ICCJ. Decizia nr. 3387/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3387/2010
Dosar nr. 1044/46/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, reclamanta A.G. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, A.N.V., A.N.A.F. şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând:
- anularea OUG nr. 37/2009;
- anularea preavizului nr. 23298 din 24 aprilie 2009 emis de A.N.A.F.;
- anularea Ordinului nr. 1095 din 22 mai 2009 emis de A.N.V.;
- anularea Ordinului nr. 1336 din 23 mai 2009 emis de A.N.V.;
- reintegrarea în funcţia de director executiv al D.J.A.O.V. Argeş;
- obligarea ultimelor trei pârâte la plata diferenţei dintre salariul ce i s-ar fi cuvenit în calitate de director executiv şi salariul efectiv încasat în funcţia publică în care a fost numită, calculată de la data de 23 mai 2009 până la reintegrarea în funcţia avută;
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat acţiunea.
Reclamanta arată că OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice este nelegală şi neconstituţională.
Ordinele nr. 1095 din 22 mai 2009 şi nr. 1336 din 23 mai 2009 sunt nelegale, fiind contrare prevederilor legale cuprinse în Legea nr. 188/1999.
Funcţia publică de conducere ocupată ar fi trebuit să se desfiinţeze începând cu data de 25 mai 2009, când expira termenul de 32 de zile şi nu cu data de 23 mai 2009 (sâmbăta) când s-a dispus eliberarea reclamantei din funcţie.
OUG nr. 37/2009 nu a creat un nou caz de eliberare din funcţia publică, astfel încât prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 trebuiau respectate.
Pentru numirea în funcţia publică de şef B.F.C.A.P. s-a făcut trimitere la „cererea" reclamantei prin care s-a exprimat opţiunea pentru această funcţie.
Reclamanta a menţionat expres în cerere că opţiunea s-a manifestat ca urmare a obligaţiei impuse prin preaviz şi pentru exercitarea dreptului la muncă.
Ordinul nr. 1336/2009 a fost emis de o autoritate necompetentă.
Potrivit art. 8 alin. (2) din HG nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V., directorii executivi ai direcţiilor judeţene sunt numiţi prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
În mod firesc şi destituirea din funcţie trebuie să urmeze aceeaşi procedură.
3. Apărările formulate de pârâţi.
3.1. Întâmpinarea D.R.A.O.V. Craiova, în nume propriu şi pentru A.N.V.
3.1.1. Capătul de cerere privind anularea OUG nr. 37/2009 este inadmisibil.
Ordonanţele guvernului nu sunt acte administrative şi nu pot fi atacate pe cale principală, ci numai pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
3.1.2. În ceea ce priveşte anularea Ordinelor nr. 1095 din 22 mai 2009 şi nr. 1310/2009 se ridică excepţia lipsei procedurii prealabile, se invocă dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
3.1.3. În ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia Ordinelor nr. 1055/2009 şi nr. 1336/2009 se invocă următoarele aspecte:
- actele administrative atacate sunt motivate în fapt şi în drept;
- a fost respectat termenul de preaviz;
- au fost respectate prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) coroborate cu art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 republicată şi modificată;
- OUG nr. 37/2009 era în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate;
- opţiunea reclamantei pentru un alt post a fost dată în mod expres;
- singurul prejudiciu material îl reprezintă sporul de conducere care a fost de 22% în loc de 45%.
4. Întâmpinarea A.N.A.F.
4.1. Se invocă excepţia lipsei de interes a reclamantei.
Deoarece reclamanta şi-a exprimat opţiunea de a fi numită în funcţia publică de conducere de şef birou, aceasta nu mai are interes în a solicita anularea Ordinelor nr. 1095/2009, nr. 1336/2009, preavizului nr. 23298/2009, OUG nr. 37/2009.
4.2. Se invocă inadmisibilitatea capătului de cerere privind anularea OUG nr. 37/2009, în raport de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
4.3. Pe fondul cauzei se solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată:
- au fost respectate prevederile art. III din OUG nr. 37/2009, ale art. 56 lit. e), art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999.
