ICCJ. Decizia nr. 3272/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3272/2010
Dosar nr. 3735/2/2008
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 2721 din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC R.B. SRL în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Bacău, Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Bacău şi SC M.E. SRL Bacău, acţiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 17 din 24 mai 2008 şi a Deciziei nr. 11 din 02 aprilie 2008 emise de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Bacău (A.F.P. Bacău).
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Decizia nr. 11 din 02 aprilie 2008 emisă de A.F.P. Bacău s-a decis că pentru obligaţiile de plată restante, în cuantum de 3 .481.838 lei ale debitoarei SC M.E. SRL, declarată insolvabilă, la care se vor adăuga dobânzi de întârziere până la achitarea integrală, răspund solidar: (i) K.A., cetăţean sirian, în calitate de asociat şi administrator unic al SC M.E. SRL, (ii) M.A., cetăţean sirian, în calitate de asociat unic ai S.C. R.B. S.R.L, având calitatea de cumpărător şi reprezentant al SC M.E. SRL, vânzător în cadrul contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1911 din 01 octombrie 2007 şi (iii) SC R.B. SRL, potrivit art. 23 alin. (2) C. proCod Fiscal, Decizia constituind titlu de creanţă fiscală.
S-a mai reţinut că din cuprinsul acestei decizii rezultă că pârâta a avut în vedere următoarele acte: Procesul - verbal nr. 151757 din 01 noiembrie 2007, Raportul de inspecţie fiscală nr. 151765 din 02 noiembrie 2007, Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. 151579 din 09 octombrie 2007, extrasul de carte funciara nr. 30273 din 09 octombrie 2007, contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1911 din 01 octombrie 2007 de Biroul notarilor publici asociaţi conf. Dr. M.M. si C.M., adresa nr. 2246557 din 24 martie 2008 a Oficiului Roman pentru Imigrări, furnizarea de informaţii de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 120455 din 24 martie 2008, Procesul - verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 40560 din 20 februarie 2008, precum şi dispoziţiile art. 27 - 28 C. proCod Fiscal, adoptat prin OG nr. 92/2003, republicata si actualizata, dispoziţiile Ordinului nr. 560 din 12 octombrie 2005 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind procedura de angajare a răspunderii solidare reglementata de dispoziţiile art. 27 -28 C. proCod Fisca.
S-a constatat că în cuprinsul deciziei contestate, autoritatea administrativ-fiscală a reţinut că prin Procesul - verbal nr. 151757 din 01 noiembrie 2007, inspectorii fiscali au constatat acţiuni de înstrăinare a bunurilor aflate în proprietatea SC M.E. SRL Bacău, respectiv terenuri situate în Alba-Iulia, judeţul Alba, în suprafaţa totala de 20.172,62 mp, care au fost dobândite prin cumpărare de la SC V. SRL Bucureşti.
S-a apreciat prin Decizia contestată că terenurile în suprafaţă totală de 20.172,62 mp, situate în Alba Iulia, au fost vândute cu rea-credinţă, în timpul desfăşurării inspecţiei fiscale, conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 1911 din 01 octombrie 2007, înainte de emiterea deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 151579 din 09 octombrie 2007 si a deciziei de impunere nr. 210 din 06 noiembrie 2007, in favoarea SC R.B.L. SRL Contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1911 din 01 octombrie 2007 a fost încheiat intre vânzător SC M.E. SRL Bacău, prin reprezentant M.A., fiul lui K.A., conform adresei nr. 2246557 din 24 martie 2008 a Oficiului Roman pentru Imigrări si cumpărător - SC R.B.L. SRL Bucureşti, prin administratorul A.G., conform adresei nr. 120455 din 24 martie 2008 a Oficiului Registrului Comerţului de pe Tribunalul Bucureşti.
Prima instanţă a reţinut că, aşa cum rezultă din conţinutul actelor administrativ-fiscale contestate şi din susţinerile părţilor, autorităţile administrativ-fiscale au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 27 şi art. 28 C. proCod Fiscal, în ceea ce priveşte antrenarea răspunderii solidare a reclamantei SC R.B. SRL pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, SC M.E. SRL Bacău, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii şi stabilind în sarcina reclamantei obligaţia plăţii sumei de 3.481.838 lei pentru obligaţiile de plată restante ale debitoarei.
