ICCJ. Decizia nr. 3496/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3496/2010
Dosar nr. 7446/2/2009
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, sub nr. 7446/2/2009, reclamanta Ţ.E. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, solicitând obligarea pârâtului să admită cererea privind redobândirea cetăţeniei române şi să fie obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la plata de cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că, în anul 2004, s-a adresat Ministerul Justiţiei – C.P.C., după care timp de patru ani nu au primit nici un răspuns.
În luna mai 2008 s-a adresat Direcţiei Cetăţenie, pentru a se comunica stadiul soluţionării, împreună cu cazierele actualizate, însă cererile tot nu au fost soluţionate, ulterior, la data de 17 iunie 2009 a revenit cu o nouă cerere, urmare căreia i s-a comunicat că volumul cererilor este foarte mare, reclamanta considerând că termenul de soluţionare a cererii sale nu poate fi considerat nici pe departe un termen rezonabil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 101 din Legea nr. 21/1991, modificată şi completată C.E.D.O., Constituţia României.
În susţinerea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei în, xerocopie, dovada efectuării procedurii prealabile.
La data de 27 octombrie 2009, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că cererea a rămas fără obiect, întrucât, în şedinţa din data de 09 septembrie 2009, cererea reclamantei a fost examinată şi avizată pozitiv, întocmindu-se Raportul prevăzut de art. 17 şi 18 din Legea nr. 21/1991, în care s-a menţionat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru redobândirea cetăţeniei române, raport ce va fi înaintat ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti, care, după constatarea îndeplinirii condiţiilor art. 18 din lege, va emite ordinul de dobândire a cetăţeniei române, ce va fi publicat în M. Of. al României.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3661 din 3 noiembrie 2009, a admis excepţia şi a respins acţiunea reclamantei Ţ.E. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, ca rămasă fără obiect.
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reţinut în considerentele hotărârii, prima instanţă că în raport cu obiectul acţiunii, poziţia pârâtului şi conţinutul adresei nr. 16836/ DC din 20 octombrie 2009, acţiunea a rămas fără obiect.
A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată, a constatat că obiectul pretenţiilor deduse judecăţii a fost realizat şi că prin urmare, dezlegarea dată de instanţă primului capăt de cerere face imposibilă aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., şi obligarea autorităţii la plata cheltuielilor de judecată.
Pe de altă parte autoritatea pârâtă a analizat favorabil cererea de redobândire a cetăţeniei înainte de primul termen de judecată şi practic instanţa nu mai putea constata o culpă a autorităţii reprezentată de refuzul de a da curs pretenţiilor reclamantei.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
De la această regulă există şi excepţia prevăzută de dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul care a recunoscut ca prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
În speţa dedusă judecăţii, reclamarea a formulat cerere de redobândire a cetăţeniei române în anul 2004 conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 şi întrucât nu a fost soluţionată într-un termen rezonabil s-a adresat instanţei judecătoreşti la data de 31 iulie 2009.
Astfel, este adevărat că, la data de 9 septembrie 2009, cererea a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie, însă acest lucru s-a realizat după ce reclamanta - intimată formulase prezenta acţiune şi după ce anterior acţiunii pârâtului în justiţie, formulase, pe cale administrativă, şi memorii de urgentare a soluţionării dosarului.
În acest context, instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată a constatat că obiectul cerere a fost realizat, în sensul că cererea de redobândire a cetăţeniei române a reclamantei a fost examinată, dar a reţinut şi culpa autorităţii de a nu soluţiona cererea într-un termen rezonabil şi de a nu-i comunica acest aspect, fapt ce a determinat formularea acţiunii şi implicit efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.
În final, este de reţinut că deşi acţiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect nu înseamnă că autoritatea nu a căzut în pretenţii, în condiţiile în care, „pretenţiile" deduse judecăţii au reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de soluţionarea cererii pe parcursul judecăţii cauzei, reclamantul fiind obligat să efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea să răspundă petiţiei sale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod legal instanţa de fond a obligat instituţia pârâtă la plata cheltuielilor de judecată şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 3661 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3495/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3498/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