5. Întâmpinarea formulată de pârâtul Guvernul României.
5.1. Se invocă excepţia inadmisibilităţii primului petit al acţiunii, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
5.2. Excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 37/2009 este inadmisibilă, prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (2) şi art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată.
5.3. Pe fondul cererii de anulare a OUG nr. 47/2009 se solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.
5.4. Cu privire la celelalte petite ale cererii se invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, neexistând identitate între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic.
6. Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a depus la dosar note de şedinţă prin care a solicitat:
6.1. Pe cale de excepţie, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
6.2. Pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca fiind lipsită de interes, în raport de opţiunea clară a reclamantei de a fi numită pe un alt post.
7. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 8/F-CONT din 13 ianuarie 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile ridicate de A.N.V., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului şi excepţia inadmisibilităţii cererii ridicată de Guvern şi de A.N.V. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi a respins cererea faţă de acesta, a admis în parte cererea formulată de reclamanta A.G. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, A.N.V. şi A.N.A.F.. A anulat Ordinele nr. 1095 din 22 mai 2009 al A.N.A.F. şi nr. 1336 din 23 mai 2009 al A.N.A.F. – A.N.V. şi a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia de director executiv al D.J.A.O.V. Argeş. A respins capătul de cerere privind anularea OUG nr. 37/2009 ca rămas fără obiect, precum şi capătul de cerere privind plata drepturilor băneşti, diferenţă de salariu şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
8. Motivele de fapt şi de drept avute în vedere de Curtea de Apel Piteşti.
8.1. Excepţia inadmisibilităţii este neîntemeiată, deoarece potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
8.2. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României este neîntemeiată în raport de primul capăt al acţiunii.
8.3. Excepţia lipsei procedurii prealabile a fost respinsă ca neîntemeiată, constatându-se că la dosar s-a depus dovada cerută de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
8.4. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.F.P. a fost admisă în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 1 din HG nr. 109/2009.
8.5. Excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 37/2009 este admisibilă, însă, datorită deciziei pronunţate de Curtea Constituţională, primul capăt de cerere devine lipsit de obiect.
8.6. Deoarece OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009 au fost cenzurate prin decizii ale Curţii Constituţionale, Ordinul nr. 1095 din 22 mai 2009 nu mai are temei juridic.
Pe cale de consecinţă, nici Ordinul nr.1336 din 23 mai 2009 nu mai poate subzista.
8.7. Preavizul a cărui anulare s-a solicitat nu poate fi apreciat ca act administrativ distinct de cele două ordine, deoarece numai acestea din urmă sunt producătoare de efecte juridice.
8.8. Excepţia lipsei de interes nu este întemeiată, reclamanta şi-a exercitat opţiunea de a ocupa funcţia publică vacantă, însă a formulat totodată plângere prealabilă potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, ceea ce relevă faptul că aceasta a optat pentru funcţia vacantă deoarece nu a dorit pierderea locului de muncă.
8.9. Au fost încălcate prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/ 1999 pentru că, în speţă, desfiinţarea postului s-a făcut printr-un act normativ, iar conţinutul atribuţiilor postului desfiinţat a fost preluat într-un procent majoritar de un post nou constituit prin acelaşi act normativ.
Au fost încălcate şi prevederile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora, în cazul reorganizării activităţii prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
Totodată, potrivit art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, reducerea postului reclamantului ar fi trebuit să aibă loc dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv, ceea ce în speţă nu a fost respectat.
9. Recursul formulat de pârâtul Guvernul României.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În mod eronat instanţa de fond a admis cererea reclamantei în contradictoriu cu Guvernul României, întrucât aceasta a fost îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, intimata-reclamantă nu are raporturi de serviciu cu Guvernul României.
Deşi ministerele se organizează şi funcţionează în subordinea Guvernului potrivit art.35 din Legea nr.90/2007, privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, modificată şi completată, recurentul nu poate să fie chemat să răspundă pentru obligaţiile persoanelor juridice aflate în subordine, care sunt subiecte de drept distincte, cu atribuţii şi competenţe proprii.
