ICCJ. Decizia nr. 3437/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3437/2010
Dosar nr. 790.2/32/200.
Şedinţa publică din 25 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC R.S. SRL Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice Bacău prin D.G.F.P. Bacău, anularea deciziilor nr. 16 din 14 mai 2008 şi nr. 8 din 25 martie 2008 emise de A.F.P. Bacău şi ridicarea popririi instituită prin Decizia nr. 15980 din 19 martie 2008.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că deciziile contestate sunt nelegale, nefiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 27 C. proc. civ.; nu a existat şi nu există un control direct sau indirect exercitat de SC R.S. SRL asupra debitoarei L.P.C. SRL; împrejurarea că SC R.S. are raporturi de muncă cu cel puţin jumătate din foştii angajaţi ai SC L.P.C. SRL nu poate constitui un factor ce a determinat starea de insolvabilitate a societăţii debitoare; la data de 31 decembrie 2005 L.P.C. era deja într-o situaţie dificilă, datorând la bugetul de stat 500.312 lei, astfel că preluarea angajaţilor şi închirierea utilajelor nu au fost de natură a diminua veniturile sau bunurile urmăribile ale debitoarei.
Prin întâmpinare Administraţia Finanţelor Publice a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău cu privire la capătul de cerere privind ridicarea popririi.
Prin sentinţa nr. 19 din 6 februarie 2009 Curtea de Apel Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe în ceea ce priveşte capătul de cerere privind ridicarea popririi instituită prin Decizia nr. 150980/2008, a disjuns acest capăt de cerere, declinându-şi competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Bacău; a admis în parte acţiunea şi a anulat deciziile nr. 8 din 25 martie 2008 şi nr. 16 din 14 mai 2008 emise de A.F.P. Bacău, în sensul înlăturării răspunderii reclamantei pentru obligaţiile fiscale ale SC L.P.C. SRL.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe de Administraţia Finanţelor Publice Bacău a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3648 din 30 iunie 2009.
A fost casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe cu motivarea că în litigiile având ca obiect angajarea răspunderii solidare în temeiul art. 27 C. proCod Fiscal, în practica Înaltei Curţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a reţinut că prin necitarea în proces a societăţii comerciale care a fost declarată insolvabilă şi pentru ale cărei obligaţii de plată restante se angajează răspunderea solidară, sunt încălcate dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. întrucât reclamanta este vătămată în dreptul său de a se apăra faţă de codebitor, căruia hotărârea nu îi poate fi opusă întrucât nu a figurat ca parte în proces.
La rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 27 iulie 2009.
Prin cererea formulată la data de 12 noiembrie 2009, reclamanta SC R.S. SRL a precizat că înţelege să cheme în judecată şi SC L.P.C. SRL Bacău, prin lichidator judiciar C.I.I.P.U.R.L. Bacău.
La data de 26 noiembrie 2009 C.I.I.P.U.R.L. Bacău, în calitate de lichidator judiciar al SC L.P.C. SRL Bacău, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC L.P.C. SRL şi excepţia lipsei calităţii procesuale a SC R.S. SRL.
Prin încheierea din 10 decembrie 2009 s-a dispus introducerea şi citarea în cauză a administratorului judiciar al reclamantei I.E. I.P.U.R.L. Bacău.
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul din 21 ianuarie 2010, A.F.P. Bacău a invocat excepţia lipsei calităţii administratorului statutar al SC R.S. SRL de a reprezenta societatea.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 10 din 4 februarie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind ridicarea popririi instituită prin Decizia nr. 150980 din 19 martie 2008, în favoarea Judecătoriei Bacău, a admis acţiunea reclamantei astfel cum a fost precizată şi, pe cale de consecinţă, a anulat deciziile nr. 16 din 14 mai 2008 şi nr. 8 din 25 martie 2008 emise de A.F.P. Bacău.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, instanţa a constatat că acţiunea a fost formulată la 26 noiembrie 2008, iar completarea acţiunii sub aspectul părţilor a fost făcută la data de 12 noiembrie 2009, moment la care nu era deschisă însă procedura de insolvenţă.
A mai reţinut instanţa că prin sentinţa nr. 1273 din 13 noiembrie 2009 prin care Tribunalul Bacău a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC R.S. SRL Bacău a fost păstrat dreptul de administrare al debitoarei sub supravegherea administratorului judiciar.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC L.P.C. SRL Bacău, instanţa a reţinut că este obligată să respecte ceea ce s-a statuat prin Decizia nr. 3648 din 30 iunie 2009 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că SC L.P.C. SRL a fost administrată de M.G.V. până la 15 iunie 2006, iar de la această dată de M.G., iar conform contractului de închiriere nr. 1 din 1 decembrie 2005 SC L.P.C. SRL a închiriat SC R.S. SRL utilaje, iar împotriva acestei ultime societăţi s-a deschis procedura insolvenţei prin sentinţa civilă nr. 1273 din 13 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bacău.
