ICCJ. Decizia nr. 3489/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3489/2010
Dosar nr. 1193/2/2008
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul B.F.D. a formulat contestaţie împotriva actului administrativ cu caracter individual, fişă evaluare/Anexa 2 emis de I.G.P.F.R., solicitând anularea acestuia.
În motivarea contestaţiei a arătat că fişa de evaluare prin care i s-a acordat calificativul „bine" a fost întocmită cu încălcarea dispoziţiilor Ordinului nr. 300/2004 al ministrului administraţiei şi internelor, art. 83 şi 89 în sensul că în cuprinsul acestei fişe nu au fost trecute constatările şi concluziile asupra conţinutului evaluării, condiţie obligatorie şi esenţială şi de asemenea punctajele acordate nu au fost motivate în niciun fel.
Acordarea calificativului la indicatorii de evaluare a susţinut reclamantul, nu prezintă o constantă a aprecierii, ceea ce duce la caracterul tendenţios al aprecierii.
În cursul anului 2007, a fost recompensat trimestrial pentru activitatea desfăşurată, pentru participarea la activităţi sportive, ceea ce denotă faptul că aceste sume au fost acordate pentru rezultate foarte bune, recompensele băneşti fiind acordate cadrelor cu merite deosebite.
A mai susţinut, de asemenea, că a contestat fişa de evaluare, iar şedinţa pentru soluţionarea contestaţiei, deşi trebuia să aibă loc la data de 23 ianuarie 2008 a avut loc abia pe 28 ianuarie 2008, fără a fi invitat sau măcar anunţat şi în condiţii de constituire nelegală a Comisiei de soluţionare a contestaţiei, respectiv în lipsa preşedintelui Comisiei.
A arătat că soluţionarea contestaţiei sale s-a realizat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 300/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2245 din 27 mai 2009, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.F.D. în contradictoriu cu I.G.P.F. – D.C.I.T., în sensul că a anulat Fişa de evaluare încheiată pentru perioada 1 decembrie 2006 – 30 noiembrie 2007 privind activitatea reclamantului cu consecinţa reevaluării acestuia de către pârât.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Conform art. 83 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 300/2004 privind activitatea de management, resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor „evaluarea personalului se realizează, de regulă, de către şeful/comandantul nemijlocit şi se aprobă de şeful/comandantul ierarhic al acestuia care va înscrie în fişa/raportul de evaluare punctajele propuse sau acordate, constatările şi concluziile asupra conţinutului evaluării, precum şi calificativul propus, respectiv acordat".
Întrucât cerinţa înscrierii în fişa de evaluare a constatărilor şi concluziilor asupra conţinutului evaluării este prevăzută expres de articolul susmenţionat, nerespectarea ei echivalează cu încălcarea principiului legalităţii actelor administrative. Totodată, lipsa constatărilor şi concluziilor asupra evaluării pune reclamantul în situaţia de a nu cunoaşte temeiurile concrete avute în vedere de cel care i-a acordat calificativul şi de a-şi formula apărările cu privire la aceste temeiuri, afectându-se dreptul la apărare. De asemenea, instanţa de judecată este pusă în imposibilitate de a exercita controlul asupra fundamentelor acordării calificativului de către cel îndrituit prin lege în acest sens.
Or, în cauză, din examinarea fişei de evaluare a reclamantului se reţine lipsa totală a constatărilor şi concluziilor asupra evaluării din partea persoanei care a aprobat calificativul, încălcându-se principiile legalităţii şi motivării actului administrativ, precum şi cel al dreptului de apărare al reclamantului, aspect ce atrage nulitatea absolută a fişei de evaluare contestată.
În ceea ce priveşte invocarea de către reclamant a nerespectării termenului prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. c) din O.M.A.I. nr. 300/2004, prima instanţă a reţinut că acest termen a fost stabilit din raţiuni organizatorice, astfel că încălcarea lui nu poate atrage sancţiunea nulităţii soluţiei date contestaţiei administrative.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I.G.P.F.
În motivele de recurs a susţinut că la întocmirea fişei de evaluare s-a respectat metodologia legală, că lipsa constatărilor şi concluziilor asupra evaluării din partea persoanei care a aprobat evaluarea, aşa cum reglementează art. 83 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 300/2004, precum şi nemotivarea actului nu sunt în măsură să schimbe calificativul acordat şi nici nu sunt întemeiate.
Înalta Curte, din examinarea motivelor de recurs, a acţiunii şi a legislaţiei aplicabile, constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut din observarea nemijlocită a fişei de evaluare că aceasta nu este motivată şi că nu s-a ascultat opinia celui evaluat.
În cadrul motivelor de recurs nu s-au combătut constatările instanţei de fond, ci s-a apreciat că atât nemotivarea cât şi neascultarea persoanei evaluate nu sunt de natură a conduce la acordarea altui calificativ.
Instanţa de control judiciar apreciază că sentinţa pronunţată de Curtea de apel este legală.
Potrivit art. 83 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 300/2004 evaluarea se realizează de şeful sau comandantul direct şi se aprobă de şeful/comandantul ierarhic superior al acestuia.
Fiecare dintre persoanele nominalizate expres în ordin trebuie să înscrie în fişa sau raportul de evaluare punctajele pe care le-au propus sau acordat, şi constatările şi concluziile asupra conţinutului evaluării, precum şi calificativul propus şi respectiv acordat.
Norma de drept care reglementează modul de evaluare are caracter imperativ, iar sancţiunea aplicabilă în cazul nesocotirii unei norme imperative este nulitatea actului.
Lipsa constatărilor şi a concluziilor echivalează, aşa cum întemeiat a reţinut judecătorul fondului, cu nemotivarea actului administrativ, încălcându-se astfel principiul obligativităţii motivării actelor administrative, consacrat şi în art. 41 alin. (1) lit. c) din C.D.F.U.E., text care în baza art. 11 şi 20 din Constituţia României are aplicabilitate directă în ordinea juridică internă.
De asemenea, şi neascultarea persoanei implicate în evaluare este o altă cauză de nulitate a actului, întrucât norma care impune ascultarea celui evaluat are caracterul unei norme imperative.
De altfel, atât obligativitatea motivării actului cât şi aceea a ascultării persoanei evaluate se constituie în garanţii conferite angajatului pentru evitarea arbitrariului, a exercitării unor puteri discreţionare ale autorităţilor.
Înalta Curte arată că potrivit art. 41 din C.D.F.U.E., dreptul la bună administrare, de care trebuie să beneficieze cetăţenii U.E., include în principal dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să-i aducă atingere şi obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond în sensul anulării fişei de evaluare şi reevaluarea reclamantului - intimat presupune efectuarea procedurii de evaluare cu respectarea cerinţelor legii, în sensul motivării constatărilor şi concluziilor evaluatorului şi celui care aprobă evaluarea şi de asemenea, ascultarea persoanei evaluate, potrivit procedurii reglementate în Ordinul nr. 300/2004.
Având în vedere considerentele prezentei decizii, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de I.G.P.F.R. – D.C.I.T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.G.P.F.R. – D.C.I.T. împotriva sentinţei nr. 2245 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3488/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3490/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
