ICCJ. Decizia nr. 3392/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3392/2010
Dosar nr. 35959/3/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul M.V., a solicitat să se constate existenţa calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul M.V. a candidat la funcţia de primar al localităţii Recaş, judeţul Timiş şi cu această ocazie a fost verificat sub aspectul posibilei calităţi de colaborator sau lucrător al Securităţii.
Reclamantul a mai arătat că, în urma verificărilor Direcţia de Investigaţii a C.N.SA.S. a reţinut în Nota de constatare mai multe aspecte, în sensul că pârâtul a fost recrutat „pentru completarea reţelei informative din cadrul întreprinderii E." şi pentru încadrarea informativă a unei persoane „lucrată în DUI pentru manifestări ostile la adresa regimului".
A apreciat reclamantul că sunt întrunite condiţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 şi a solicitat instanţei constatarea existenţei calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pârâtul, în apărările formulate, a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IX a, prin sentinţa civilă nr. 3590 din 15 decembrie 2008, a admis excepţia de necompetenţă materială şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4176 din 25 noiembrie 2009 , a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul M.V. şi, pe cale de consecinţă, a constatat existenţa calităţii pârâtului M.V., de colaborator al Securităţii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele :
Verificarea calităţii de colaborator în cazul pârâtului M.V. a fost dispusă potrivit art. 5 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 întrucât a candidat la funcţia prevăzută de art. 3 lit. g) de primar al localităţii Recaş, judeţul Timiş.
Din Nota de constatare nr. S/DI/756 din 10 iulie 2008 întocmită de reclamant prin Direcţia de Investigaţii rezultă că pârâtul a semnat un angajament la data de 27 februarie 1981 prin care s-a angajat că va da informaţii cu respectarea întocmai a adevărului şi a consemnat faptul că va semna notele informative cu pseudonimul „M.".
A mai susţinut prima instanţă că, din Raportul Inspectoratului Judeţului Timiş datat 26 februarie 1981, reiese că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator din necesitatea Securităţii de a încadra informativ o persoană urmărită pe nume B.I., „pus în discuţie publică" pentru „manifestări ostile la adresa regimului" şi „lucrat în cadrul urmăririi informative" (f. 25 dosar Tribunalul Bucureşti).
Din „Informarea" dată de pârât la data de 26 martie 1981 (f. 37 dosar Tribunalul Bucureşti) rezultă că a existat colaborarea între pârât şi Securitate, ofiţerul de legătură în faţa căruia a fost dată informarea a consemnat că relaţiile furnizate au fost conforme sarcinilor stabilite cu privire la numitul B.I.
Susţinerile pârâtului în sensul că, prin informările date nu a oferit informaţii care să dăuneze celui urmărit nu pot fi reţinute.
Împrejurarea că, pârâtul colabora cu Securitatea şi pentru aceasta urmărea un coleg de serviciu pentru a afla „ce pasiuni avea în afara orelor de serviciu" şi cu ce se ocupa, iar apoi relata, conform angajamentului dat, „în timp util", este suficientă pentru a constata că pârâtul a încălcat dreptul la viaţă privată a celui urmărit, dar şi dreptul la libertatea cuvântului şi a opiniilor.
Din „Nota de analiză", întocmită la 07 noiembrie 1984 de Inspectoratul Judeţului Timiş al Ministerului de Interne rezultă că pârâtul a informat referitor la „comportarea unor elemente cuprinse în baza de lucru" a Securităţii.
Concluzionând instanţa a constat că OUG nr. 24/2008, art. 2, prevede că este colaborator persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, dar şi relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.
Aşadar, pentru constatarea calităţii de colaborator în accepţiunea OUG nr. 24/2008 nu are relevanţă durata colaborării sau dacă există o singură notă sau mai multe înscrisuri semnate de reclamant prin care a furnizat informaţii, fiind relevant aspectul că prin furnizarea de informaţii au fost încălcate drepturi sau libertăţi fundamentale ale persoanei urmărite.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a promovat recurs pârâtul M.V.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat în esenţa că sentinţa este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
- Judecata s-a desfăşurat cu încălcarea normelor de procedura impuse sub sancţiunea nulităţii si cu încălcarea legii (art. 304 pct. 5, pct. 9 C. proc. civ.).
