ICCJ. Decizia nr. 3439/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3439/2010
Dosar nr. 16447/3/200.
Şedinţa publică din 25 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 17 aprilie 2009, reclamanta SC G.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări anularea actului administrativ nr. 2607353 din 18 decembrie 2008 prin care au fost soluţionate nefavorabil cererile înregistrate la pârât sub nr. 2607353, 2607348, 2607351 din 20 noiembrie 2008, precum şi obligarea acestuia la emiterea autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii permanenţi, cetăţenii chinezi H.L., Z.S., L.F.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că refuzul pârâtului se bazează pe dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. e) din OUG nr. 56/2007, care prevede condiţia ca „angajatorul să desfăşoare efectiv activitatea pentru care solicită eliberarea autorizaţiei de muncă".
A mai precizat reclamanta că îndeplinirea acestei condiţii rezultă din certificatul constatator emis de OMRC cu nr. 171378 din 20 noiembrie 2008 şi din actele contabile ale societăţii.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a arătat că în urma controlului efectuat de către instituţie la punctul de lucru al societăţii nu s-a putut stabili că societatea desfăşoară efectiv activitatea pentru care solicită autorizaţie de muncă, nu au fost identificate birouri amenajate în scopul desfăşurării activităţii de operator maşină contabilizat şi nici tehnică de calcul necesară, iar la momentul controlului societatea nu a putut face dovada decât a doi angajaţi.
Prin sentinţa nr. 3972 din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta SC G.C. SRL, a anulat hotărârea de respingere a cererii şi a obligat pârâtul la emiterea autorizaţiei de muncă pentru lucrători permanenţi, cei trei cetăţeni chinezi.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că soluţionarea nefavorabilă a cererii de acordare a autorizaţiilor de muncă nu are la bază împrejurări obiective care să justifice o astfel de măsură.
De asemenea, Curtea a apreciat că nu se poate reţine în speţă neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 3 lit. f) din OUG nr. 56/2007.
Instanţa de recurs
Împotriva sentinţei nr. 3972 din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti.
În motivele de recurs s-a susţinut că nu s-a urmat procedura prevăzută de art. 16 din OUG nr. 56/2007, în sensul că cererea de reanalizare a dosarului a fost depusă de o persoană fără calitate, situaţie în care nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a arătat că activitatea pentru care s-a solicitat eliberarea autorizaţiei de muncă nu este specifică reclamantei-intimate, că aceasta nu desfăşoară efectiv activitatea respectivă.
S-a mai precizat că reclamanta nu are activităţi de birou, care sunt specifice meseriei de operator maşină calculat sau operator maşină contabilizat, astfel încât nu se justifică eliberarea autorizaţiei de muncă.
Examinând acţiunea, probele cauzei, motivele de recurs şi legislaţia aplicabilă, Înalta Curte reţine:
Situaţia de fapt
Intimata-reclamantă a solicitat emiterea unor autorizaţii de muncă ca lucrători permanenţi pentru trei cetăţeni chinezi.
Recurentul-pârât a refuzat eliberarea autorizaţiei cu motivarea că societatea nu desfăşoară efectiv activitatea pentru care s-a solicitat eliberarea autorizaţiilor de muncă.
Legislaţia aplicabilă
OUG nr. 56/2007 art. 3 alin. (1) Străinii pot fi încadraţi în muncă pe teritoriul României la angajatori care funcţionează în mod legal, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii.
a) locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetăţeni români, ai altor state membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European, precum şi de rezidenţi permanenţi pe teritoriul României.
b) îndeplinesc condiţiile speciale de pregătire profesională, experienţă în activitate şi autorizare, solicitate de angajator potrivit legislaţiei în vigoare.
c) fac dovada faptului că sunt apţi din punct de vedere medical să desfăşoare activitatea respectivă şi nu au antecedente penale care să fie incompatibile cu activitatea pe care o desfăşoară sau urmează să o desfăşoare pe teritoriul României.
d) se încadrează în contingentul anual aprobat prin hotărâre a Guvernului.
e) angajatorii au achitate la zi obligaţiile către bugetul de stat.
f) angajatorul să desfăşoare efectiv activitatea pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de muncă
Analiza textului art. 3 alin.(1) din OUG nr. 56/2007, care reglementează încadrarea în muncă pe teritoriul României a cetăţenilor străini relevă că pentru a fi eliberate autorizaţii de muncă străinilor trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii.
Astfel, este necesar ca persoanele pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de muncă să îndeplinească criteriile speciale de pregătire profesională, experienţă în activitatea respectivă, potrivit legislaţiei în vigoare.
De asemenea, angajatorul trebuie să desfăşoare efectiv activitatea pentru care a solicitat eliberarea autorizaţiei de muncă.
În cauză, din procesul verbal întocmit la 11 decembrie 2008 (fila 20 fond) rezultă că societatea reclamantă desfăşoară activitatea de comerţ într-un stand comercial.
Angajatorul a solicitat eliberarea autorizaţiei de muncă pentru meseria de „operator maşină contabilizat" (fila 23 fond).
Obiectul principal al activităţii societăţii este comerţ cu ridicata a bunurilor de consum, îmbrăcăminte şi încălţăminte (fila 28 fond).
Atribuţiile din fişa postului întocmită pentru profesia de operator maşină contabilizat relevă existenţa unor condiţii speciale, cum ar fi întocmirea de ordine de plată, plăţi electronice, licitaţii etc.
Toate aceste activităţi nu sunt specifice profilului comercial al angajatorului, astfel încât nu se justifica eliberarea autorizaţiilor de muncă.
Activitatea comercială realizată într-un stand comercial în mod evident nu are nici o legătură cu specificul meseriei pentru care s-a solicitat eliberarea autorizaţiei, aşa încât soluţia adoptată de recurent respectă cerinţele legii.
În consecinţă, motivele de recurs sunt fondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va modifica sentinţa atacată, în sensul că se va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 3972 din 17 noiembrie2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3437/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3441/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
