ICCJ. Decizia nr. 3405/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3405/2010
Dosar nr. 4416/2/200.
Şedinţa publică din 25 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Încheierea pronunţată de Curtea de apel
Prin încheierea din data de 26 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de recurentul-reclamant E.N.G., prin mandatar E.D.M., privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 514/2003.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că textul de lege a cărui neconstituţionalitate s-a solicitat a fi constatată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, având în vedere că acesta nu reprezintă temeiul de drept al cererii formulate de reclamantul-recurent, având ca obiect constatarea nulităţii unei autorizaţii de construire şi a refuzului nejustificat de soluţionare a unor petiţii.
2. Recursul exercitat de reclamant împotriva încheierii
împotriva acestei încheieri, a formulat recurs reclamantul E.N.G., prin mandatarul său E.D.M.
Cererea de recurs conţine ample citate din prevederile Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi aprecieri subiective şi ireverenţioase la adresa judecătorilor care au compus completul de judecată care a pronunţat încheierea, aprecieri străine de spiritul şi litera art. 723 C. proc. civ., ce impune exercitarea drepturilor procedurale cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
În esenţă, motivele de recurs care ar putea fi identificate în cuprinsul confuz al cererii sunt următoarele:
1. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. – încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii în art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În dezvoltarea acestei critici, recurentul-reclamant a arătat, pe de o parte, că la termenul când s-a dezbătut admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a invocat lipsa de procedură cu unii dintre pârâţi, foşti consilieri juridici în aparatul Primăriei Municipiului Bucureşti dar, în mod abuziv, judecătorii au considerat că procedura de citare este legal îndeplinită şi au acordat cuvântul, continuând judecata şi după ce au fost recuzaţi şi producându-i în acest mod un grav prejudiciu pe care îl estimează la suma de 50.000 Euro.
Pe de altă parte, recurentul-reclamant a arătat că în practicaua încheierii sunt consemnate împrejurări care nu corespund realităţii, în sensul că atunci când s-a făcut apelul nominal nu s-a făcut referire la invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, ci doar la depunerea unui punct de vedere.
2. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - a fost schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului dedus judecăţii.
În acest sens, recurentul-reclamant a arătat că în încheiere s-a consemnat solicitarea sa de a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării, deşi motivul pentru care a cerut amânarea judecăţii a fost acela al comunicării procedurale a întâmpinării formulate de Agenţia Naţională a funcţionarilor publici – cerere asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat.
3. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – încălcarea prevederilor legale referitoare la comunicarea actelor de procedură şi depunerea acestora în număr suficient de exemplare pentru a fi comunicate celorlalte părţi.
3. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs
La data de 25 mai 2010, recurentul-reclamant a depus la dosar, prin registratură, copii ale cererii de recurs pentru a fi comunicate intimaţilor, iar la data de 28 mai 2010, în timpul şedinţei de judecată, a depus la dosar un înscris intitulat „precizare", conţinând extrase din presă şi aprecieri referitoare la conduita unor autorităţi publice şi a unor persoane care activează în cadrul acestora, a căror directă legătură cu obiectul recursului de faţă nu poate fi identificată.
Prin încheierea de şedinţă din data de 28 mai 2010, Înalta Curte a respins excepţia nelegalei citări a intimaţilor-pârâţi, cu motivarea că, pe de o parte, în raport cu prevederea art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, recursul declarat împotriva încheierii pronunţate în condiţiile acestui text de lege se judecă în regim de urgenţă, iar, pe de altă parte, că potrivit prevederii art. 108 alin. (2) C. proc. civ., nulitatea procedurii de citare cu intimaţii poate fi invocată numai de către persoanele vătămate, între care nu se numără recurentul.
în ce priveşte necomunicarea exemplarelor suplimentare de recurs depuse la dosarul cauzei de recurent, înalta Curte a reţinut, în raport cu data depunerii acestora, respectiv 25 mai 2010, aşadar cu trei zile anterior termenului de judecată, că potrivit prevederii art. 108 alin. (4) C. proc. civ., nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.