Consideră recurentul că sesizarea instanţei s-a făcut cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 7 din OUG nr. 24/2008, respectiv sesizarea cu acţiunea în constatare introdusă de C.N.S.A.S. s-a făcut contrar avizului negativ al Direcţiei Juridice din cadrul C.N.S.A.S.
Prin avizul nr. SDJ/756 din 05 august 2008 s-a dovedit că documentele prezentate la punctele d si e din nota de constatare nu se circumscriu noţiunii de colaborator al securităţii, aşa cum aceasta este definită la art. 2 lit. b) si c) din OUG nr. 24/2008.
- Hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de procedura impuse sub sancţiunea nulităţii si cu încălcarea legii (art. 304 pct. 5).
Arată recurentul că instanţa de fond nu a motivat de ce a înlăturat cererile parţilor, respectiv solicitarea respingerii acţiunii ca inadmisibila şi în lipsa dovezii existentei unei cerinţe imperative din procedura prealabila sesizării instanţei prevăzuta de lege, respectiv dovada analizării in Plenul C.N.S.A.S.
De asemenea, instanţa a respins cererea pârâtului recurent privind verificarea de scripte şi audierea martorului S.M.
- Instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecaţii, schimbând natura acestuia, art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Calificarea judecaţii având ca obiect anulare act administrativ nu are suport în OUG nr. 24/2008 care, având în vedere temeiul de drept - art. 3 lit. g), alin. (2) lit. b), precum şi art. 8 lit. a) şi art. 11 alin. (1), care consacră acţiunea în constatare. Cum nota de constatare era un act intern prealabil care nu putea produce nici un fel de efecte juridice prin el însuşi, în mod greşit instanţa de fond s-a limitat la a verifica valabilitatea actului administrativ.
- Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii si a comis o greşeală gravă de judecata (art. 304 pct. 9 si art. 3041 C. proc. civ.).
Se arata ca in mod greşit prima instanţa a reţinut ca „paratul a fost recrutat in calitate de colaborator din necesitatea securităţii de a încadra informativ o persoana urmărita pe nume B.I.". Din materialul probator considera recurentul ca rezulta contrariul.
Astfel, activitatea profesionala a paratului in perioada incidenta pricinii consta in coordonarea pazei contra incendiilor si exploziilor intr-o întreprindere cu mai multe locuri de lucru, cu zone de asemenea risc. În mod firesc şi fără legătură cu regimul politic, prevenirea accidentelor cu potenţial catastrofic interesau şi autorităţile Statului, între care şi securitatea.
Pentru motive care ţineau de rutina şi de birocratismul securităţii, relaţia a luat forma angajamentului, notelor şi rapoartelor. De altfel, din probe rezultă că ofiţerul de securitate a folosit cele aflate de la pârât exclusiv pentru a sesiza conducerea întreprinderii şi a o determina să ia măsuri preventive.
Se arată că nici a doua condiţie obligatorie prevăzută de legea pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii nu este îndeplinită, şi anume aceea că delaţiunile să fi vizat ştirbirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unei persoane.
În ceea ce priveşte cazul B., din probe rezultă că securitatea organizase anterior o dezbatere publică a cazului pentru descurajarea acestuia. I s-a cerut pârâtului care era coleg de formaţiune cu B. să supravegheze şi să informeze despre comportamentul şi intenţiile suspectului, dar pârâtul a dat răspunsuri exclusiv favorabile suspectului de natura a uşura situaţia acestuia.
Argumentaţia instanţei de fond este eronată sub aspect faptic şi greşită sub aspect juridic. Din probele dosarului rezultă cu certitudine că B.I. era urmărit de securitate pentru intenţiile sale de a fugi din ţară. Sub acest aspect pârâtul nu numai că nu a colaborat cu securitatea, dar a încercat în mod evident să o deruteze, comunicând că B. este corect, că a renunţat la intenţiile de emigrare, a tras învăţăminte din prelucrarea publică ce avusese loc anterior şi a oferit amănunte privind credibilitatea acestuia referitoare la preocupările sale de a dezlega cuvinte încrucişate.
