ICCJ. Decizia nr. 3491/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3491/2010
Dosar nr. 265/2/2009
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta T.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.G.P. de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anularea Ordinului nr. 2782/2008 al P.G.P. de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce i-a fost comunicat la data de 23 decembrie 2008 prin care i s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată în termen legal împotriva Ordinului nr. 2328/2810/2008, motivându-se că aplicarea indexărilor în cursul anului 2008 nu se poate face, aceasta rezidând în aceea că potrivit art. III alin. (1) din OUG nr. 75/2008 „plata sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţie, se va realiza eşalonat în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe".
S-a apreciat că ordinul este greşit şi dreptul său salarial a fost stabilit în mod eronat, întrucât nu s-au avut în vedere dispoziţiile sentinţei civile nr. 1404 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin Decizia nr. 184 din 19 februarie 2008 a Curţii de Apel Suceava, prin care a obligat pârâţii, printre care şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, să aplice indexarea salarială din 2007, de 5,2 şi 11 % începând cu 01 ianuarie, 01 aprilie şi respectiv 01 octombrie 2007, raportat la salariul din decembrie 2006, martie şi respectiv septembrie 2007 şi să plătească diferenţele salariale actualizate, precum şi să facă menţiunile cuvenite în cartea de muncă.
Deci, prin OUG nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, s-a hotărât plata sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei, se va realiza, eşalonat, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă, modalitatea de eşalonare fiind stabilită prin ordin comun al ministrului justiţiei, ministrului economiei şi finanţelor, preşedintelui C.S.M., preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în trei tranşe, din care prima în luna octombrie 2008, la această primă tranşă D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală nu mi-a plătit vreo sumă de bani reprezentând indexarea salarială din anul 2007.
Mai mult de atât, este surprinzător faptul că, în continuare, este prejudiciată în acelaşi mod, întrucât la stabilirea indemnizaţiei de încadrare brută lunară prin ordinul contestat nu s-a ţinut cont de faptul că salariul îi fusese indexat în 2007, astfel că, în loc să se calculeze mai întâi salariul ţinând cont de indexările din 2007 după care să se aplice cele din 2008, se perseverează în ignorarea indexărilor din 2007 şi a hotărârii judecătoreşti menţionate mai sus.
Având în vedere principiul aplicării succesive a indexărilor salariale este evident că, odată câştigat dreptul privind aplicarea unei indexări salariale, el este perpetuu, nemaiputând fi pierdut ulterior.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 205 din 15 ianuarie 2010, a admis cererea formulată de reclamanta T.D., a anulat Ordinul nr. 2782/2008 emis de P.G.P. de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A anulat în parte Ordinul nr. 2782/2008 în privinţa indemnizaţiei de încadrare brută lunară a reclamantei.
A obligat pe pârât să emită un ordin care să ţină seama de majorările salariale dispuse în favoarea reclamantei prin sentinţa civilă nr. 1404 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 1404 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava devenită irevocabilă prin Decizia nr. 184/2008 a Curţii de Apel Suceava, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost obligat să plătească reclamantului drepturile salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5 % începând cu data de 1 ianuarie 2007 în raport cu decembrie 2006; de 25 % începând cu 1 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 şi de 11 % începând cu 01 octombrie 2007 în raport cu septembrie 2007, actualizate în raport cu rata inflaţiei la data plăţii, precum şi să facă menţiunile cuvenite în carnetul de muncă al reclamantei.
Prin Ordinul nr. 2328/2008 emis de pârât s-a stabilit că reclamanta beneficiază de indemnizaţia de încadrare brută lunară, fără a se lua în considerare majorările stabilite prin sentinţa civilă nr. 1404 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava.
De asemenea, prin Ordinul nr. 2782/2008 a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva Ordinului nr. 2328/2008.
Majorările salariale dispuse prin sentinţa civilă nr. 1404 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava trebuiau să se reflecte în indemnizaţia de încadrare brută lunară, fapt ce rezultă chiar din motivarea acestei sentinţe. Chiar dacă Ordinul nr. 2328/2008 avea la bază OG nr. 13/2008 trebuia să cuprindă nu numai dispoziţiile acestui act normativ ci şi majorările salariale dispuse prin sentinţa civilă nr. 1404 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 4, pct. 8, pct. 9 precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Curtea verificând în prealabil regularitatea recursului constată următoarele:
Înalta Curte sesizată cu cererea de recurs de faţă şi procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin (3) şi art. 128 din Constituţie. competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (l) din OUG nr. 27/2006 personalul salarizat potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, C.S.M., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie şi ale D.N.A. ori, după caz, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile, iar la alin. (2) al aceluiaşi articol, se stabileşte că împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (l) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile.
Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, a constatat că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi atacată cu recurs este irevocabilă, conform dispoziţiilor arătate mai sus şi coroborate cu dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.
De altfel, Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 377/2007, faptul că judecătorii, procurorii şi celelalte categorii de personal din sistemul justiţiei se află într-o situaţie obiectiv diferită, motiv pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea şi alte drepturi ale lor printr-un act normativ special, prin care a prevăzut reguli speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariate, precum şi cu privire la exercitarea căilor de atac.
Curtea Constituţională a statuat că legiuitorul este în drept ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli diferite, derogatorii de la normele dreptului comun, fără ca aceste reguli să îngrădească în vreun fel accesul la justiţie, căci prin nicio dispoziţie constituţională nu se prevede că accesul la justiţie înseamnă accesul nelimitat la toate structurile judecătoreşti şi nici faptul că toate procesele trebuie să parcurgă toate gradele de jurisdicţie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 205 din 15 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3490/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3492/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