După ce, prin somaţia nr. 78135 din 6 octombrie 2005 SC L.P.C. SRL a fost somată de organele fiscale să-şi achite obligaţiile bugetare, această societate a închiriat utilajele cu care desfăşura activitatea de producţie încălţăminte, iar odată cu închirierea, la 1 decembrie 2005, au fost transferaţi şi muncitorii care lucrau pe aceste utilaje, aşa cum rezultă din situaţia contractelor de muncă înregistrate la I.T.M. Bacău.
În anul 2004 administrator al SC L.P.C. SRL a fost desemnată M.G.V. şi în timp ce avea această calitate, a fost împuternicită de către asociaţii societăţii reclamante SC R.S. SRL cu puteri depline şi nelimitate să reprezinte societatea în faţa oricărei persoane fizice sau juridice, a altor autorităţi, să îndeplinească toate actele şi formalităţile necesare unei bune organizări a SC R.S. SRL, putând, între altele, să încheie şi să semneze contracte de muncă pentru angajarea de personal.
Organul fiscal a reţinut că SC R.S. SRL controlează indirect activitatea debitoarei SC L.P.C. SRL pornind de la această ultimă împrejurare, dar instanţa de fond a considerat că nu rezultă un control indirect exercitat de SC R.S. SRL asupra SC L.P.C. SRL pentru că art. 27 alin. (3 C. proCod Fiscal defineşte controlul indirect ca fiind activitatea prin care o persoană exercitată controlul prin una sau mai multe persoane.
Faţă de aceste dispoziţii, instanţa de fond a apreciat că chiar dacă s-ar accepta că M.G. ar fi avut putere de decizie în cadrul SC R.S. SRL, ea nu avea niciun drept de administrare la SC L.P.C. SRL, calitatea sa de administrator la această din urmă societatea încetând la 15 iunie 2006, iar la cealaltă societate nu avea putere de decizie sau control, atribuţii care nu aparţin administratorului ci adunării generale a asociaţilor, care este singurul organ de conducere al societăţii.
S-a arătat, de către instanţa de fond, că nu este îndeplinită nici condiţia reglementată la lit. c pentru că cerinţa este ca persoana juridică să aibă raporturi de muncă cu jumătate din salariaţi, chiar dacă o mare parte din angajaţi SC R.S. SRL au fost salariaţi ai SC L.P.C. SRL deoarece din analiza textului rezultă că pentru a fi antrenată răspunderea este necesar ca în mod concomitent atât persoana juridică căreia i se atrage răspunderea cât şi debitoarea să aibă raporturi de muncă cu jumătate din angajaţi, că textul are în vedere situaţia în care o parte din angajaţi figurează pe statele de plată ale unei societăţi, însă în realitate desfăşoară activitatea la o altă societate.
Această concluzie a rezultat din faptul că textul nu foloseşte timpul trecut, aşa cum a făcut-o la lit. b) „au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul".
Pentru că nu ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (2) C. proCod Fiscal, instanţa de fond a anulat deciziile contestate.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva sentinţei civile nr. 10 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău au declarat recurs C.I.I.P.U.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C.L.P. C. SRL Bacău şi Administraţia Finanţelor Publice Bacău
I. În recursul declarat de C.I. I.P.U.R.L. se critică soluţia instanţei de fond pentru modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a SC R.S. SRL prin administratorii săi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a SC L.P.C. SRL.
- Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC R.S. SRL, se consideră că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că administratorii statului au calitate procesuală pentru că, potrivit Legii nr. 31/1990, capacitatea de a reprezenta societatea revine administratorului societăţii, respectiv M.G.
- În privinţa SC L.P.C. SRL se arată că acţiunea în anulare are ca obiect actele fiscale emise de Administraţia Finanţelor Publice Bacău astfel că această societate nu poate avea calitate procesuală pasivă.
