ICCJ. Decizia nr. 3279/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3279/2010
Dosar nr. 10610/2/2009
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţ.
Prin sentinţa civilă nr. 4267 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamanta B.D. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, instanţa dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 975 din 13 octombrie 2009 emis de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin ordinul ce face obiectul litigiului, s-a dispus încetarea contractului de management al reclamantei, având funcţia de Director Coordonator Adjunct - Direcţia Stabiliri şi Plăţi Prestaţii ale Casei Judeţene de Pensii Giurgiu.
Prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, reţinând, sub aspectul cazului bine justificat, o motivare necorespunzătoare a ordinului.
S-a reţinut că indicarea actelor normative în temeiul cărora a fost emis ordinul, nu este suficientă pentru a considera că autoritatea publică emitentă şi-a îndeplinit obligaţia de a motiva actul administrativ.
Tot prin prisma acestei condiţii s-a reţinut că ordinul a fost emis la data de 13 octombrie 2009, dată la care reclamanta se afla în incapacitate temporară de muncă, acesteia fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii.
S-a mai constatat că OUG nr. 105/2009, act normativ avut în vedere la emiterea ordinului, a abrogat OUG nr. 37/2009, dar a preluat integral conţinutul acestuia.
Cu ocazia exercitării controlului de constituţionalitate asupra legii de aprobare a OUG nr. 37/2009, Curtea Constituţională a reţinut că acest act normativ afectează grav activitatea instituţiilor publice ale statului, precum şi statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere stabilit prin Legea nr. 188/1999.
S-a apreciat că în condiţiile în care OUG nr. 105/2009 preia integral conţinutul OUG nr. 37/2009, criticile de neconstituţionalitate reţinute de Curtea Constituţională rămân valabile.
În ce priveşte paguba eminentă instanţa fondului a constatat că aceasta este reprezentată atât de prejudiciul material suferit prin încetarea contractului de management, cât şi de afectarea gravă a activităţii instituţiei.
2. Motivele de recurs formulate de pârâta Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale (C.N.P.A.S.)
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta C.N.P.A.S. A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia, în esenţă, au fost susţinute următoarele critici:
- în mod greşit prima instanţă a examinat cererea reclamantei, fără a observa prematuritatea acesteia, în condiţiile în care a fost direct introdusă acţiunea de faţă, fără depunerea plângerii prealabile;
- acţiunea de faţă este şi inadmisibilă pentru neîndeplinirea dispoziţiilor exprese prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu referire specială la cerinţa formulării plângerii prealabile, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată;
- greşit a apreciat instanţa îndeplinirea condiţiilor legale prevăzute pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ atacat mai cu seamă în ceea ce priveşte cerinţa pagubei iminente;
- considerentul instanţei în sensul că prin executarea Ordinului nr. 975 din 13 octombrie 2009 s-ar produce reclamantei o pagubă iminentă şi ireparabilă nu este susţinută de probele din dosar;
- în fine, nici îndoielile serioase vizând legalitatea actului atacat nu au fost probate şi nici corect evaluate de instanţă, hotărârea fiind dată cu greşita aplicare a legii, simpla referire la prevederile OUG nr. 105 din 6 octombrie 2009 fiind insuficientă.
3. Apărările intimatei-reclamante
Intimata-reclamantă a formulat în cauză întâmpinare faţă de motivele de recurs ale recurentei învederând că atât pretinsa prematuritate cât şi inadmisibilitate a acţiunii sale nu pot fi reţinute deoarece plângerea prealabilă a fost depusă la 6 noiembrie 2009, anterior formulării cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 975 din 13 octombrie 2009, iar la data de 8 februarie 2010 a formulat şi o acţiune în anularea aceluiaşi act, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti (nr. 5276/2010) conform înscrisului anexat.
Intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta C.N.P.A.S. ca nefondat, apreciind că toate criticile aduse hotărârii pronunţate de prima instanţă sunt nefondate.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul este fondat.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., faţă de apărările intimatei şi de prevederile legale incidente şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., apreciază că se impune admiterea recursului, cu consecinţa modificării hotărârii atacate şi a respingerii cererii de suspendare formulată de reclamanta B.D., în considerarea celor în continuare arătate.
