ICCJ. Decizia nr. 3431/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3431/2010
Dosar nr. 1842/1/2010
Şedinţa publică din 25 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Resurse Umane din Cadrul Camerei Deputaţilor, să se constate că pârâta nu a răspuns solicitării sale având ca obiect eliberarea carnetului de muncă şi a înscrisurilor în baza cărora s-au efectuat menţiunile în carnetul de muncă cât şi a celor privind derularea Contractului individual de muncă, cu plata de daune materiale şi morale.
Prin sentinţa civilă nr. 6870 din 5 noiembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţă investită cu soluţionarea cauzei prin sentinţa civilă nr. 2988 din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1934 din 15 mai 2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Secretariatului General al Camerei Deputaţilor (pârât ulterior introdus în cauză, ca urmare a precizării cadrului procesual făcută în faţa Tribunalului Bucureşti de către reclamant) cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât, fiind respinsă ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reţinându-se că angajatorul reclamantului a fost Camera Deputaţilor.
împotriva acestei hotărâri, revizuentul A.D. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii, solicitând anularea ei motivat de faptul că încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din sentinţa civilă nr. 973 din 10 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost soluţionată o cerere de revizuire în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaţilor.
S-a solicitat, totodată, înlăturarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, invocată din oficiu de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare pe fond Curţii de Apel Bucureşti, în considerarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin cererea depusă ulterior la dosar, pentru termenul din 3 noiembrie 2009, revizuentul a invocat excepţia de nelegalitate a anexelor nr. 10 la Ordinele nr. 907/2001 şi 831/2006 privind reîncadrarea funcţionarilor publici parlamentari din cadrul Serviciilor Camerei Deputaţilor, solicitând să se dispună sesizarea Curţii de Apel Bucureşti în vederea examinării acesteia.
Prin Decizia nr. 504 din 2 februarie 2010, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate, ca inadmisibilă. Prin aceeaşi decizie, Înalta Curte a respins cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva sentinţei civile nr. 6870 din 5 noiembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, înalta Curte a reţinut, în esenţă, următoarele:
în ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate, instanţa supremă a constatat că aceasta a fost invocată în calea extraordinară de atac a revizuirii, guvernată de dispoziţii legale de strictă interpretare, putând fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de acestea.
S-a reţinut că, întrucât în ceea ce priveşte cererea de revizuire, aceasta potrivit prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, examinarea îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru sesizarea instanţei competente material pentru soluţionarea ei, anterior încuviinţării revizuirii, nu este legalmente posibilă.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei civile nr. 6870 din 5 noiembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale, înalta Curte a reţinut în esenţă, faptul că revizuirea, cale de atac extraordinară, de retractare, vizează îndreptarea erorilor de fapt, spre deosebire de recurs, care are în vedere în primul rând erorile de drept.
întrucât motivele prevăzute de art. 322 vizează, ca regulă, situaţia de fapt, revizuirea priveşte numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei, chiar dacă această cerinţă este prevăzută în mod expres numai pentru hotărârile pronunţate de instanţa de recurs.
Ca atare, în sensul dispoziţiilor legale incidente în materie, admisibilitatea revizuirii se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puţin definitivă; această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului cauzei, criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
În ceea ce interesează materia revizuirii „a evoca fondul" în primă instanţă înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac, aceasta presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei materialului probator.
Or, a reţinut înalta Curte, în speţă, prin ambele hotărâri instanţele au soluţionat două cauze cu obiect distinct, prin admiterea unor excepţii diferite la rândul lor.
S-a reţinut astfel că, în speţă, condiţia identităţii de obiect, prevăzută de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu este îndeplinită, în dosarul care a formulat obiectul dosarului nr. 27/272007 instanţa de contencios administrativ fiind investită cu o cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 789 din 11 septembrie 2002 pronunţată asupra unei acţiuni în anularea unor acte administrative, în timp ce dosarul nr. 28619/3/2008 înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin declinare de competenţă, conform sentinţei civile nr. 2988 din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a avut ca obiect cererea reclamantului A.D. privind eliberarea carnetului de muncă. Ca atare, inexistenţa identităţii de obiect este evidentă, pretenţiilor reclamantului fiindu-le aplicabile regimuri juridice distincte - de drept administrativ şi, respectiv, de dreptul muncii.
Pe de altă parte, a constatat Curtea, în ipoteza admiterii unei cereri de revizuire, singura soluţie pe care o poate pronunţa instanţa, pe temeiul de drept invocat, este aceea a anulării ultimei hotărâri, ca sancţiune pentru încălcarea autorităţii lucrului judecat, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 327 alin. (1), teza finală C. proc. civ., soluţie care nu este de natură a-i procura revizuentului vreun alt beneficiu procesual circumscris unei eventuale judecăţi pe fondul cauzei, cum s-a solicitat, demersul revizuentului fiind aşadar, în vădită contradicţie cu reglementarea restrictivă a acestei căi extraordinare de desfiinţare a unei hotărâri judecătoreşti.
împotriva deciziei nr. 504 din 2 februarie 2010 la data de 2 martie 2010, revizuentul A.D. a formulat cerere de revizuire, invocând în drept dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţele de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Prin cererea de revizuire se solicită ca în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor să se modifice în totul Decizia civilă nr. 504 din 2 februarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 129/1/2009 prin care s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, motivând că se încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Decizia civilă nr. 4208 din 9 iunie 2009 şi Încheierea din 16 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 28619/3/2008 şi respectiv nr. 28167/3/2008 prin care s-a dispus casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti şi respectiv prin Încheierea din 16 iunie 2009 s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată în dosar.
Susţine revizuentul că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate pentru admiterea acestei căi extraordinare de atac de retractare.
Prin întâmpinare, intimata Camera Deputaţilor a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de revizuentul A.D., că nu suntem în prezenţa unor hotărâri judecătoreşti care pot forma obiectul unei cereri de revizuire.
Analizând cu prioritate această excepţie conform art. 137 C. proc. civ., instanţa constată că este întemeiată.
Conform prevederilor legale invocate, revizuirea se poate formula împotriva unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile şi condiţiile expres stabilite de lege.
Aşa cum motivează intimata raţiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
legiuitorul a avut în vedere existenţa contrarietăţii între două hotărâri definitive care au soluţionat fondul pricinii, hotărâri pronunţate în două acţiuni identice, în ce priveşte părţile, obiectul şi cauza.
Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă este îndeplinită condiţia ca prin hotărârile atacate să se evoce fondul.
În analiza hotărârilor judecătoreşti ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt hotărâri judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, astfel că nu sunt hotărâri potrivnice în sensul prevederilor legale menţionate pentru a se încălca principiul autorităţii de lucru judecat.
Constatând că această cale extraordinară de atac a fost îndreptată împotriva unor hotărâri care nu evocă fondul, astfel cum prevede art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 504 din 2 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 343/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3437/2010. Contencios → |
|---|