- Pe fondul cauzei, se critică soluţia instanţei de fond deoarece sunt îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabile:
a) starea de insolvabilitate a fost declarată conform art. 176 C. proCod Fiscal;
b) SC R.S. SRL Bacău controlează indirect pe SC L.P.C. SRL întrucât aceeaşi persoană este mandată să conducă activitatea la SC R.S. SRL Bacău;
c) SC R.S. SRL Bacău desfăşoară efectiv aceeaşi activitate cu debitoarea, respectiv fabricarea încălţămintei;
d) SC R.S. SRL Bacău are raporturi de muncă cu cel puţin jumătate dintre angajaţii debitoarei S.C.L.P. C. SRL;
e) între starea de insolvabilitate a societăţii debitoare S.C.L.P. C. SRL şi SC R.S. SRL Bacău există legătură de cauzalitate.
Sunt considerate greşite susţinerile instanţei de fond privind „controlul indirect" deoarece M.G.V. a fost administrator la SC L.P.C. SRL până la 15 iunie 2006 şi desfăşura activitate şi la SC R.S. SRL din data de 17 decembrie 2005, respectiv a îndeplinit atribuţii importante la cele două societăţi concomitent mai mult de 6 luni, perioadă în care a încheiat şi contractul de închiriere de utilaje către SC R.S. SRL Bacău aflate în proprietatea S.C.L.P. C. SRL iar aceasta şi-a încetat activitatea prin închirierea singurelor bunuri în stare de funcţionare şi preluarea salariaţilor.
Este apreciată drept eronată interpretarea dată de către instanţa de fond privind îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. c) C. proCod Fiscal deoarece textul nu cere ca o parte din angajaţi să figureze pe statele de plată ale unei societăţi, dar în realitate să desfăşoare activitatea la o altă societate, iar timpul prezent folosit de text subliniază caracterul imperativ al acestuia.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea contestaţiei ca nefondată, menţinând deciziile nr. 8 din 25 martie 2008 şi nr. 16 din 14 mai 2008.
II. În recursul declarat de Administraţia Finanţelor Publice Bacău se arată că instanţa de fond a respins greşit excepţia lipsei calităţii de reprezentare a administratorilor statutari având în vedere faptul că la data de 13 noiembrie 2009 prin sentinţa nr. 1273 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă şi s-a numit administrator judiciar I.E. I.P.U.R.L., iar cererea de chemare în judecată nu a fost formulată de administratorul judiciar al SC R.S. SRL Bacău sau de administratorul special.
Pe fondul cauzei, se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil, respectiv cele prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. c) C. proCod Fiscal, dar şi cele ale art. 27 alin. (1) lit. b) C. proCod Fiscal
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi menţinerea ca legală a deciziilor nr. 8 din 25 martie 2008 şi nr. 16 din 14 mai 2008.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente, având în vedere că motivele de recurs sunt identice:
- Soluţia instanţei de fond referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC L.P.C. SRL Bacău este legală deoarece a fost pronunţată ţinând seama de dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar prin Decizia nr. 3648 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curţi s-a dispus introducerea în cauză a SC L.P.C. SRL Bacău.
- În mod legal a fost respinsă şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC R.S. SRL şi a lipsei calităţii de reprezentant deoarece la momentul introducerii acţiunii societatea nu se afla în insolvenţă, iar ulterior, chiar dacă s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei, s-a păstrat dreptul de administrare, sub supravegherea administratorului judiciar, care a şi fost citat în cauză.
- Pe fondul cauzei, soluţia instanţei de fond a fost dacă cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Organele fiscale au dispus, prin Decizia nr. 8 din 25 martie 2008, antrenarea răspunderii solidare a SC R.S. SRL Bacău cu debitoarea declarată insolvabilă SC L.P.C. SRL Bacău, pentru că a controlat indirect debitoarea, a desfăşurat şi desfăşoară efectiv aceeaşi activitate ca şi aceasta, are raporturi de muncă cu cel puţin jumătate dintre angajaţii debitoarei, iar contestaţia administrativă împotriva acestei decizii a fost respinsă prin Decizia nr. 16 din 14 mai 2008.
Instanţa de fond a anulat aceste decizii considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii solidare, dar cu această soluţie a nesocotit dispoziţiile legale aplicabile.
Potrivit art. 27 alin. (2) lit. c) C. proCod Fiscal „persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent, dacă, direct sau indirect, controlează, este controlată sau se află sub controlul comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului".
Pentru a se dispune angajarea răspunderii solidare conform acestui text, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
1. să se declare insolvabil sau insolvent un debitor, conform Codului de procedură fiscală;
2. persoana juridică a cărei răspundere este antrenată să controleze, direct sau indirect, debitorul, sau să fie sub acelaşi control comun cu debitorul;
3. societatea a cărei răspundere este angajată să desfăşoare efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi cu debitorul;
4. societatea să aibă raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.
