ICCJ. Decizia nr. 3409/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3409/2010
Dosar nr. 5451/2/2009
Şedinţa publică din 25 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 iunie 2009, reclamantul I.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Electorală Permanentă şi Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să anuleze Decizia Biroului Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009.
La data de 23 iunie 2009 reclamantul a invocat, în scris, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, faţă de dispoziţiile art. 8 alin. (2), art. 20, art. 26, art. 29, art. 36, art. 38, art. 4 alin. (2) art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 53 din Constituţia României, precum şi ale art. 8, art. 9, art. 14, art. 17 şi art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. 215 din 15 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de către reclamant, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, respingând acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă, reţinând în acest sens următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, Curtea a constatat că excepţia este întemeiată, întrucât obiectul acţiunii îl constituie contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009, astfel încât, chiar dacă reclamantul invocă, printre altele, încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la protecţia datelor cu caracter personal de către Biroul Electoral Central, obiectul litigiului nu tinde la stabilirea unui drept potrivnic faţă de această autoritate, nu pune în discuţie un act emis de aceasta şi nu se reclamă vreo vătămare ce i-ar fi fost adusă reclamantului printr-o acţiune sau inacţiune a acestei autorităţi.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Electorale Permanente, a fost apreciată ca neîntemeiată de către instanţă, având în vedere, faptul că dispoziţiile legale ce reglementează activitatea acesteia prevăd o succesiune ope legis în drepturile şi obligaţiile birourilor electorale, care sunt formaţiuni cu activitate temporară.
Asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, instanţa a reţinut că, în fapt, reclamantul a criticat Decizia BEC pentru interpretarea extensivă a dispoziţiilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, iar nu conţinutul intrinsec al acestui alineat.
Cum reclamantul nu a adus critici ale textului legii în esenţa sa, ci doar în lumina interpretării date de către Biroul Electoral Central prin Decizia contestată, Curtea a constatat că excepţia invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, argumentele aduse în susţinerea excepţiei ţinând, în fapt, de fondul litigiului de contencios administrativ dedus judecăţii, astfel încât cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu această excepţie a fost apreciată ca inadmisibilă în raport cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
3. Recursul declarat de I.L.
Împotriva sentinţei Curţii de apel a formulat recurs la data de 20 ianuarie 2010 reclamantul I.L., formulând critici numai în ceea ce priveşte respingerea cererii sale de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, indicând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că soluţia Curţii de apel este greşită întrucât în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute expres şi limitativ de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 republicată.
4. Procedura în faţa Înaltei Curţi
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 iunie 2010, intimata Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive dar, din motivele întâmpinării, rezultă că această intimată solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei Curţii de apel prin care excepţia arătată a fost rezolvată în favoarea părţii.
De asemenea, cu prilejul concluziilor asupra recursului, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat tardivitatea şi lipsa de obiect a recursului de faţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursulu.
1. Examinarea excepţiilor de procedură şi de fond invocate
Referitor la tardivitatea exercitării căii de atac a recursulu.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
„Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Cu toate acestea, instanţa de recurs constată că dreptul pe care îl are reclamantul de a beneficia în mod efectiv de calea de atac a recursului a fost obstrucţionat chiar de către prima instanţă care, în dispozitivul sentinţei a menţionat:
„Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunţare pentru cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi în termen de 15 zile de la comunicare pentru soluţia dată cererii în contradictoriu cu Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor".
Prin urmare, având în vedere lipsa de precizie a instanţei în privinţa indicării termenului în interiorul căruia se poate exercita calea de atac şi faptul că, totuşi, recurentul a formulat recursul în intervalul de timp indicat de aceasta, ţinând seama şi de principiul proporţionalităţii conform căruia orice măsură dispusă trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, Înalta Curte va respinge excepţia de tardivitate a formulării recursului.
Referitor la lipsa de obiect a recursului
Recursul de faţă priveşte sentinţa civilă nr. 215 din data de 15 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în partea privitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.
Aşa fiind, nu se poate reţine că recursul nu are obiect.
Referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor
Intimata Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor a reiterat în recurs, din eroare, această excepţie în condiţiile în care prima instanţă o admisese iar sentinţa nu fusese atacată şi sub acest aspect.
Prin urmare, această autoritate nu are calitate procesuală pasivă în cauză, ea fiind citată în recurs întrucât la momentul întocmirii conceptului de citare hotărârea Curţii de apel nu era irevocabilă în privinţa modului de soluţionare a excepţiei.
2. Argumente de drept relevante în privinţa recursului
Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Decizia nr. 42/D din 6 iunie 2009 a Biroului Electoral Central privind posibilitatea realizării de copii de pe listele electorale suplimentare de către reprezentanţii formaţiunilor politice în birourile electorale ale secţiilor de votare, susţinând că aceasta adaugă la lege, respectiv completează nepermis prevederile art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007.
Curtea de apel a respins în mod legal cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text de lege: art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 reţinând că, în realitate, aspectele invocate de recurent nu vizează neconformitatea acestei reglementări cu legea fundamentală.
Într-adevăr, după cum rezultă chiar din cuprinsul cererii de chemare în judecată, recurentul invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2008 de către Biroul Electoral Central dar dezlegarea acestei probleme de drept este de competenţa instanţei de judecată, iar nu a Curţii Constituţionale.
3. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 şi II.2 din decizie, în temeiul art. 312 alin.(1) C. proc. civ. şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se vor respinge toate excepţiile invocate, precum şi recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile invocate.
Respinge recursul declarat de I.L. împotriva sentinţei civile nr. 215 din 15 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3405/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3411/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
