ICCJ. Decizia nr. 3320/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3320/2010
Dosar nr. 957/42/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 octombrie 2009, reclamanta N.L. a solicitat să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 2310/2009 emis de pârâtul M.A.P.D.R., prin care i s-a acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare, iar la expirarea perioadei de preaviz s-a prevăzut încetarea aplicabilităţii Ordinului nr. 1765/2009, privind numirea sa în funcţia de director coordonator adjunct - economic în cadrul D.A.D.R. Prahova.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile ar.14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat că prin ordinul contestat a fost nelegal eliberată din funcţia publică de conducere ocupată în baza art. III alin. (7) din OUG nr. 37/2009, fiind încălcate principiile fundamentale în materie de legislaţie a muncii, dar şi prevederile constituţionale referitoare la dreptul la muncă şi la interzicerea oricărei discriminări directe sau indirecte a unui salariat pe criterii de apartenenţă politică, apartenenţă sau activitate sindicală.
Pârâtul M.A.P.D.R. a invocat prin întâmpinare lipsa de obiect a cererii de suspendare pentru un ordin care a fost deja executat, excepţia inadmisibilităţii cererii faţă de nedepunerea unei plângeri prealabile la autoritatea emitentă, precum şi excepţia lipsei de interes, motivând că OUG nr. 37/2009, în baza căreia reclamanta a fost numită în funcţia de director coordonator adjunct, a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 228 din 20 noiembrie 2009, prin care a respins excepţiile invocate de pârât, a admis cererea formulată de reclamantă, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2310/2009 emis de ministerul pârât şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 608,3 lei.
Excepţia lipsei de obiect a fost respinsă de instanţa de fond cu motivarea că, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie suspendarea executării unui act administrativ unilateral, iar dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevăd posibilitatea suspendării executării unor asemenea acte, fără a distinge între cele au executarea succesivă şi cele cu executare imediată.
Instanţa de fond a respins şi excepţiile privind inadmisibilitatea şi lipsa de interes a cererii, reţinând că interesul reclamantei îl constituie suspendarea executării actului administrativ unilateral, împotriva căruia a formulat plângere prealabilă.
Pe fondul cererii de suspendare, s-a considerat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât prin existenţa unui caz bine justificat, cât şi prin prejudiciul material viitor şi previzibil, care se poate produce reclamantei, ca efect al lipsirii de drepturile băneşti cuvenite în baza contractului de management încheiat la data numirii sale în funcţia de conducere.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul M.A.P.D.R., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulată de reclamantă.
În primul motiv de recurs a fost criticată soluţia de respingere a excepţiei lipsei de obiect şi s-a susţinut că instanţa de fond nu a aplicat corect dispoziţiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, care fixează limitele şi efectele pronunţării unei hotărâri judecătoreşti de suspendare a executării şi din care rezultă că aceasta nu mai poate fi dispusă în cazul unui act administrativ unilateral care a fost executat.
Cel de-al doilea motiv de recurs a fost invocat pentru soluţia de admitere a cererii de suspendare a executării şi a fost criticată concluzia instanţei de fond privind îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit şi dispoziţiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ., deoarece a acordat intimatei - reclamante cheltuieli de judecată într-un cuantum exagerat de mare faţă de obiectul pricinii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată a fost corect respinsă, ca nefondată, de instanţa de fond, întrucât dispoziţiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 invocate ca argument juridic de către ministerul recurent se referă la executarea hotărârii pronunţate în baza art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege şi nu la executarea actelor administrative, pentru a se justifica distincţia între actele cu executare imediată şi cele cu executare succesivă.
Recursul este întemeiat şi urmează a fi admis pentru ultimele două motive de recurs, constatându-se că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea, reţinând îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a obligat recurentul - pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit acestei reglementări, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Din motivarea cererii de chemare în judecată şi din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă îndeplinirea acestor condiţii pentru admiterea măsurii provizorii solicitată de intimata - reclamantă.
Funcţia publică ocupată de intimata - reclamantă a fost înfiinţată prin OUG nr. 37/2009, care a fost declarată neconstituţională de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a intimatei - reclamante în funcţia de director coordonator adjunct este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
De altfel, în Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituţională a reţinut că, începând cu data de 28 februarie 2010, continuă să-şi producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale care i-au fost aduse prin OUG nr. 37/2009 şi prin art. 1 pct. 15 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009.
Ca o consecinţă a acestor modificări legislative, funcţia intimatei - reclamante s-a desfiinţat, astfel că nu se poate considera ca fiind îndeplinită cerinţa existenţei unor cazuri bine justificate pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ.
De asemenea, nu este îndeplinită cea de-a doua cerinţă impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nefiind dovedită existenţa pericolului producerii unei pagube iminente pentru intimata - reclamantă sau perturbarea gravă a funcţionării instituţiei publice.
În consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării Ordinului nr. 2310/2009, instanţa de fond a admis în mod greşit cererea formulată de intimata - reclamantă, dispunând suspendarea executării ordinului şi obligarea recurentului - pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 608,3 lei.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii intimatei - reclamante de suspendare a executării Ordinului nr. 2310/2009 emis de M.A.D.R. şi respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinţei nr. 228 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge cererea reclamantei N.L. de suspendare a executării Ordinului nr. 2310/2009 al M.A.D.R. şi de cheltuieli de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3318/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3349/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