În mod greşit instanţa de fond a luat în considerare rapoartele ofiţerilor care nu corespund realităţii şi a dat dovadă de rol activ, respingând proba testimonială.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, normelor legale incidente în cauză, precum şi în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
- Motivul de recurs privind nelegalitatea actului de sesizare a instanţei datorat avizului negativ al Direcţiei Juridice din cadrul C.N.S.A.S. nu este fondat întrucât din economia prevederilor art. 6-8 din OUG nr. 24/2008 rezultă că avizul Direcţiei Juridice are un caracter consultativ. Nota de constatare întocmită de direcţia de specialitate conform art. 6 va fi luată în discuţie de Colegiul C.N.S.A.S., împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza întocmirii ei, precum şi de avizul Direcţiei juridice şi o va aproba sau infirma. Prin urmare, avizul Direcţiei juridice nu are caracter obligatoriu.
Potrivit art. 7 din OUG nr. 24/2008, alin. (1) în baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcţia de specialitate întocmeşte o nota de constatare cu privire la calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării.
(2) Nota de constatare se înaintează Colegiului C.N.S.A.S., însoţita de întreaga documentaţie care a stat la baza întocmirii ei, precum şi de avizul Direcţiei juridice din cadrul C.N.S.A.S.
Art. 8 precizează, de asemenea în sensul celor arătate: Colegiul C.N.S.A.S. va lua în discuţie nota de constatare şi , după caz: a) aproba nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni in constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia; b) infirma nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia.
- Al doilea motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat. Se reţine că excepţia inadmisibilităţii, aşa cum a fost invocată de pârâtul recurent în concluziile scrise, precum şi în dezbaterile orale, a fost avută în vedere de instanţa de fond în contextul analizării pe fond a acţiunii în constatarea calităţii paratului de colaborator al securităţii, constituind un motiv privind netemeinicia acţiunii.
De asemenea, faptul că instanţa de fond a respins proba testimoniala şi proba grafologică nu echivalează cu nemotivarea soluţiei pronunţate, având în vedere că în aceste cazuri de speţă probatoriile au la bază notele şi înscrisurile din dosarele de securitate şi care nu pot fi contrazise printr-o dovadă testimonială.
Nici proba grafologică a unui înscris nu are relevanta în constatarea calităţii de colaborator a pârâtului, fiind analizate toate înscrisurile şi notele în ansamblu.
- Motivul trei de recurs privind calificarea greşită de către instanţa de fond a acţiunii reclamantului, nu este fondat. Astfel, faptul că acţiunea a fost calificată având ca obiect anulare act administrativ se datorează sistemului Ecriss privind repartizarea aleatorie a cauzelor în funcţie de tipurile de acţiuni specifice contenciosului administrativ. Acţiunea în constatare în sensul art. 111 C. proc. civ. nu este specifica contenciosului administrativ, existând o altă tipologie de acţiuni în constatare în Legea nr. 554/2004 (spre exemplu, constatarea refuzului nejustificat de a soluţiona o cerere) precum şi alte acţiuni în constatare prevăzute în legi speciale precum OUG nr. 24/2008.
În acest sens, art. 8 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 24/2008, prevede Colegiul C.N.S.A.S. va lua în discuţie nota de constatare şi, după caz: a) aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia.
- Motivele 4 si 5 din cererea de recurs, care privesc reţinerea greşita de către instanţa de fond a calităţii paratului de colaborator al securităţii sunt constatate de Înalta Curte ca fiind fondate.
Consideră Înalta Curte ca în raport de prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, precum şi de probele administrate în cauză, ca acţiunea C.N.S.A.S. nu a fost dovedită.
