ICCJ. Decizia nr. 3303/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3303/2010
Dosar nr. 3412/2/200.
Şedinţa publică din 22 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3244 din 13 octombrie 2009, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul D.HG, având ca obiect constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii, obligând totodată reclamantul la plata cheltuielilor de judecată, către pârât, în cuantum de 3570 lei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că pârâtul, deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, a fost supus verificărilor sub aspectul colaborării cu organele fostei Securităţii, constatându-se cu această ocazie, că a fost recrutat la data 16 noiembrie 1979 pentru „a fi dirijat cu sarcini concrete pe lângă /…/ un urmărit", semnând şi un angajament olograf şi i-a fost atribuit numele conspirativ „H.".
În raport şi de această situaţie de fapt, instanţa a apreciat că, din înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă întrunirea cumulativă a cerinţelor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, în condiţiile în care, nu se face de plano, ca urmare a constatării semnării unui angajament sau furnizării de informaţii, ci prin verificarea întrunirii, cumulativ, a condiţiei legale privind îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În acest sens s-a mai reţinut că nota informativă întocmită de către pârât la data de 15 mai 1980, în care menţionează că persoana urmărită „nu şi-a manifestat niciodată intenţia de a pleca din ţară" şi „nu l-a auzit niciodată făcând comentarii politice în laborator", având „întotdeauna cumpătare morală" precum şi concluzia lucrătorului Securităţii, menţionată în raportul de aprobare a încetării legăturii cu pârâtul, potrivit căruia acesta „nu a semnalat nimic despre grupurile care au reuşit să ajungă în Occident sau altele care fac pregătiri în acest sens" şi „există suspiciunea că H. nu colaborează sincer cu organele de contrainformaţii".
De asemenea, s-a apreciat că nici informaţiile furnizate în anul 1983, „la biroul CI, referitoare la repararea într-un service a autoturismului unui cetăţean străin, precum şi cele privind vizita unei persoane la domiciliul lui P.G., nu sunt de natură a duce la concluzia că ar fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, mai ales că, în al 2-lea caz, aspectul era cunoscut, iar autorităţile emiseseră paşaport acelei persoane şi au somat-o să părăsească ţara.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
În motivarea recursului formulat, recurentul – reclamant a susţinut în esenţă că instanţa de fond a făcut o apreciere eronată a probatoriului administrat în cauză în sensul că acţiunea formulată s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 2 lit. b) şi art. 11 din OUG nr. 24/2008 iar din probele administrate, a rezultat calitatea de colaborator al securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât, întrucât, în perioada colaborării a furnizat informaţii despre viaţa privată şi opiniile unui coleg de serviciu, urmărit de organele de securitate pentru intenţii de evaziune şi comentarii duşmănoase.
Consideră recurentul că argumentele reţinute de către instanţa de fond în sprijinul soluţiei pronunţate nu pot fi reţinute având în vedere definiţia legală a noţiunii de colaborator al Securităţii, relevantă fiind exclusiv atitudinea psihologică a denunţătorului, care trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale delaţiuni sale, care viza încălcarea unor drepturi şi libertăţi.
Totodată recurentul-reclamant a susţinut că în lipsa unei prevederi legale care să impună existenţa unei pluralităţi de acte de colaborare în sensul art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 este suficient şi un singur astfel de act pentru a se reţine calitatea de colaborator l Securităţii în ceea ce îl priveşte pe intimat.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 299 şi art. 3041 C. proc. civ., art. 2 lit. b) şi art. 11 din OUG nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Intimatul a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat, considerând că susţinerile din recurs sunt bazate pe o interpretare bazată pe prezumţia textelor legale aplicabile.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008 este colaborator al Securităţii „persoana care a furnizat informaţii sub orice formă prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Aceste dispoziţii legale se interpretează în sensul că denunţurile vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, astfel că nu orice informaţie respectiv denunţ se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) ci numai cele expres menţionate.
Din analiza materialelor informative prezentate de recurent, rezultă că activitatea intimatului nu poate fi încadrată ca fiind aceea de colaborator al securităţii întrucât îi lipseşte elementul esenţial prevăzut de dispoziţiile legale mai sus menţionate, respectiv îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului.
Astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond prin sentinţa criticată din materialul probator administrat în cauză rezultă că informaţiile furnizate vizau activităţi obişnuite ale persoanelor cu privire la care era chestionat, informaţii care nu erau de natură a îngrădi drepturile şi libertăţile cetăţeneşti ale persoanelor respective.
Dimpotrivă, astfel cum rezultă şi din raportul întocmit de lucrătorul de securitate, cu propunerea de aprobare a încetării legăturii cu intimatul, rezultă ineficienţa activităţii desfăşurate de acesta cât şi suspiciunea faptului că acesta „nu colaborează sincer cu organele de contrainformaţii".
Nici informaţiile furnizate de către intimat după încetarea raportului cu organele de securitate, nu pot fi reţinute ca îndeplinind cerinţele legii, deoarece lipseşte elementul esenţial prevăzut de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, respectiv îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, împotriva sentinţei civile nr. 3244 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate, respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 3244 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Cu opinie separată a doamnei judecător în sensul admiterii recursului, modificării sentinţei atacate şi constatării calităţii de colaborator al securităţii în ceea-l priveşte pe pârâtul D.HG
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2010.
Urmează opinia separată a doamnei judecăto.
