ICCJ. Decizia nr. 3400/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3400/2010
Dosar nr. 8332/2/2008
Şedinţa publică din 25 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1492 din 7 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, admiţând acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.I., a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, faptul că din probele administrate în cauză de reclamant, respectiv angajamentul semnat de către pârât la 12 decembrie 1984 şi notele informative depuse la dosar, reiese că prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul a furnizat, în mod detaliat, informaţii despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Totodată, în raport de conţinutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, curtea a reţinut că prin informaţiile furnizate, pârâtul a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi dreptul la viaţa privată a persoanelor vizate în notele informative întocmite, ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile Securităţii, fiind astfel îndeplinită şi cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2, lit. b) din OUG nr. 24/2008, pentru a fi constatată calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului.
2. Recursul declarat de B.I.
Împotriva sentinţei Curţii de apel a formulat recurs pârâtul B.I., invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Recurentul susţine că a fost citat greşit, la o altă adresă, la care nu mai locuieşte încă din 7 noiembrie 2006. Afirmă că a aflat despre existenţa sentinţei recurate abia la data de 19 februarie 2010, urmare comunicării de către Casa Judeţeană de Pensii Cluj a deciziei nr. 252995 din 29 august 2008 prin care i s-a imputat suma de 59.725 lei şi s-a sistat plata pensiei stabilite conform art. 4 din Legea nr. 341/2004.
S-a solicitat, totodată, cu aceeaşi argumentaţie, repunerea în termenul de formulare a recursului.
3. Procedura în faţa Înaltei Curţi
În recurs, intimatul C.N.S.A.S. nu a formula întâmpinare.
În cadrul probei cu înscrisuri, admisibilă în recurs conform art. 305 C. proc. civ., recurentul a depus în copii certificate cartea de identitate, menţiunea organului de poliţie privind schimbarea reşedinţei din data de 7 noiembrie 2006, Decizia nr. 252995 din 29 august 2008 emisă de Casa de Pensii Cluj şi Decizia de imputare, plicul cu care s-a realizat trimiterea poştală respectivă, dovada conferirii medaliei jubiliare „20 de ani de la Revoluţie" de către Guvernul României, datată decembrie 2009.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Regularitatea sesizării instanţei de recurs
Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată că recurentul a exercitat în termen calea de atac.
Astfel, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:
„Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Verificând dovada de comunicare a sentinţei către recurent (fila 70 dosar fond) instanţa de recurs constată că aceasta s-a realizat la o adresă unde recurentul nu mai locuia încă din data de 7 noiembrie 2006 (conform menţiunii aplicate de organul de poliţie, fila 6, dosar recurs), nefiind respectate dispoziţiile art. 266 alin. (3) C. proc. civ.
Această neregulă procedurală face ca termenul de recurs de 15 zile că nu înceapă să curgă, decât de la data de 16 februarie 2010, când, odată cu Decizia de imputare emisă de Casa de Pensii Cluj, i s-a adus la cunoştinţă dispozitivul sentinţei recurate (fila 7, dosar recurs).
În aceste condiţii, calea de atac exercitată la data de 25 februarie 2010, este formulată în interiorul termenului legal de 15 zile.
2. Argumente de drept relevante
Examinând dosarul primei instanţe Înalta Curte constată că judecata cauzei s-a realizat la 7 aprilie 2009, în lipsa pârâtului B.I. care a fost nelegal citat.
Potrivit cărţii de identitate prezentate în recurs, domiciliul recurentului, după data de 8 februarie 2008, este în municipiul Cluj, str. I. nr. 2, judeţul Cluj, iar nu în municipiul Cluj, str. C. judeţul Cluj, unde a fost citat.
Ca urmare, este incident motivul de casare invocat de recurent, art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cu care casarea unei hotărâri se poate cere:
„când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzut sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2)".
Reţinând, potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., că citaţia trimisă pârâtului este nulă pentru indicarea greşită a domiciliului părţii [art. 88 alin. (2) raportat la alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.] şi că vătămarea produsă nu se poate înlătura decât prin casarea sentinţei, instanţa în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru a se asigura respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.I. împotriva sentinţei civile nr. 1492 din 7 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 34/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3405/2010. Contencios → |
|---|