Înalta Curte a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa că suspendarea executării actului administrativ, circumscrisă noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa va cenzura legalitatea acestuia, constituie o măsură de excepţie presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt acestea definite în art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, republicată şi după sesizarea autorităţii publice emitente, în condiţiile art. 7 din acelaşi act normativ.
Nu sunt întemeiate criticile recurentei vizând pretinsa prematuritate şi inadmisibilitate a cererii de faţă, raportat la neîndeplinirea cerinţei sesizării autorităţii publice, câtă vreme astfel cum s-a şi arătat prin întâmpinare, conform textului de lege indicat, anterior înregistrării cererii de faţă, reclamanta s-a adresat cu plângere prealabilă autorităţii emitente. În plus, există pe rol, conform certificatului anexat la întâmpinare şi acţiune în anularea actului atacat, în curs de soluţionare.
Înalta Curte apreciază însă că sunt întemeiate criticile recurentei-pârâte în ceea ce priveşte nedovedirea în cauză a îndeplinirii celorlalte cerinţe prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu referire specială la condiţia pagubei iminente.
Suspendarea executării actului administrativ are caracter facultativ pentru instanţă astfel că pentru a fi dispusă era necesar ca reclamanta-intimată să facă dovada că este ameninţată prin executarea actului cu o pagubă iminentă, în sensul definit de lege, ceea ce în cauză nu s-a probat.
Contrar celor reţinute, de altfel, numai generic de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că numai invocarea actului revocării dintr-o funcţie de conducere fără a fi însoţită de alte dovezi nu poate, în sine, conduce la concluzia că cerinţa textului de lege este satisfăcută.
Nici o altă probă nu a fost administrată pe acest aspect.
Nu se poate reţine nici ipoteza perturbării grave a funcţionării autorităţii publice, pe de-o parte, pentru că nu a fost probată, iar pe de alta constatându-se că tocmai această autoritate solicită, cu prioritate şi susţine revocarea reclamantei din poziţia de conducere în care a fost anterior numită, în temeiul OUG nr. 37/2009 ( Ordinul nr. 1311 din 26 mai 2009 – fila 29 dosar fond).
În condiţiile în care, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată şi astfel cum a hotărât în mod constant Înalta Curte în jurisprudenţa sa în materie, nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute, nu se poate dispune suspendarea executării actului atacat.
Faţă de neîndeplinirea cerinţei pagubei iminente, pentru cele arătate, aşadar, se impune admiterea recursului şi modificarea hotărârii primei instanţe în sensul respingerii acţiunii reclamantei-intimate.
Chiar dacă argumentele înfăţişate sunt suficiente în susţinerea soluţiei adoptate, cu titlu subsidiar, Înalta Curte menţionează că şi în ceea ce priveşte cerinţa cazului bine justificat, motivele reţinute de prima instanţă nu sunt pe deplin edificatoare, în condiţiile în care, deşi se reţine că prevederile actului normativ ce a servit ca temei al numirii reclamantei în funcţia de director coordonator adjunct la autoritatea recurentă, cu contract de management, respectiv OUG nr. 37/2009, au fost declarate neconstituţionale, se ignoră că unul dintre efectele unei astfel de decizii este tocmai încetarea de drept a actelor subsecvente (contractul de management) emise în temeiul actelor normative primare lipsite de temei constituţional[1].
Desigur că în acest cadru procesual aceste elemente sunt numai sumar examinate, aspectele de pretinsă nelegalitate ale actelor atacate urmând a fi examinate de instanţa investită cu soluţionarea cererii de anulare a acestora.
În consecinţă, faţă de aspectele arătate, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. se va admite recursul de faţă şi se va modifica sentinţa atacată în sensul că se va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării actului atacat, formulată de reclamanta-intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva sentinţei civile nr. 4267 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta B.D.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2010.
[1] A se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 414 din 14 aprilie2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 3258/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3280/2010. Contencios → |
|---|