10. Recursul formulat de pârâta Agenţia de Administrare Fiscală.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.3041 C. proc. civ.
10.1. La pronunţarea sentinţei, instanţa de fond nu a ţinut seama de prevederile art. 174 alin. (4) din Constituţia României, potrivit cărora, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Atunci când s-a dispus eliberarea din funcţie a reclamantei, prevederile OUG nr. 37/2009 erau în vigoare şi constituţionale.
Astfel, toate actele administrative încheiate sub imperiul acesteia sunt legale şi îşi produc efecte juridice.
10.2. În mod eronat, instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii cererii ca lipsită de interes.
Prin adresa nr. 27153 din 14 mai 2009, reclamanta şi-a exprimat opţiunea şi a solicitat să fie numită într-o altă funcţie.
Rezultă că numirea într-o altă funcţie s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999, iar cererea reclamantei este lipsit de interes.
10.3. În mod eronat, instanţa de fond a constatat că nu au fost respectate dispoziţiile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999.
Reorganizarea a avut la bază prevederile OUG nr. 37/2009, în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate şi ca urmare a recomandărilor Comisiei Europene şi ale organismelor financiare internaţionale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare.
10.4. Instanţa de fond a fost în eroare atunci când a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia de director executiv al D.J.A.O.V. Argeş, întrucât acest lucru nu mai este posibil (nu mai există o funcţie similară cu cea pentru care reclamanta a solicitat reintegrarea).
10.5. Recurenta solicită constatarea ca nelegală a sentinţei recurate sub aspectul plăţii drepturilor băneşti, diferenţei de salariu şi a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă.
11. Recursul formulat de pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, în nume propriu şi pentru pârâta A.N.V.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
11.1. Prima instanţă a respins excepţia lipsei de interes fără a ţine seama că reclamanta nu a dovedit dacă şi în ce măsură Ordinul nr. 1336 din 23 mai 2009 a provocat vătămarea intereselor sau drepturilor sale recunoscute de lege.
Apărarea reclamantei privind „consimţământul" limitat nu s-a bazat pe argumente legale.
11.2. Capetele de cerere privind anularea Ordinului nr. 1095/2009 şi nr. 1336/2009 au fost admise cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. (3) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale republicată.
În raport de aceste prevederi legale, rezultă că cele două ordine nu şi-au pierdut fundamentul până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti.
11.3. Cerinţa „motivării" ordinului de destituire nr. 1095/2009 şi a celui de numire în noua funcţie publică de conducere nr. 1336/2009 a fost îndeplinită, simpla lecturare a acestora demonstrând îndeplinirea condiţiei.
11.4. Adoptarea OUG nr. 37/2009 s-a realizat ca urmare a recomandărilor Comisiei Europene şi ale organismelor financiare internaţionale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare.
11.5 Prevederile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele referitoare la termenul de preaviz, au fost aplicate în mod corect.
11.6. Normele legale referitoare la competenţa materială de a emite cele două ordine au fost respectate.
Aceeaşi critică se aduce şi în privinţa respectării prevederilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, cele două condiţii urmând să nu fie întrunite cumulativ, fiind suficientă îndeplinirea uneia dintre ele.
11.7. Nu s-a motivat de către judecătorul fondului în ce a constat încălcarea art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999.
11.8. Măsura desfiinţării funcţiei publice de conducere nu este discriminatorie.
Declararea neconstituţionalităţii OUG nr. 105/2009 nu are efecte asupra prezentei speţe, având în vedere data pronunţării sentinţei recurate şi data la care a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale.
11.9. Prin emiterea celor două ordine nu s-a creat reclamantei vreun prejudiciu de natură salarială, singura diferenţă fiind sporul de 22% în loc de 45%.
11.10. Reîncadrarea reclamantei nu este posibilă, deoarece funcţia publică pe care o deţinea aceasta nu mai există.
12. Recursul declarat de reclamanta A.G.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
12.1. În mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice.
