ICCJ. Decizia nr. 3426/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3426/2010
Dosar nr. 1969/1/2010
Şedinţa publică din 25 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturi.
Prin Hotărârea nr. 822 din 22 octombrie 2009, Secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de doamna judecător C.E., prin care, în temeiul art. 7 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, aceasta a solicitat neparticiparea doamnei judecător F.B., preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, la dezbaterea candidaturilor depuse pentru funcţia de preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut că prin Decizia nr. 2982 din 29 mai 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 1273/36/2008, s-a stabilit în mod irevocabil că doamna judecător F.B. nu a colaborat cu organele serviciilor de informaţii secrete.
Contestaţia formulată de petentă împotriva acestei hotărâri a fost respinsă de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 2175B din 17 decembrie 2009, Plenul constatând că, în mod corect, Secţia pentru judecători a reţinut că aspectele invocate în motivarea cererii au fost soluţionate, în mod irevocabil, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2982 din 29 mai 2009.
2. Recursul exercitat împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Împotriva hotărârii nr. 2175B/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, petenta a formulat recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi al art. 304 pct. 7 şi 9, art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea demersului judiciar, recurenta a arătat, pe de o parte, că motivarea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu cuprinde niciun considerent legat de critica întemeiată pe prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, conform cărora „nu pot fi aleşi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii judecătorii şi procurorii care au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea…"
Pe de altă parte, recurenta a arătat că textul de lege citat nu distinge cu privire la colaborarea cu Securitatea ca poliţie politică, aşa cum o face, de exemplu, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 cu privire la o categorie mai largă de personal, incluzând judecători cu funcţie de execuţie. Prin urmare, cum Decizia nr. 2982 din 29 mai 2009 a confirmat numai necolaborarea cu poliţia politică comunistă, afirmaţia din hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul că „s-a stabilit irevocabil că doamna judecător F.B. nu a colaborat cu organele serviciilor de informaţii secrete" este, în opinia recurentei, inexactă şi de natură să inducă în eroare cu privire la îndeplinirea condiţiei art. 7 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.
3. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a respins motivele invocate de recurentă, arătând, în esenţă, că îndeplinirea de către judecătorul în discuţie a cerinţelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 317/2004 a fost verificată cu ocazia depunerii candidaturii pentru alegerea ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii, şi că prin hotărârea judecătorească irevocabilă menţionată în cuprinsul recursului s-a stabilit că persoana în cauză nu a fost agent sau colaborator al poliţiei politice comuniste, astfel că nu poate fi reţinută nesocotirea prevederilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată.
II Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenta a supus controlului instanţei de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârea nr. 2175B din 17 decembrie 2009, prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia împotriva Hotărârii nr. 822 din 22 octombrie 2009 a Secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin al cărei art. 1 a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind neparticiparea judecătorului F.B., membru al Consiliului Superior al Magistraturii, la dezbaterea candidaturilor depuse pentru funcţia de preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Hotărârile contestate exprimă, aşadar, refuzul autorităţii emitente de a rezolva cererea recurentei, refuz pe care partea îl consideră nejustificat în raport cu prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) teza I din Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ, refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere constă în „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane", iar excesul de putere este, la rândul său, definit la lit. n) a aceluiaşi articol, ca fiind „ exercitarea dreptului de apărare al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor sau libertăţilor cetăţenilor".
Cu referire expresă la motivele de nelegalitate formală şi substanţială invocate de recurentă, Înalta Curte constată următoarele.
Critica referitoare la nemotivarea hotărârii recurate în privinţa încălcării art. 7 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.
În motivarea hotărârii nr. 2175 B din 17 decembrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că recurenta şi-a întemeiat solicitarea pe prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a considerat că, în mod corect, Secţia pentru judecători a socotit tranşante aspectele respective, prin sentinţa civilă nr. 971/CA din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2982 din 29 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin urmare, chiar dacă nu a făcut o analiză proprie a incidenţei prevederilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi-a însuşit în mod expres considerentele avute în vedere de Secţia pentru Judecători, răspunzând, în acest mod, criticii recurentei.
Critica referitoare la interpretarea greşită a prevederilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.
Potrivit textului de lege menţionat, „Nu pot fi aleşi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii judecătorii şi procurorii care au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea…".
În esenţă, recurenta a arătat că art. 7 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 nu conţine o nuanţă similară celei din art. 6 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care se referă la apartenenţa sau neapartenenţa ca agent sau colaborator al organelor de securitate ca poliţie politică şi a solicitat, în consecinţă „neparticiparea doamnei judecător F.B. la dezbaterea candidaturilor depuse pentru funcţia de preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie" – candidaturi printre care se numără şi cea a recurentei.
Analizând incidenţa prevederilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 prin prisma obiectului determinat al cererii adresate Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că, atâta vreme cât judecătorul în discuţie are calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, fiind ales şi validat în acest sens în cadrul procedurii reglementate în art. 6-21 din Legea nr. 317/2004, intră în alcătuirea Secţiei pentru judecători, potrivit art. 4 din aceeaşi lege, iar aspectele juridice legate de raporturile cu fosta Securitate au fost tranşate prin Decizia nr. 255 din 6 iulie 2006 a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, menţinută prin sentinţa nr. 971/CA din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, irevocabilă conform deciziei nr. 2982 din 29 mai 2009, în sensul că persoana în cauză nu a fost agent sau colaborator, în accepţiunea Legii nr. 187/1999, aplicabilă la acea dată, refuzul rezolvării cererii recurentei nu poate fi socotit nejustificat, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004.
2.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul exercitat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.E. împotriva Hotărârii nr. 2175 B din 17 decembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3424/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 343/2010. Contencios → |
|---|
