ICCJ. Decizia nr. 3391/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3391/2010
Dosar nr. 2227/33/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 decembrie 2009, reclamantul M.V.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, a solicitat anularea Ordinului nr. 1641 din 05 octombrie 2009 şi a Ordinului nr. 1725 din 09 octombrie 2009 de completare a „bazei legale a Ordinului 1641 din 05 octombrie 2009", ambele emise de Ministerul Tineretului şi Sportului şi, pe cale de consecinţă, reintegrarea în funcţia publică de director coordonator al C.S.M. Bistriţa şi obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării raporturilor de serviciu, 21 octombrie 2009 şi până la reintegrarea efectivă în funcţia publică, precum şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcţia de director coordonator al C.S.M. Bistriţa în baza contractului de management nr. 274 din 23 mai 2009, încheiat în baza Ordinului nr. 903 din 22 mai 2009 emis de pârât, cu îndeplinirea condiţiilor legale privind evaluarea cunoştinţelor şi al proiectului de management.
A mai susţinut că dispoziţiile art. III pct. 7 din OUG nr. 37/2009 arată că: „Contractul de management este asimilat contractului individual de muncă şi conferă titularului vechime în muncă şi în specialitate", aşa încât se observă încălcarea flagrantă a dispoziţiilor referitoare la procedura şi formalităţile de încetare a contractului de muncă prevăzute de Codul Muncii pentru măsuri care nu ţin de persoana salariatului sau măsuri sancţionatorii pentru că în cuprinsul ordinului atacat nu este prevăzută nici o împrejurare care să fi justificat încetarea contractului de management al reclamantului.
2. Hotărârea primei instanţ.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 27/2010 din data de 21 ianuarie 2010, a admis cererea formulată de reclamantul M.V.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, a anulat ordinele nr. 1641 din 05 octombrie 2009 şi nr. 1725 din 09 octombrie 2009, emise de pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică de director coordonator al C.S.M. Bistriţa.
Totodată, a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumelor de bani reprezentând drepturile salariale cuvenite funcţiei publice de director coordonator începând cu data de 21 octombrie 2009 şi până la reintegrarea efectivă precum şi la plata către reclamant a sumei de 1503,7 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut,aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Prin ordinul nr. 1641 din 05 octombrie 2009, pârâtul Ministrul Tineretului şi Sportului a dispus, în baza OUG nr. 37/2009, HG nr. 527/2009, HG nr. 1721/2008, încetarea contractului de management al reclamantului, având funcţia de director coordonator al C.S.M. Bistriţa, începând cu data de 21 octombrie 2009.
Ulterior, pârâtul a emis Ordinul nr. 1725 din 09 octombrie 2009 prin care a stabilit că baza legală a notificării nr. 778 din 05 octombrie 2009 şi a Ordinului nr. 1641 din 05 octombrie 2009 se completează cu prevederile OUG nr. 105/2009.
A mai reţinut instanţa că actele normative în baza cărora au fost emise ordinele atacate au fost declarate neconstituţionale, astfel că actele emise în baza acestora sunt nelegale.
în conformitate dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 188/1999, curtea de apel a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică de director coordonator al C.S.M. Bistriţa, ca o consecinţă a anulării actelor contestate.
De asemenea, în baza aceloraşi dispoziţii legale, pârâtul a fost obligat la plata, în favoarea reclamantului, a sumelor de bani reprezentând drepturile salariale cuvenite funcţiei publice de director coordonator, începând cu data de 21 octombrie 2009 şi până la reintegrarea efectivă.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căi de atac, recurentul-pârât a arătat că încetarea contractului de management al intimatului-reclamant a intervenit în temeiul art. 3 din contract, coroborat cu art. 9 alin. (1) lit. a) din Modelul Cadru de contract de management reglementat de HG nr. 527/2009, prin expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, astfel că aprecierile în sens contrar ale instanţei de fond sunt greşite.
A mai arătat că la data emiterii ordinelor, atât legea de aprobare a OUG nr. 37/2009, cât şi OUG nr. 105/2009 erau constituţionale, iar conform art. 147 alin. (4) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României şi, de la data publicării, sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Prin notele scrise depuse ulterior la dosar, recurentul-pârât a făcut referire la efectele deciziilor nr. 413 şi nr. 414/2010 ale Curţii Constituţionale, în temeiul cărora în momentul de faţă reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse Legii nr. 188/1999 prin OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009. În consecinţă, a arătat că reintegrarea reclamantului în postul de conducere înfiinţat prin OUG nr. 37/2009 nu mai are temei legal.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Cu privire la legalitatea ordinelor
Intimatul-reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ ordinul nr. 1641 din 5 octombrie 2009, completat prin ordinul nr. 1725 din 9 octombrie 2009, prin care ministrul tineretului şi sportului a dispus încetarea contractului de management nr. 274 din 23 mai 2009, cu consecinţa revocării din funcţia de director coordonator al C.S.M. Bistriţa, în temeiul OUG nr. 37/2009, al OUG nr. 105/2009, al HG nr. 527/2009, al HG nr. 1721/2008 şi al art. 3 din contractul de management.