Actele emise de A.N.A.F. s-au făcut în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice.
Preşedintele A.N.A.F. acţionează în calitate de reprezentant legal al ordonatorului principal de credite.
În noul contract de management încheiat cu noul director coordonator al D.J.A.O.V. Argeş, una dintre părţi este Ministerul Finanţelor Publice.
12.2. Soluţia instanţei de fond este greşită în ceea ce priveşte respingerea capătului de cerere privitor la plata drepturilor băneşti.
Mai mult, prima instanţă nu a motivat respingerea acestui capăt de cerere.
13. Întâmpinarea formulată de recurenta-pârâtă D.R.A.O.V. Craiova în nume propriu şi în numele recurentei-pârâte A.N.V. la recursul formulat de reclamantă.
Se solicită respingerea recursului ca nefondat.
13.1. Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în speţă, deoarece nu este emitentul actelor atacate.
13.2. Respingerea capătului de cerere privitor la plata diferenţei de drepturi salariale s-a făcut legal, neexistând nici un prejudiciu adus reclamantei în afara cuantumului sporului de conducere, iar acesta nu a fost precizat.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Cu privire la recursul formulat de pârâtul Guvernul României.
Recursul este nefondat.
1.1. Calitatea procesuală pasivă a Guvernului României a fost stabilită în raport de capătul I al cererii formulate, întemeiat pe dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, deoarece OUG nr. 37/2009 a fost emisă de acest pârât.
1.2. Guvernul României nu a fost obligat să răspundă în locul autorităţilor ce au emis actele administrative anulate.
1.3. De altfel, respingându-se primul capăt de acţiune ca rămas fără obiect, rămânerea în proces în calitate de pârât precum şi faptul că nu s-a dispus nimic în concret în sarcina Guvernului României, rezultă că recurentul nu este prejudiciat de hotărârea instanţei de fond.
2. Cu privire la recursurile formulate de pârâtele A.N.A.F., Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova şi A.N.V.
Recursurile sunt nefondate.
2.1. Legalitatea unui act administrativ se analizează de către instanţa de judecată atât la momentul emiterii actului, cât şi în momentele ulterioare, până la pronunţarea hotărârii, chiar în recurs.
Este cert că deciziile Curţii Constituţionale în materie (în prezent publicate), ce au constatat neconstituţionalitatea legii de aprobare a OUG nr. 37/2009 şi a dispoziţiilor OUG nr. 105/2009, preluând în integralitatea sa reglementarea din OUG nr. 37/2009 influenţează pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, în fond şi în recurs.
Prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nu au fost ignorate sau încălcate.
În speţă, nu se mai pune problema punerii de acord a Legii de aprobare a OUG nr. 37/2009 deoarece, ordonanţa a fost abrogată.
De asemenea dispoziţiile art. 11 alin. (3) din acelaşi act normativ au fost pe deplin respectate.
Deciziile Curţii Constituţionale nu au fost aplicate în cazurile în care s-a pronunţat deja o hotărâre judecătorească irevocabilă, aceasta fiind interpretarea corectă a textului.
În ipoteza în care în timpul soluţionării unui litigiu, astfel cum s-a petrecut şi în prezenta cauză, intervine o Decizia relevantă a Curţii Constituţionale, în mod firesc efectele acesteia se răsfrâng şi asupra cauzei pendinte.
Din acest motiv, în mod corect instanţa de fond a constatat că actele administrative atacate, emise în baza OGG. nr. 37/2009 şi-au pierdut fundamentul juridic.
2.2. Emiterea celor două ordine atacate a condus la vătămarea drepturilor reclamantei, izvorâte din acte administrative anterioare, a căror legalitate nu a fost contestată.
Pierderea unei funcţii publice de conducere reprezintă materializarea prejudiciului suferit de reclamantă.
Împrejurarea că acesteia i s-a oferit un alt post şi care a fost acceptat pentru a nu se pierde locul de muncă, nu poate să conducă la interzicerea acţionării în instanţă pentru anularea actelor administrative nelegale.