Urmează a se verifica dacă în speţă aceste condiţii sunt sau nu îndeplinite.
a) Prima condiţie este îndeplinită în cauză pentru că încă din anul 2005, aşa cum au reţinut organele fiscale dar şi instanţa de fond, s-a început executarea silită a debitoarei SC C. SRL Bacău prin emiterea de somaţii de plată, înfiinţarea de sechestru (2006) dar bunurile nu au putut fi valorificate la licitaţie, iar la 20 martie 2008, conform art. 176 C. proCod Fiscal, s-a constatat starea de insolvabilitate a acestei societăţi, iar prin sentinţa civilă nr. 178 din 11 aprilie 20087 a Tribunalului Bacău s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei;
b) Condiţia controlului indirect al societăţii debitoare de către societatea reclamantă este dovedită în cauză deoarece SC L.P.C. SRL Bacău a avut ca administrator pe M.G.V., dar în aceeaşi perioadă (2005 – iunie 2006) aceeaşi persoană avea procură specială să reprezinte societatea şi asociaţii în faţa oricăror persoane fizice şi juridice, a autorităţilor, să îndeplinească toate actele şi formalităţile necesare unei bune organizări a SC R.S. SRL Bacău.
Deci, în calitate de administrator al firmei debitoare SC L.P.C. SRL, M.G.V. a închiriat societăţii reclamante SC R.S. SRL utilajele societăţii şi a încheiat contracte de muncă cu angajaţii societăţii debitoare care şi-au continuat activitatea în cadrul societăţii reclamante.
Instanţa de fond nu a reţinut îndeplinirea acestei condiţii deoarece M.G. nu a deţinut calitatea de administrator la SC R.S. SRL, nu a avut puterea de decizie.
Aceste susţineri sunt nefondate pentru că, aşa cum rezultă din procura dată acesteia, putea semna şi completa în numele administratorului societăţii toate cererile şi declaraţiile pe proprie răspundere, trebuia să facă toate demersurile necesare în vederea autorizării activităţilor desfăşurate de către SC R.S. SRL la punctul de lucru, fiind împuternicită cu puteri depline şi nelimitate pentru buna organizare a activităţii societăţii, a putut semna contractele de muncă pentru angajarea de personal.
Toate acestea dovedesc că a existat un control indirect al SC R.S. SRL asupra societăţii debitoare pentru că acea persoană, în timp ce era administrator la societatea debitoare era şi persoana împuternicită cu puteri depline pentru buna desfăşurare a activităţii SC R.S. SRL Bacău.
c) Activitatea desfăşurată de ambele societăţi este aceeaşi – fabricarea de încălţăminte, astfel că şi această condiţie este îndeplinită;
d) Referitor la cea de-a patra condiţie, în speţă este şi ea îndeplinită pentru că cel puţin jumătate din angajaţii societăţii debitoare au devenit angajaţii societăţii reclamante.
Sintagma folosită de lege este: „are raporturi de muncă cu cel puţin jumătate din angajaţii debitorului", dar aceasta nu poate fi interpretată că este îndeplinită condiţia numai dacă raporturile de muncă ar fi încheiate cu una din societăţi, iar prestarea muncii să se facă în favoarea celeilalte.
Este suficient pentru a fi aplicabil acest text, ca societatea a cărei răspundere solidară este antrenată să fi preluat cel puţin jumătate din angajaţii societăţii debitoare.
Acest fapt este dovedit în cauză că cel puţin jumătate dintre angajaţii societăţii debitoare au încheiat, după închirierea utilajelor, contracte de muncă cu societatea reclamantă, fapt necontestat.
Nu poate fi invocat ca argument în sprijinul interpretării date de instanţa de fond faptul că verbul nu este folosit la timpul trecut pentru că folosirea verbului la timpul prezent are tocmai rolul de a sublinia caracterul imperativ al normei, iar referirile la forma art. 27 alin. (2) lit. b) C. proc. civ. sunt numai la teza finală, fără a se indica faptul că prima teză verbul este folosit la timpul prezent „are raporturi comerciale".
Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. c) C. proCod Fiscal, actele contestate sunt legale şi temeinice.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, vor fi admise recursurile, va fi modificată sentinţa atacată şi respinsă cererea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC L.P.C. SRL prin lichidator judiciar C.I. I.P.U.R.L. Bacău şi Administraţia Finanţelor Publice Bacău împotriva sentinţei civile nr. 10 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC R.S. SRL Bacău, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3431/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 3439/2010. Contencios → |
|---|