S-a apreciat că în analiza verificării legalităţii constatării îndeplinirii condiţiilor privind răspunderea solidară, trebuie arătat că terenurile în suprafaţă totala de 20.172,62 mp, situate în Alba Iulia, au fost vândute în timpul desfăşurării inspecţiei fiscale, la data de 01 octombrie 2007, înainte de emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 151579 din 09 octombrie 2007 şi a deciziei de impunere nr. 210 din 06 noiembrie 2007, pe numele contribuabilului SC M.E. SRL Bacău, ulterior, la data de 20 februarie 2008, prin procesul-verbal nr. 40560 din 20 februarie 2008, constatându-se starea de insolvabilitate a debitoarei.
S-a mai reţinut că, în timpul inspecţiei fiscale ce se derula la SC M.E. SRL Bacău şi înainte de încheierea procesului-verbal de sechestru asigurător din data de 09 octombrie 2007, debitorul a vândut reclamantei la data de 01 octombrie 2007, terenurile din Alba Iulia, sechestrul nemaiputând fi înscris în cartea funciară, întrucât terenul era înstrăinat, cumpărător potrivit contractului de vânzare-cumpărare fiind societatea reclamantă.
Totodată, reprezentantul vânzătorului SC M.E. SRL şi asociat unic al cumpărătorului S.C. R.B. S.R.L, respectiv dl. M.A., cetăţean sirian, a fost de acord, prin semnare în faţa notarului public a contractului de vânzare-cumpărare, cu menţiunea din contract potrivit căreia impozitele şi taxele de orice natură către stat sunt în sarcina vânzătorului, fiind achitate la zi până la data autentificării contractului, cunoscând faptul că potrivit art. 259 alin. (6) Cod Fiscal, înstrăinarea terenului nu se putea face până când titularul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv nu avea stinse orice creanţe fiscale locale, cu excepţia obligaţiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau al celei unde-şi are domiciliului fiscal contribuabilul în cauză, sub sancţiunea nulităţii actului de înstrăinare.
Deşi la domiciliul fiscal al vânzătorului se pornise executarea silită de către A.F.P. Bacău, pentru creanţe fiscale ale acestuia, la data înstrăinării la notarul public din Alba Iulia a fost prezentat un certificat de atestare fiscală din data de 01 octombrie 2007 eliberat de Primăria Alba Iulia, fără să fie prezentat şi un certificat de la domiciliul fiscal al vânzătorului, reprezentantul vânzătoarei omiţând să declare debitele fiscale cu care era înregistrată la A.F.P. Bacău şi semnând contractul cu menţiunea arătată, privind achitarea la zi a impozitelor şi taxelor de orice natură către stat.
S-a mai reţinut că actul autentificat prin încheierea nr. 1911 din 01 octombrie 2007 a fost încheiat între vânzător SC M.E. SRL Bacău, prin reprezentant M.A., fiul lui K.A., conform adresei nr. 2246557 din 24 martie 2008 a Oficiului Roman pentru Imigrări şi cumpărător - SC R.B.L. SRL Bucureşti, prin administratorul A.G., conform adresei nr. 120455 din 24 martie 2008 a Oficiului Registrului Comerţului de pe Tribunalul Bucureşti.
S-a constatat că asociatul şi administratorul unic al societăţii vânzătoare a împuternicit aşadar pe fiul său să semneze actul de vânzare-cumpărare, în condiţiile în care acesta era şi asociat al societăţii cumpărătoare.
A apreciat judecătorul fondului că din aspectele reţinute rezultă împrejurarea că reprezentantul vânzătorului SC M.E. SRL şi asociat unic al cumpărătorului S.C. R.B. S.R.L, M.A., cunoştea foarte bine situaţia financiară a societăţii vânzătoare, avea cunoştinţă şi de derularea inspecţiei fiscale şi, fără să informeze notarul public cu privire la situaţia de la domiciliul fiscal a vânzătorului, a înstrăinat societăţii S.C. R.B. S.R.L, al cărei asociat unic este, terenul în cauză, pentru a evita instituirea sechestrului asigurător şi apoi valorificarea prin executarea silită, situaţia ce relevă reaua-credinţă a reprezentanţilor societăţii reclamante la încheierea contractul de vânzare-cumpărare.