Instanţa de fond a reţinut corect că actele administrative contestate au fost lipsite de orice fundament legal ca urmare a deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi nr. 1629 din 3 decembrie 2009, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea legii de aprobare a OUG nr. 37/2009 şi a înseşi prevederilor ordonanţei de urgenţă, devenite parte integrantă a legii de aprobare şi respectiv neconstituţionalitatea OUG nr. 105/2009.
Acceptarea tezei susţinute de recurentul-pârât, în sensul că ordinele îşi păstrează validitatea pentru că ordonanţele de urgenţă erau în vigoare la data emiterii lor, ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale.
Independent de acest considerent ţinând de evoluţia legislativă, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentului-pârât, că art.3 din contractul de management nr. 274 din 23 mai 2009 nu poate constitui, prin el însuşi, un temei al încetării contractului „la expirarea duratei pentru care a fost încheiat" fără o motivare care să justifice măsura aplicată, pentru că, potrivit clauzei respective, contractul de management a fost încheiat „pe o perioadă de până la 4 (patru) ani".
Cu privire la reintegrarea în funcţie
Sentinţa este însă criticabilă sub aspectul reintegrării intimatului-reclamant în funcţia deţinută anterior ordinelor anulate şi întinderii despăgubirilor băneşti acordate, prin prisma unor considerente ţinând, de asemenea, de neconstituţionalitatea legii, în sensul raţionamentului expus anterior cu privire la încetarea funcţiei.
Din înscrisurile dosarului, rezultă că ordinul nr. 903 din 22 mai 2009, de numire în funcţia de director coordonator al C.S.M. Bistriţa şi contractul de management nr. 274 din 23 mai 2009 au fost încheiate în temeiul art. III din OUG nr. 37/2009. Aşa fiind, declararea neconstituţionalităţii şi eliminarea din ordinea juridică a înseşi prevederilor legale în baza cărora a fost înfiinţat postul de director coordonator şi a fost numit în funcţie, măsura de reintegrare a intimatului-reclamant este, la rândul său, lipsită de temei legal. Această concluzie este susţinută şi de considerentele deciziilor nr. 413 şi nr. 414/2010 ale Curţii Constituţionale care, exercitând controlul de constituţionalitate asupra legii de modificare şi completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reţinut că începând cu data de 28 februarie 2010, funcţia de director coordonator nu mai există, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate fiind cea anterioară modificărilor aduse prin OUG nr. 37/2009 şi prin OUG nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale a celor două ordonanţe de urgenţă menţionate, sancţiune pe care Curtea Constituţională o consideră „diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ".
Cu privire la drepturile băneşti acordate reclamantului
Este cert că punerea în aplicare a celor două ordonanţe de urgenţă menţionate, prin numirea şi revocarea din postul de director coordonator în interval de numai 5 luni, din motive ce exclud culpa intimatului-reclamant, a produs efecte vătămătoare asupra carierei acestuia, inducând o stare de instabilitate, de incertitudine juridică, efecte ce se impun a fi înlăturate prin repararea pagubei cauzate, conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 106 din Legea nr. 188/1999.
Având însă în vedere circumstanţele faptice şi normative prezentate mai sus, care nu permit încadrarea în ipoteza tipică a prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999, în sensul reîncadrării în funcţie şi plăţii drepturilor salariale până la acel moment, Înalta Curte apreciază că obligarea autorităţii emitente la plata de despăgubiri până la data pronunţării deciziei reprezintă o modalitate adecvată şi echitabilă de reparare a prejudiciului cauzat reclamantului.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa, în sensul celor reţinute la pct. II.1 din cuprinsul prezentei decizii.
Urmare a modificării parţiale a soluţiei, Curtea va face aplicarea art. 276 C. proc. civ., reducând în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată aferente fondului pe care urmează a le suporta recurentul-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei nr. 27 din 21 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal .
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că:
- respinge cererea de reintegrare a reclamantului M.V.A. din funcţia de director coordonator al C.S.M. Bistriţa, ca nefondată.
- obligă pârâtul să-i plătească reclamantului drepturile salariale aferente funcţiei menţionate începând cu data de 21 octombrie 2009 şi până la data pronunţării prezentei decizii;
- obligă pârâtul la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3390/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3392/2010. Contencios → |
|---|
