ICCJ. Decizia nr. 3490/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3490/2010
Dosar nr. 2331/36/2008
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, la data de 3 noiembrie 2008, sub nr. 2331/36/2008 reclamanta SC P.C. SRL a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta C.C.F., să dispună, pe calea hotărârii judecătoreşti ce o va pronunţa, obligarea pârâtei de a face, în sensul înscrierii societăţii reclamante în registrul consultanţilor fiscali si al societăţilor comerciale de consultanţă fiscală.
În fapt, reclamanta a arătat că a dobândit, în conformitate cu dispoziţiile legale care operau la data constituirii sale (tempus regit actum), 03 mai 2000, dreptul de a realiza şi activitatea de consultanţa fiscală, fapt recunoscut chiar de C.C.F. cu adresa nr. 267/2325/07/2008, prin care a solicitat SC P.C. SRL să întreprindă toate demersurile necesare pentru înscriere.
A considerat reclamanta că prevederile OG nr. 71/2001 nu pot opera decât pentru viitor, iar drepturile câştigate anterior nu mai pot fi înlăturate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1, 7 şi 16 din Legea nr. 554/2004, art. 15 din Constituţia României, art. 261 din OG nr. 71/2001, art. 6 din OG nr. 65/194, art. 82 – art. 84, şi art. 112 – art. 114 C. proc. civ., art. 1073 – art. 1075 C. proc. civ.
În susţinerea cererii a solicitat reclamanta să-i fie încuviinţate probele cu înscrisuri şi cu interogatoriul administrat pârâtei.
Au fost depuse la dosar de către reclamanta SC P.C. SRL următoarele înscrisuri: dovada îndeplinirii procedurii prealabile, potrivit dispoziţiilor art. 7 din legea contenciosului administrativ, adresa nr. 267/2325/07/2008 a C.C.F., fişa societăţii de la O.R.C. Constanţa, actul constitutiv al SC P.C. SRL.
Legal citată, pârâta C.C.F. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată. A invocat pârâta excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Constanţa, motivat de faptul că sediul social al reclamantei este în localitatea Moreni, judeţul Dâmboviţa, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru lipsa calităţii de consultant fiscal a vreunuia dintre asociaţii societăţii ori a administratorului acesteia.
Pe fondul cauzei a arătat pârâta că, începând cu anul 2001, activitatea de consultanţă fiscala a fost reglementată distinct prin OG nr. 71/2001, fiind necesar ca unul dintre asociaţii SC P.C. SRL şi administratorul acesteia să aibă calitatea de consultant fiscal. Faţă de lipsa conformării reclamantei la dispoziţiile statuate în cuprinsul art. 4 şi 9 din OG nr. 71/2001, cât şi în cele ale art. 7 din Hotărârea C.F.R. nr. 5/2007, pârâta a susţinut că nu poate fi soluţionată favorabil cererea dedusă judecăţii în prezenta cauză.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 71/2001, Hot. C.C.F.R. nr. 5/2004, OG nr. 65/1994, Hot. Corpului experţilor contabili şi Contabililor autorizaţi nr. 1/1995, Decizia Curţii Constituţionale nr. 916/2007, Legea nr. 200/2004, Directiva nr. 2005/36/CE a Parlamentului European şi Consiliului U.E. din 2005.
În susţinerea întâmpinăm a solicitat pârâta încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei cu interogatoriul administrat reclamatei.
Prin încheierea de şedinţă din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa au fost respinse excepţiile necompetenţei teritoriale şi a inadmisibilităţii acţiunii ca nefondate.
Răspunsurile pârâtei la interogatoriul administrat de reclamantă au fost depuse la dosar iar cele ale reclamantei SC P.C. SRL au fost consemnate.
La termenul de judecată din 08 aprilie 2009 pârâta C.C.F. a formulat cerere de conexare a prezentei cauze cu cea înregistrată sub nr. 2497/36/2008, la data de 2 decembrie 2008, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, dată fiind strânsa legătură între cele două cauze, având acelaşi obiect şi acelaşi temei juridic, reclamantul fiind, în cauza trimisă spre conexare, persoana fizică B.V., cel care are calitatea de asociat şi administrator la SC P.C. SRL.
Excepţia de conexitate a fost admisă prin încheierea de şedinţă din 10 iunie 2009, încuviinţându-se pentru pârâtă proba cu interogatoriul administrat reclamantului B.V., făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ., faţă de lipsa acestuia în faţa instanţei pentru a răspunde personal la întrebările cuprinse în interogatoriul depus de C.C.F. Bucureşti.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 366/ CA din 7 octombrie 2009, a respins, ca nefondate, cererile conexe formulate de reclamanţii SC P.C. SRL Constanţa şi B.V.O. în contradictoriu cu pârâta C.C.F.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că dreptul pe care îl reclamă SC P.C. SRL Constanţa şi B.V.O. se circumscrie unor condiţii expres statuate în OG nr. 71/2001 a căror îndeplinire cumulativă duce la recunoaşterea dreptului pretins.
Or, în cererile conexe deduse judecăţii nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiei privind promovarea examenului pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal în ceea ce-l priveşte pe reclamantul B.V.O. fapt pentru care acesta nu poate fi înscris, în registrul consultanţilor fiscali şi al Societăţilor comerciale de consultanţă fiscală, cum nu poate fi înscrisă nici SC P.C. SRL în lipsa dovezi că cel puţin un asociat al său are calitatea de consultant fiscal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii SC P.C. SRL Constanţa şi B.V.O., criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi invocând dispoziţiileart. 304 pct. 1, 8 şi 9 C. proc. civ.
Verificând în prealabil regularitatea recursului se constată că recurenţii nu au depus la dosar dovada plăţii taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.
Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior, deşi a fost citat cu menţiunea timbrării T devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată" recurenţii - reclamanţi vor fi obligaţi la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă C.C.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de SC P.C. SRL Constanţa şi B.V.O. împotriva sentinţei civile nr. 336 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Obligă recurenţii - reclamanţi la 1.500 lei cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3489/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3491/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