S-a constatat îndeplinită condiţia controlului, cel puţin indirect, în contextul în care K.A., are calitatea de asociat şi administrator unic al SC M.E. SRL, iar M.A., are calitatea de asociat unic al S.C. R.B. S.R.L, având calitatea de cumpărător şi reprezentant al SC M.E. SRL în contractul de vânzare-cumpărare, altfel spus, că asociatul şi administratorul unic al societăţii vânzătoare a împuternicit pe fiul său să semneze actul de vânzare-cumpărare, în condiţiile în care acesta era şi asociat al societăţii cumpărătoare.
Condiţia de a desfăşura efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul, s-a reţinut de asemenea ca fiind îndeplinită în raport şi cu natura activului înstrăinat, prin faptul că ambele societăţi sunt societăţi comerciale cu capital privat, care desfăşoară acte de comerţ, apreciindu-se că din punct de vedere al raţiunii pentru care legiuitorul a impus această condiţie, achiziţionarea unui activ constând într-un teren de către o societate comercială, face compatibil acel activ, indiferent de natura actelor de comerţ pe care societăţile le prestează.
Cât priveşte condiţia privind dobândirea, cu orice titlu, a dreptului de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active să reprezinte cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului, aceasta vizează situaţia în care societatea este singura care răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil. În situaţia în speţă însă, în care societatea răspunde solidar alături de ceilalţi doi debitori persoane fizice, care răspund cu patrimoniul propriu, nu se poate susţine că în raport cu valoarea totală a activelor reclamantei, de 24.478.917,15 RON, această societate nu ar fi ţinută solidar la plata obligaţiilor către A.F.P. Bacău, în condiţiile în care persoanele fizice sau juridice, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, dobândesc în orice mod active de la debitorii care îşi provoacă astfel insolvabilitatea, această rea-credinţă vizând-o şi pe reclamantă, care este parte în contractul de vânzare-cumpărare.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-reclamantă SC R.B.L. SRL
În termen legal, împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat recurs reclamanta SC R.B.L. SRL.
Au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., în susţinerea cărora, în esenţă, au fost arătate următoarele:
- instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, în sensul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât a cercetat cauza sub aspecte ce nu au fost semnalate şi care nu au relevanţă în cauză; în acest sens sunt de menţionat referirile din considerentele hotărârii atacate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a terenului şi la certificatul de atestare fiscală din data de 1 octombrie 2007, cu trimitere la prevederile art. 259 alin. (6) Cod Fiscal; acest text a fost invocat din oficiu, fără a fi fost pus în discuţia părţilor;
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, întrucât, în aprecierea recurentei-reclamante instanţa de fond, în mod eronat a reţinut reaua –credinţă a societăţii reclamante, Decizia atacată fiind injustă, mai cu seamă că nu s-a negat şi nici nu se contestă că M.A. cunoştea realităţile economico-financiare ale societăţii vânzătoare ceea ce însă nu demonstrează automat şi că administratorul societăţii recurente, care a semnat actul de vânzare ştia, la rândul său, despre aceste realităţi;
- hotărârea a fost pronunţată şi cu greşita aplicare şi interpretare a legii, întrucât, în opinia recurentei, nu s-a demonstrat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor răspunderii solidare prevăzută în art. 27 şi art. 28 C. proCod Fiscal, din punctul de vedere al persoanelor faţă de care funcţionează această răspundere ca şi în situaţia în care o altă persoană juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil;
- nu s-a demonstrat că prima condiţie prevăzută este îndeplinită în totalitate, respectiv că SC M.E. SRL şi-a creat insolvabilitatea prin înstrăinarea terenului către societatea reclamantă, operaţiune pe deplin recunoscută, în condiţiile în care, rezultă, faţă de valoarea terenului că insolvabilitatea SC M.E. SRL exista cu mult înainte de această operaţiune;
- nu este întemeiată şi legală interpretarea instanţei în ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţei privind valoarea contabilă a activului dobândit, în condiţiile în care se reţine că o astfel de condiţie nu se cere a fi îndeplinită, raportat la prevederile art. 27; în opinia recurentei instanţa de fond a înţeles să înlăture una dintre condiţiile ce trebuiau îndeplinite în mod obligatoriu şi astfel, în mod eronat, a apreciat că toate cerinţele au fost satisfăcute pentru a se reţine antrenarea răspunderii solidare, în litera şi spiritul Codului de procedură fiscală, răspundere ce are mai degrabă caracter subsidiar, urmărite fiind în primul rând persoanele culpabile din cadrul debitorului insolvabil.
