnostic care îl face inapt pentru a urma cursurile unei instituţii militare de învăţământ.
Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că acest act medical este nelegal, întrucât concluzia sa nu a fost confirmată prin probele administrate în cauză.
În concret, raportul de expertiză medico - legală realizat de I.M.L. Craiova a stabilit că diagnosticul intimatului - reclamant, la data de 13 octombrie 2009, este de „distimie", care este o „formă uşoară de depresie", fără a se preciza faptul că acest diagnostic îl face inapt pentru a urma cursurile Şcolii de Agenţi de Poliţie V.L. din Câmpina.
În plus, este de menţionat faptul că recurentul nu a formulat obiecţiuni la acest raport de expertiză medico - legală.
În consecinţă, în raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.M. a Ministerului Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei nr. 18 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3259/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3343/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
