ICCJ. Decizia nr. 3318/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3318/2010
Dosar nr. 1397/39/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recur.
Prin sentinţa nr. 15 din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de obiect a cererii invocată de pârâtul M.A.P.D.R., a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul I.Ş. şi a dispus anularea Ordinului nr. 2356/2009 emis de pârâtul M.A.P.D.R., precum şi reintegrarea pe post a reclamantului, cu plata drepturilor salariale cuvenite.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Ordinul nr. 2356/2009 emis de M.A.P.D.R., prin care reclamantul a fost practic, demis din funcţia de director coordonator adjunct al domeniului economic din cadrul D.A.D.R. Suceava şi a cărei anulare face obiectul acţiunii, a fost emis în conformitate cu prevederile art. IV şi art. XV din OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ - teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local.
Dat fiind faptul că OUG nr. 105/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 1629 din 03 decembrie 2009, cu referire la dispoziţiile art. I pct. 1 - 5 şi 26, art. IV, V şi VIII ale anexei nr. 1., este de natură a atrage nelegalitatea ordinului contestat. În consecinţă, în temeiul art. 1 şi 7 din Legea nr. 544/2004, art. 11 pct. c alin. (3), art. 47 pct. 4 din Constituţia României, s-a dispus anularea ordinului contestat şi reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior demiterii.
Capătul de cerere vizând acordarea daunelor morale, a fost respins, ca nefondat, conform art. 1169 C. civ.
2. Cererea de recur.
Împotriva sentinţa nr. 15 din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041 C. proc. civ.
Printr-o primă critică formulată recurenta - pârâtă susţine că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 2356/2009, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia a fost emis, fără a ţine cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia verificată în raport cu legislaţia în vigoare la momentul emiterii sale, şi nu în raport de o împrejurare ivită ulterior acestui moment.
Astfel, susţine recurenta - pârâtă că reclamantul prin Ordinul nr. 2356/2009, a fost eliberat din funcţia publică de conducere, de director coordonator în cadrul D.A.D.R. Suceava, în aplicarea art. IX alin. (1) şi (4) şi art. V din OUG nr. 105/2009. Din acest considerent recurenta a arătat că desfiinţarea funcţiei intimatului - reclamant s-a produs ope legis, instituţia publică fiind obligată să procedeze în conformitate cu dispoziţiile imperative ale OUG nr. 105/2009, în vigoare la data emiterii ordinului contestat.
În opinia recurentei - pârâte regula care-şi găseşte aplicabilitate în cauză este cea exprimată în adagiul tempus regit actum, potrivit cu care o situaţie juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul - pârât, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 1540/2009 al M.A.P.D.R. intimatul - reclamant a fost numit în funcţia de director coordonator al D.A.D.R. Suceava, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6) - (10) şi (12) din OUG nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale a României 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă şi obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Prin Ordinul nr. 2356/2009 al M.A.P.D.R., contestat în prezenta cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 30 de zile, să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1540/2009 al M.A.P.D.R. precum şi a contractul de management nr. 190 din 28 mai 2009.
Temeiul juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. IV şi art. XIV din OUG nr. 105/2009, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii, art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul de management nr. 190 din 28 mai2009 şi HG nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea M.A.D.R.
Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea constituţională a României a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 1 - 5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009.
În considerentele deciziilor anterioare enunţate, Curtea Constituţională a arătat, în esenţă, că modalitatea de reglementare a funcţiei publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator şi a naturii juridice a contractului de management.
Funcţia publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înfiinţată prin OUG nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
De altfel, în Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituţională a reţinut că, începând cu 28 februarie 2010, continuă să-şi producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale care i-au fost aduse prin OUG nr. 37/2009 şi prin art. 1 pct. 1 - 5 şi 26, art. III, art. V, art. VIII, şi anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009.
Ca urmare a acestor modificări legislative, funcţia de director coordonator în cadrul D.A.D.R. Suceava s-a desfiinţat, astfel că în mod greşit instanţa de fond a considerat că intimatul - reclamant mai poate fi reintegrat, într-o funcţie a cărei existenţă a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înfiinţată.
Aşadar, dat fiind faptul că situaţia de neconstituţionalitate ivită ca urmare a deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât Ordinul de numire nr. 1540/2009 cât şi contractului de management nr. 190 încheiat între părţi la 29 mai 2009, în baza O.U.G nr. 37/2009, nu-şi mai pot menţine valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituţional.
Este de necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv O.U.G nr. 105/2009, a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcţie a intimatului - reclamant, prin Ordinul nr. 2356/2009 al M.A.P.D.R. însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanţei de fond în sensul reintegrării intimatului - reclamant în funcţia de director coordonator în condiţiile în care actul administrativ de numire, respectiv ordinul nr. 1540 din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituţionalităţii actului normativ în executarea căruia a fost emis.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii intimatului - reclamant, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinţei nr. 15 din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul I.Ş.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3274/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3320/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