3. Procedura în faţa instanţei de control judiciar
La data de 23 iunie 2009, recurenta-reclamantă a invocat în faţa instanţei de control judiciar excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (1) din OG nr. 92/2003, republicată, cu modificări, cu soluţionarea căreia a fost sesizată Curtea Constituţională, la data de 6 octombrie 2009, după depunerea punctului de vedere şi de către intimata-pârâtă.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 330 din 23 martie 2010 a fost soluţionată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, invocată de recurenta-reclamantă în sensul respingerii acesteia, dată fiind şi jurisprudenţa anterioară a jurisdicţiei constituţionale.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa atacată raportat la criticile ce i-au fost aduse, la prevederile legale aplicabile şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă niciunul dintre motivele de nelegalitate invocate, faţă de argumentele în continuare prezentate.
Prin Decizia nr. 11 din 2 aprilie 2008 emisă de Ministerul Economiei şi Finanţelor – D.G.F.P. Bacău – Administraţia Finanţelor Publice Bacău, s-a dispus angajarea răspunderii solidare cu debitoarea SC M.E. SRL Bacău a (i) recurentei SC R.B.L. SRL ca şi a numiţilor (ii) K.A., în calitate de asociat şi administrator statutar unic al SC M.E. SRL şi (iii) M.A., fiul lui K.A., în calitate de asociat unic al SC R.B.L. SRL, până la 30 noiembrie 2007, întrucât la data vânzării era reprezentant al SC M.E. SRL.
Actul de angajare a răspunderii atacat, menţinut ca atare şi prin hotărârea primei instanţe a reţinut că terenurile în suprafaţă totală de 20.172,62 mp situate în Alba-Iulia, aflate în proprietatea SC M.E. SRL au fost vândute în timpul desfăşurării inspecţiei fiscale, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1911 din 1 octombrie 2007, înainte de emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii şi a deciziei de impunere în favoarea SC R.B.L. SRL.
Totodată s-a menţionat, în ceea ce priveşte respectivul act de vânzare-cumpărare că asociatul şi administratorul unic al societăţii vânzătoare SC M.E. SRL respectiv dl. K.A., a împuternicit pe fiul său M.A. să semneze actul de vânzare-cumpărare, în condiţiile în care acesta din urmă era şi asociat al societăţii cumpărătoare SC R.B.L. SRL.
Pornind de la situaţia de fapt descrisă şi atestată de actele depuse la dosar, prima instanţă, în mod temeinic şi argumentat în opinia Înaltei Curţi şi cu observarea prevederilor legale aplicabile, a examinat legalitatea angajării răspunderii solidare, reţinând că actele contestate au fost emise cu respectarea dispoziţiilor art. 27-28 C. proCod Fiscal, pe care s-au întemeiat.
Nu este fondată, şi ca atare nu poate fi reţinută critica recurentei vizând, în sensul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., acordarea de către prima instanţă a mai mult decât s-a cerut ori a ceva ce nu s-a cerut. Această normă legală vizează situaţiile de plus petita şi ultra petita, nici una aplicabile în cauză, în condiţiile în care acţiunea recurentei-reclamante a fost respinsă ca nefondată.