Pe parcursul soluţionării recursului, recurentul-reclamant a formulat două cereri de recuzare a completului de judecată, respinse prin încheierile din data de 1 iunie 2010 şi 25 iunie 2010.
Pentru că prin încheierea din data de 1 iunie 2010 i-a fost aplicată o amendă judiciară în cuantum de 700 lei, în temeiul art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ. („formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare"), recurentul-reclamant a formulat o cerere de reexaminare, potrivit art. 1085 C. proc. civ., aceasta fiind respinsă prin încheierea din data de 24 iunie 2010.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Calea de atac a fost exercitată împotriva încheierii prin care curtea de apel, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 21 din Legea nr. 514/2003 privind Statutul consilierilor juridici, constatând că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei legături între textul de lege vizat de excepţie şi soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, condiţie prevăzută de art. 29 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Măsura dispusă de prima instanţă reflectă interpretarea corectă a cadrului normativ al excepţiei de neconstituţionalitate. Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca norma criticată să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei, ci impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării prealabile a excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual, a obiectului şi a stadiului litigiului.
Cu referire concretă la criticile formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte reţine următoarele:
11. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Art. 105 alin. (2) C. proc. civ., la care face trimitere motivul de recurs menţionat, impune, pentru anularea actelor de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent, condiţia ca părţii să-i fie pricinuită o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin aplicarea sancţiunii juridice a nulităţii.
Totodată, potrivit art. 108 alin. (2) C. proc. civ., nulităţile relative – în care se încadrează şi neregularitatea citării – se declară numai la cererea părţii care are interes să le invoce, iar în temeiul alin. (4) al aceluiaşi articol, nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.
Din datele speţei nu rezultă că prin citarea intimaţilor-pârâţi la adresele indicate de către recurentul-reclamant şi prin afişare la uşa instanţei s-a produs acestuia din urmă o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin reformarea încheierii atacate, astfel că motivul de recurs este nefondat.
În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că sintagma „un punct de vedere prin care se invocă excepţia de neconstituţionalitate", consemnată în practicaua încheierii, corespunde întocmai modului în care recurentul-reclamant şi-a intitulat înscrisul prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate, din această perspectivă neputând fi decelat nici un motiv de nulitate a încheierii care să poată fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
1.2. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Textul legal menţionat vizează aspecte de drept substanţial ale litigiului, legate de natura şi înţelesul actului juridic dedus judecăţii.
Recurentul-reclamant nu a circumscris acestei critici argumente referitoare la actul juridic supus judecăţii, ci a criticat terminologia folosită în practicaua încheierii, fiind nemulţumit de consemnarea solicitării de a lua cunoştinţă de întâmpinare, în loc de a-i fi comunicată întâmpinarea în condiţii procedurale, aşa cum ar fi cerut în realitate.
Dincolo de împrejurarea că modul în care a fost întocmită practicaua nu alterează semnificaţia şi efectele juridice ale dezbaterilor şi etapelor parcurse în timpul şedinţei de judecată, Înalta Curte reţine că potrivit art. 96 C. proc. civ., „partea prezentă în instanţă, în persoană sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedură şi a înscrisurilor ce i se comunică în şedinţă. În acest caz, instanţa poate încuviinţa, la cerere, un termen pentru a lua cunoştinţă de acte".
În condiţiile în care mandatarul recurentului-reclamant era prezent în şedinţa publică de judecată şi i s-a înmânat întâmpinarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici , nu mai putea solicita, prin urmare, acordarea unui nou termen pentru ca întâmpinarea „să i se comunice procedural".
1.3. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestei critici, recurentul-reclamant s-a referit la încălcarea unor norme de procedură ce au fost analizate în contextul primelor două motive de recurs, astfel că examinarea lor separată a devenit de prisos.
Recurentul-reclamant a enunţat şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. - depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, dar nu a subsumat critici care să poată fi încadrate în temeiul de drept menţionat.
2.Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere toate motivele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de E.N.G. împotriva încheierii din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3400/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3409/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
