ICCJ. Decizia nr. 3301/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3301/2010
Dosar nr. 9300/30/2008
Şedinţa de la 22 iunie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă sesizată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanţii N.Z.M. şi N.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Timiş, să se constate caracterul politic al condamnărilor autorilor acestora, să oblige instanţa Statul Român să recunoască public activitatea de genocid a regimului comunist instaurat în România prin Guvernul Dr. Petru Groza la 6 martie 1945 şi totodată să oblige Statul Român la plata despăgubirilor cauzate pentru suferinţele fizice şi psihice la care au fost supuşi toţi membrii familiei acestora prin deportarea în Bărăgan şi confiscarea tuturor bunurilor, precum şi pentru toate persecuţiile pe care le-au suportat după revenirea la domiciliu. Despăgubirile au fost apreciate la suma de 1.000.000 Euro, cu titlu de daune pentru luarea măsurilor administrative cu caracter politic privind dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu în baza Deciziei nr. 200/1951, precum şi pentru suferinţele cauzate de această măsură administrativă nedreaptă.
La termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2008, prin încheierea nr. 964, cauza a fost scoasă de pe rolul Secţiei comerciale şi de contencios administrativ, fiind înaintată Secţiei civile, cu motivarea că faţă de obiectul cererii şi prin raportare la prevederile art. 2 C. proc. civ., coroborat cu art. 8 şi 10 din Legea nr. 554/2004, în speţă nu sunt incidente dispoziţii speciale care să reglementeze competenţa instanţei de contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 249/PI din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Timiş, secţia civilă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanţii au invocat măsurile administrative luate împotriva familiei acestora de către autorităţi în baza Deciziei 200/1951. S-a mai reţinut că prin OUG nr. 214/1999 s-a instituit o procedură administrativă obligatorie, după parcurgerea căreia persoana nemulţumită putând ataca în instanţa de contencios administrativ Decizia sau refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.
Avându-se în vedere instanţa instituită de lege pentru verificarea legalităţii şi a temeiniciei deciziei emise în aplicarea prevederilor art. 4 din OUG nr. 214/1999, s-a apreciat că tot această instanţă, respectiv cea de contencios administrativ, şi nu instanţa civilă, este competentă să se pronunţe cu privire la încadrarea antecesorilor reclamanţilor în categoria persoanelor ce au calitatea de luptători în rezistenţa anticomunistă, a persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 - decembrie 1989.
Cum prin art. 4 din OUG nr. 214/1999 a fost înfiinţată „Comisia pentru constatarea calităţii de luptători în rezistenţa anticomunistă", care este un organism central al administraţiei publice, rezultă că acţiunea în contencios administrativ prevăzută la art. 6 din acest act normativ, este de competenţa Curţilor de apel, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
2. A doua instanţă învestită. Ivirea conflictului negativ de competenţă
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţa dispunând citarea reclamanţilor cu menţiunea de a preciza dacă obiectul acţiunii îl reprezintă constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă conform OUG nr. 214/1999, iar prin încheierea pronunţată la 15 iunie 2009 s-a dispus suspendarea judecării cauzei pentru neconformarea reclamanţilor faţă de dispoziţiile instanţei.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 15 februarie 2010, la cererea reclamanţilor, care au indicat expres că temeiul de drept al acţiunii promovate îl reprezintă Legea nr. 221/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 81 din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia civilă. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin Legea nr. 221/2009 competenţa de soluţionare a acţiunilor în justiţie pentru constatarea caracterului politic al condamnărilor sau al altor măsuri administrative din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a fost stabilită în sarcina instanţelor civile, respectiv în sarcina secţiei civile a tribunalului în circumscripţia căruia domiciliază partea interesată, conform art. 4 alin. (4) din acest act normativ.
3. Soluţia dată de Înalta Curte în pronunţarea regulatorului de competenţă
Legal sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţă astfel ivit, în condiţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei de faţă în favoarea Secţiei civile a Tribunalului Timiş, în considerarea celor în continuare arătate.
Astfel cum corect a reţinut şi cea de-a doua instanţă învestită cu soluţionarea cererii de chemare în judecată de faţă şi după cum, expres, au precizat şi reclamanţii, temeiul de drept al acţiunii promovate îl reprezintă prevederile Legii nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Potrivit art. 4 alin. (4) din acest act normativ competenţa acţiunilor în justiţie pentru constatarea caracterului politic al condamnărilor sau al altor măsuri administrative din perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 a fost stabilită în sarcina instanţelor civile, respectiv a Secţiei civile a tribunalului în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată.
Raportat la conţinutul explicit al normei legale sus-arătate şi faţă de obiectul acţiunii reclamanţilor, Înalta Curte reţine că nu subzistă argumentele de interpretare invocată de prima instanţă sesizată, care, din oficiu, şi-a invocat necompetenţa materială.
Totodată, referirile la spiritul deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unor recursuri în interesul legii nu sunt relevante, acestea nefiind incidente în cauză.
Aşa fiind, stabilindu-se că în temeiul actului normativ sus-arătat îi aparţine secţiei civile a Tribunalului Timiş competenţa să soluţioneze prezenta cauză, se va trimite acestei instanţe, dosarul, spre judecarea acţiunii reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe N.Z.M., N.M. şi pe Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Timiş, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3292/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3303/2010. Contencios → |
|---|