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez pentru următoarele considerente, că recursul declarat de recurentul – pârât este fondat fiind îndeplinite faţă de sentinţa recurată condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
În raport de probele administrate – astfel cum au fost menţionate în nota de constatare nr. S/DI/I/1981 din 15 august 2008 şi de situaţia de fapt rezultă că faţă de pârâtul-intimat sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a i se constata calitatea de colaborator al Securităţii în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Fapt de necontestat pârâtul-intimat a fost recrutat la data de 16 noiembrie 1979 de colaborator, sub numele conspirativ „H." pentru a fi dirijat cu sarcini concrete pe lângă T.G. urmărit în D.V.I.T. pentru intenţii de evaziune manifestări negative cu privire la realizările sociale şi politice din ţara noastră. La aceeaşi dată completează angajamentul tipizat, pe care-l semnează cu numele real – fila 59 dosar fond.
Perioada colaborării cu Securitatea a fost 1979-1982, pârâtul având numele conspirativ „H.". În această calitate pârâtul a fost introdus la data de 12 iunie 1980 în casa de întâlniri C. fila 62 dosar fond, s-a stabilit un anumit mod de lucru şi de contact cu acesta de către ofiţerii de secretariate o anumită tematică privind culegerea de informaţii de către colaboratorul „H." filele 63-65 dosar fond colaborator, care pentru informaţiile furnizate Securităţii a fost recompensat cu suma de 300 (trei sute lei) la data de 22 noiembrie 1980, sumă primită efectiv de pârât la data de 27 noiembrie 1980 – filele 66 şi 69 dosar fond.
Deşi nu au fost identificate documente care să conţină informaţii transmise către Securitate în dosarul personal al pârâtului, ci au fost identificate în dosarul de urmărire informativă al „prietenului denunţat", acest fapt nu infirmă fapta de a furniza informaţii Securităţii, indiferent sub ce formă, iar aceste informaţii să se refere la activitate sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Obiectivul „T." era urmărit de Securitate pentru intenţii de evaziune şi comentarii duşmănoase, iar relaţiile de prietenie ale pârâtului cu acesta au fost motivul principal al recrutării pârâtului de către organele de Securitate. În virtutea relaţiei de prietenie pârâtul a relatat Securităţii faptul că deşi au făcut excursii cu barca pe apele de graniţă nu şi-a manifestat intenţia de a părăsi ţara făcând „de mai multe ori afirmaţia că va pleca" deoarece „ se descurcă în toată lumea cu meseria pe care o are". În mod eronat instanţa de fond a înlăturat această informaţie pe care a apreciat-o ca nefiind o atitudine potrivnică regimului comunist. Aceasta deoarece în contextul în care a fost dată cu referire la ocupaţia urmăritului „T." – tehnician dentar, care dacă ar lucra în Occident s-ar umple de bani, nu se poate susţine că „fiecare" s-ar referi la părăsirea locului de muncă, iar nu a ţării.
Pârâtul a conştientizat urmările informaţiilor sale, în condiţiile în care aceste informaţii, privind posibila încercare sau intenţie a unei persoane de a părăsi România – regimul comunist, aveau un caracter social politic. Aceasta deoarece priveau regimul strict comunist şi regulile sale rigide şi care puteau expune persoana, care îşi exprima aspiraţia spre o viaţă mai bună evident în altă parte şi nu în România comunistă, consecinţelor negative ale urmăririi de către Securitate şi al efectelor directe, traumatizante asupra vieţii personale şi profesionale ale persoanei urmărite de către pârât în calitate de colaborator şi anume obiectivul „T.".
Faptul că a fost menţionat în cuprinsul raportului cu propunere de a se aproba incitarea legăturii cu pârâtul…. Conspirativ „H." – raport din 8 noiembrie 1982 – filele 73-74 dosar, că „deşi a fost instituit şi dirijat în scopul de a se stabili dacă fostul obiectiv „T." intenţionează să plece legal din ţară nu a semnat nimic despre grupurile care au reuşit să ajungă în Occident existând suspiciunea că „nu colaborează sincer" cu Securitatea, aceste constatări nu infirmă calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât, în cauză fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Pârâtul a furnizat voluntar şi conştient informaţii Securităţii, care chiar şi în condiţiile în care nu s-au dovedit a fi „sincere" şi „utile" nu infirmă calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii în sensul dispoziţiilor legale. Pârâtul a conştientizat pe deplin posibilele consecinţe ale demersurilor sale în sensul că acestea vizau drepturi şi libertăţi ale persoanei urmărite în condiţiile în care urmărirea obiectivului „T." suspect de evaziune a reprezentat motivul principal al recrutării în anul 1979 şi pentru informaţiile furnizate pârâtul a fost recompensat cu suma de 300 lei semnând cu numele conspirativ „H." primirea sumei conform chitanţei din 27 noiembrie 1980 – fila 70 dosar fond.
În cauză este îndeplinită şi a doua condiţie în sensul că informaţiile furnizate să vizeze îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului. Iar în cauză pârâtul a furnizat informaţii Securităţii care deşi nu au fost utilizate şi au fost apreciate „necesare" erau de natură, dacă se confirmau a expune persoana urmărită obiectul „T." – care a reprezentat motivul recrutării pârâtului, unor urmări grave fiind de notorietate atitudinea organelor de securitate faţă de cei care îşi manifestau intenţia din diferite motive să părăsească România. Iar drepturile încălcate erau dreptul la libera circulaţie şi dreptul la viaţă privată prevăzute de art. 12 şi art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Faţă de considerentele de mai sus apreciază recursul ca fondat şi sentinţa atacată ca legală şi temeinică, fiind îndeplinite pe fond condiţiile constatării calităţii de colaborator al securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul D.HG în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3301/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3304/2010. Contencios → |
|---|