Raportarea la argumentele instanţei de fond folosite în considerentele hotărârii în scopul fundamentării soluţiei adoptate nu poate echivala astfel cum pretinde recurenta, în sensul textului de lege invocat, cu pronunţarea instanţei asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Neîntemeiată este şi critica recurentei vizând existenţa unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii cuprinse în hotărârea atacată.
Nu se poate reţine incidenţa acestui motiv de modificare a hotărârii, dată fiind coerenţa şi claritatea motivării acesteia.
Nu se regăsesc în cuprinsul sentinţei considerente contradictorii, respectiv unele care să consacre temeinicia acţiunii şi altele care dimpotrivă să tindă la a demonstra netemeinicia acesteia, după cum nu există contradicţie nici între considerente şi dispozitiv.
În fine, tot cu privire la acest aspect, Înalta Curte arată, cu referire la considerentele sentinţei atacate, că nu se poate vorbi despre o nemotivare a soluţiei pronunţate sau de una superficială, întrucât judecătorul fondului a realizat o analiză amănunţită a tuturor aspectelor de fapt şi de drept relevante.
În fine, nefondate sunt şi criticile întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. vizând, în esenţă, greşita aplicare şi interpretare a legii, cu referire la modalitatea de apreciere a întrunirii cumulative în cauză a cerinţelor art. 27-28 C. proCod Fiscal în vederea antrenării răspunderii solidare pentru obligaţiile de plată restante ale debitoarei SC M.E. SRL, declarată insolvabilă (3.481.838 lei plus dobânzi de întârziere).
Raportându-se la condiţiile enunţate în art. 27 şi art. 28 C. proCod Fiscal, texte al căror conţinut a şi fost redat în cuprinsul hotărârii, prima instanţă, în mod corect, în opinia Înaltei Curţi, în sensul prevederilor citate, a examinat în ce măsură societatea reclamantă putea avea calitatea de debitor în condiţiile art. 27 C. proCod Fiscal, alături de persoanele fizice, astfel cum s-a reţinut, raportat la regulile solidarităţii obligaţionale.
O astfel de interpretare şi abordare a instanţei nu este nelegală, cum eronat susţine recurenta, câtă vreme prin Decizia ce constituie titlu de creanţă fiscală s-a stabilit răspunderea solidară atât a reclamantei-recurente, persoană juridică, cât şi a două persoane fizice, mai sus arătate, acestea din urmă înţelegând să nu conteste această măsură.
Pornind aşadar de la această premisă legală, în condiţiile în care chiar art. 27 alin. (1) lit. a) C. proCod Fiscal se referă atât la persoanele fizice cât şi la cele juridice, Înalta Curte apreciază că în mod judicios a reţinut prima instanţă că, date fiind împrejurările de fapt expuse şi practic necontestate, în mod corect a fost stabilită şi răspunderea societăţii reclamante alături de persoanele fizice.
Sintagma „sau" din conţinutul normei citate nu are, în contextul întregii reglementări a modalităţii de stabilire a răspunderii solidare, sensul excluderii uneia sau alteia dintre cele două categorii vizate, după cum a sugerat recurenta, fiind evidentă intenţia legiuitorului de a le alătura, după caz, în raport de condiţiile exprese enunţate.
În fine, nefondate sunt şi toate celelalte critici vizând argumentaţia instanţei de fond cu privire la îndeplinirea fiecăreia dintre condiţiile impuse de textele C. proCod Fiscal, cu referire specială la valoarea contabilă a activului dobândit.
Practic, recurenta nu aduce argumente de ordin juridic prin care să combată considerentele şi interpretarea instanţei, rezumându-se la prezentarea unor comentarii proprii ce nu sunt de natură a înlătura concluzia instanţei, mai cu seamă că, astfel cum s-a reţinut, nu s-a dovedit valoarea reală a activului înstrăinat, în raport de suprafaţa acestuia şi preţul din contract, neexistând nici o evaluare contabilă a terenului.
Faţă de cele învederate, apreciind aşadar că soluţia pronunţată de prima instanţă este legală şi cuprinzător motivată, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R.B.L. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2721 din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3226/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3387/2010. Contencios → |
|---|