În fapt, reclamantul C.N.S.A.S., analizând nota de constatare a reţinut că:- pârâtul a fost recrutat pentru completarea reţelei informative din cadrul Întreprinderii Electromotor şi încadrarea informativă a unei persoane „lucrată în DUI pentru manifestări rostite la adresa regimului"; - pârâtul a semnat angajament de colaborare cu securitatea, semnat olograf cu numele conspirativ „M."; - din conţinutul notelor informative furnizate de parat şi din notele ofiţerilor de securitate reies obiectivele pe care le avea de urmărit cu privire la persoana B.I. pentru „încercare de trecere frauduloasa a frontierei, relaţii cu transfugii romani, manifestări ostile regimului, audierea si colportarea ştirilor postului de radio Europa Libera: - au fost stabilite sarcini colaboratorului, a fost instruit sa stabilească daca în urma masurilor luate de securitate urmăritul îşi menţine hotărârea de a fugi din ţară, scop în care menţine contacte, legături din rândul cetăţenilor fugiţi.
De asemenea, reclamantul intimat C.N.S.A.S. a menţionat aprecierile ofiţerilor de securitate cu privire la activitatea de colaborator, precum şi materialele informative furnizate (date furnizate din proprie iniţiativa), precum şi tipul de informaţii conţinute în baza cărora s-a acţionat operativ în vederea prevenirii unor stări de pericol.
În drept, în conformitate cu art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie.
Înalta Curte apreciază, analizând înscrisurile furnizate de intimatul C.N.S.A.S., prin informaţiile furnizate în urma încheierii angajamentului încheiat de recurent în data de 27 februarie 1981 (fila 28 dosar TB):- nu se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist si, de asemenea, - nu au vizat îngrădirea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului.
Se constată astfel că informaţiile furnizate de către recurentul intimat vizează activitatea formaţiunii de paza şi siguranţă contră incendiilor, având în vedere activitatea pârâtului de a coordona paza contra incendiilor şi exploziilor la nivelul Întreprinderii E.
Astfel, a arătat recurentul că:- maistrul I.T. a fost sancţionat pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, respectiv a efectuat lucrări necorespunzătoare la vopsitorie, ocazie cu care s-a declanşat un incendiu; - la vopsitoria Secţiei 22 sunt depozitate în condiţii improprii mari cantităţi de produse inflamabile; - s-au constatat deficiente în cadrul depozitului Întreprinderii E. (filele 15, 17, 19, 20, 21, 25 dosar CAB).
De asemenea, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte pe numitul B., recurentul parat a dat următoarele informaţii: dă dovada de corectitudine in îndeplinirea sarcinilor de serviciu, este punctual, manifestă interes faţă de bunul mers al activităţii PSI din întreprindere, este pasionat de completarea revistei Rebus, are o atitudine decentă faţă de colegi (fila 37 dosar TB), este foarte bine pregătit profesional, nu şi-a manifestat intenţia de a pleca din ţară legal sau ilegal, este determinat să-si reconsidere poziţia, să se încadreze în disciplina muncii, a afirmat că regretă faptele săvârşite şi că în viitor nici nu se gândeşte să mai comită asemenea fapte (filele 44, 45, 46 dosar CAB).
Din cele arătate mai sus, rezultă că activitatea informativă a recurentului pârât nu îndeplineşte cele două condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 (nu se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist si, de asemenea, - nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului).
Acest lucru se desprinde şi din rapoartele şi notele ofiţerilor de securitate care au arătat că paratul manifesta reţineri in colaborarea cu securitatea, motivând nejustificata absenta de la întâlnirile planificate, activitatea informaţională pe linia prevederilor Decretului nr. 400/1981 este sub nivelul posibilităţilor, evidenţiază reticenţa în procesul de dirijare informatica, uneori făcând dificilă activitatea specifica, este într-un proces continuu de îndepărtare de probleme sociale, de problemele de interes operativ, propunându-se scoaterea din reţeaua informativa şi plasarea materialelor la arhivă (filele 26/30 dosar CAB).
Faţă de cele arătate mai sus, constând că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat greşit legea prin raportare la situaţia de fapt, în conformitate cu art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica sentinţa recurată în sensul că se va respinge acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M.V. împotriva sentinţei civile nr. 4176 din 25 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. , ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3391/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3393/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
