ICCJ. Decizia nr. 3456/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3456/2010
Dosar nr. 6102/2/200.
Şedinţa publică din 29 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta M.Z. a chemat în judecată Universitatea Bucureşti, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării prin Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi pe L.M.V., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să dispună suspendarea executării Hotărârii Consiliului Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin hotărârea a cărei suspendare o solicită, Senatul Universităţii Bucureşti a validat concursul organizat pentru ocuparea postului de profesor universitar, poziţia 6, de la Catedra de Limba şi Literatura Germană, din data de 1 iunie 2009.
A mai arătat că, a contestat această procedură prealabilă prevăzută atât de art. 62 din Legea nr. 128/1997, cât şi de art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât actul administrativ este nelegal, contrar art. 61 alin. (3) din Legea nr. 128/1997.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3270 din 14 octombrie2009, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei de obiect a acesteia.
Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării are calitate procesuală pasivă, deoarece chiar dacă reclamanta s-a adresat cu o contestaţie Senatului Universităţii, conform art. 61 alin. (7) din lege, pârâtul emite un ordin în baza hotărârii Consiliului facultăţii, precum şi a hotărârii de validare a concursului de către Senatul Universităţii.
Cu privire la excepţia lipsei de obiect a cererii, s-a reţinut că aceasta este neîntemeiată, deoarece împrejurarea că actul a cărui suspendare se cere a fost validat de Senatul Universitar la 11 iunie 2009 şi în baza acestora Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a emis Ordinul nr. 4694/2009, nu conduce la concluzia că acţiunea a rămas fără obiect.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, s-a reţinut că, deşi în contencios administrativ nu sunt admisibile cererile de ordonanţă preşedinţială în temeiul art. 581 C. proc. civ., instanţa nu va respinge acţiunea, întrucât reclamanta a menţionat ca temei al acţiunii şi Legea nr. 554/2004.
Analizând cererea de suspendare a acţiunii, instanţa a arătat că acţiunea nu este întemeiată, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, referitor la cerinţa cazului bine justificat s-a reţinut că, în speţă, împrejurările relatate de reclamantă nu pot fi apreciate la o analiză sumară a actului a cărei suspendare se solicită, acestea necesitând o analiză din partea instanţei, putând prejudicia fondul cauzei.
În privinţa pagubei iminente ce trebuie prevenită, s-a reţinut că aceasta nu este ireversibilă, încât instanţa, în cazul constatării nelegalităţii unor acte ce au stat la baza emiterii deciziei nr. 876 din 4 septembrie 2009, să poată dispune anularea actelor cu repunerea în situaţia anterioară.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta M.Z., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că urmare tergiversării judecării cererii sale, s-au încălcat dispoziţiile art. 581 alin. (32) C. proc. civ. care dispune judecata de urgenţă şi cu precădere.
Astfel, arată recurenta, prin prejudiciul produs de instanţă a fost lipsită de exercitarea unui proces echitabil în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ fiscale.
Potrivit acestor dispoziţii legale, rezultă că competenţa materială se stabileşte potrivit criteriului poziţionării autorităţii emitente în sistemul administraţiei publice, criteriu aplicabil în raport cu obiectul cauzei, în considerarea calităţii Universităţii Bucureşti de autoritate cu caracter local.
Cum obiectul acţiunii de faţă îl reprezintă suspendarea executării Hotărârii Consiliului Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti conform dispoziţiilor sus-menţionate competenta soluţionării cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Z.M. împotriva sentinţei civile nr. 3270 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3454/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3458/2010. Contencios → |
|---|