Opţiunea făcută de reclamată nu are nicio influenţă asupra unei eventuale acţiuni judecătoreşti şi nici asupra interesului în promovarea sa.
Interesul reclamantei vizează reintegrarea în postul avut anterior emiterii celor două ordine.
2.3. Prevederile art. 99 alin. (1) lit. b), art. 100 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 188/ 1999 republicată, modificată şi completată, nu au fost respectate.
Astfel, postul reclamantei nu a fost redus, ci doar s-a modificat denumirea, iar atribuţiile noului post sunt în proporţie de 95% identice cu cele ale postului ocupat anterior de reclamantă.
S-a stabilit deja că prevederile OUG nr. 37/2009 nu pot fi invocate pentru a se demonstra legalitatea ordinelor atacate.
După cum rezultă din lecturarea textelor de la art. 99 şi art. 100 din Statutul funcţionarului public, acestea au încălcat în mod flagrant atât prevederile legale, cât şi cele constituţionale.
Orice reorganizare ce implică reducerea unor posturi se poate realiza numai în baza legii organice şi cu respectarea principiului constituţional al stabilităţii funcţiei publice.
2.4. Argumentele referitoare la aplicarea recomandărilor Comisiei Europene şi ale organismelor financiare internaţionale în materia cheltuielilor bugetare nu pot fi primite.
Astfel de recomandări nu au aplicabilitate directă în dreptul intern.
Este de datoria legislativului şi a celorlalte autorităţi publice să implementeze măsuri de acest gen, dar numai sub condiţia constituţionalităţii şi legalităţii lor.
2.5. Reintegrarea reclamantei s-a dispus în mod corect şi legal, în lipsa temeiului legal al reorganizării autorităţii, cu consecinţa reducerii postului de conducere ocupat de reclamantă.
2.6. Instanţa de fond nu a reţinut în considerentele sentinţei pronunţate aspecte referitoare la discriminare, competenţa materială a autorităţii, sau lipsa motivării ordinelor atacate, astfel încât recursurile formulate pe aceste aspecte, sunt total irelevante.
3. Cu privire la recursul formulat de reclamanta A.G.
Recursul este parţial fondat.
3.1. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice a fost în mod corect respinsă cu ocazia judecării fondului.
În procesul de contencios administrativ, calitatea de pârât aparţine numai autorităţii publice care a emis actul atacat, fără a interesa personalitatea juridică a entităţii.
Orice alte argumente, de natura celor aduse de recurentă nu pot fi primite.
S-a dovedit că pârâtul M.F.P. nu este emitentul actelor atacate, de unde rezultă că nu i se poate acorda nici calitatea de pârât în proces.
3.2. Motivul ce priveşte greşita respingere a capătului de cerere de plată a diferenţei drepturilor băneşti este întemeiat.
Însuşi pârâtele au recunoscut că există o diferenţă a drepturilor băneşti primite de reclamantă constând în cuantumul sporului de conducere.
Nu este necesar a se preciza în mod exact suma pretinsă, deoarece aceasta se rezolvă cu ocazia executării obligaţiei, fie de bunăvoie, fie prin intermediul executării silite.
4. Faţă de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează:
4.1. A se respinge recursurile formulate de pârâţii Guvernul României, A.N.A.F. şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, în nume propriu şi pentru A.N.V.
4.2. A se admite recursul formulat de reclamanta A.G., cu consecinţa modificării, în parte, a sentinţei atacate.
Urmează a fi obligate autorităţile pârâte emitente ale actelor atacate la plata diferenţei băneşti aferente până la reintegrarea efectivă în funcţia din care reclamanta a fost eliberată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta A.G. împotriva sentinţei nr. 8/F-CONT din 13 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată în sensul că obligă autorităţile pârâte emitente ale actelor atacate la plata diferenţei drepturilor băneşti aferente, până la reintegrarea efectivă în funcţia din care reclamanta a fost eliberată.
Respinge recursurile declarate de Guvernul României, A.N.A.F., Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova şi A.N.V. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3272/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3430/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
