ICCJ. Decizia nr. 3502/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3502/2010
Dosar nr. 2356/54/2009
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Gorj, prin sentinţa nr. 1705 din 09 septembrie 2008, a admis acţiunea reclamantului M.I.F. şi a obligat pârâţii la plata sporurilor de confidenţialitate în procent de 10 % şi mobilitate de 15 % începând cu anul 2004 până la pensionare (01 aprilie 2007), reactualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din OUG nr. 92/2004, sistemul de salarizare al funcţionarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulente şi alte drepturi.
Această dispoziţie este în concordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 84/2003 pentru modificarea şi completarea OG nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv.
În consecinţă, funcţionarul public are dreptul la sporuri suplimentare corespunzătoare clauzelor de confidenţialitate şi mobilitate într-un cuantum corespunzător celui similar stabilit pentru alţi angajaţi, pentru a se respecta astfel principiul egalităţii de şanse şi de tratament reglementat de art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul P. Oraşului Ţicleni, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a legii raportat la starea de fapt reţinută.
În acest sens s-a precizat că dispoziţiile Codului muncii se aplică prioritar raporturilor de muncă întemeiate pe un contract individual de muncă, în timp ce regimul juridic de drept comun aplicabil funcţionarilor publici prezintă numeroase particularităţi aflându-ne în prezenţa unui contract de drept public sau de drept administrativ în cazul căruia libertatea părţilor este în cea mai mare parte suplinită de legiuitor.
S-a arătat că în acest context sporurile solicitate în cauză sunt prevăzute doar de Codul muncii şi nu de dreptul comun aplicabil funcţionarilor publici.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 2335 din 12 noiembrie 2008, a admis recursul declarat de pârâţii C.L. al Oraşului Ţicleni, P. Oraşului Ţicleni şi P. Oraşului Ţicleni, împotriva sentinţei nr. 1705 din data de 09 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 8751/95/2008.
A modificat sentinţa în sensul că a respins acţiunea.
În considerente deciziei s-a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea nr. 188/1999 R, pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime şi alte drepturi salariale în condiţiile legii.
În ceea ce priveşte adaosul salarial, corespunzător sporului de mobilitate şi confidenţialitate, reglementat de art. 25 şi 26 C. muncii, s-a precizat că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici.
Reclamantul nu a invocat în sprijinul acţiunii sale nici un act normativ. privind reglementarea drepturilor salariale ale funcţionarilor publici, ci numai cadrul legal general, reprezentat de dispoziţiile art. 25 şi 26 C. muncii şi aplicabilitatea acestora în cazul funcţionarilor publici.
S-a arătat că pentru a se acorda sporul de mobilitate şi confidenţialitate aşa cum rezultă din prevederile art. 31 din Legea nr. 188/1999, este necesar ca alte drepturi salariale pentru a fi acordate funcţionarului, să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr dispoziţiile Legii nr. 188/1999 se completează cu prevederile Într-adevăr, dispoziţiile nr. 188/1999 se completează cu prevederile legislaţiei muncii, aşa cum dispune art. 117 din legea republicată, în măsura în care dispoziţiile respective nu contravin legislaţiei specifice funcţiei. În ceea ce priveşte drepturile decurgând din clauza de mobilitate şi confidenţialitate, acestea nu contravin legislaţiei funcţiei publice, numai că legiuitorul a condiţionat acordarea altor drepturi, a căror sferă se poate extinde şi la cele două clauze, de existenţa unei reglementări legale.
Legislaţia prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcţionarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcţiile publice de execuţie sau de conducere, în acest sens enunţăm cu titlu de exemplu OG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007.
Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile şi sporurile care se acordă funcţionarilor publici.
În OG nr. 2/2006 a fost inclus sporul de confidenţialitate pentru funcţionarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administraţiei prezidenţiale, C.N.S.A.S., M.A.E., Ministerul Integrării Europene, Direcţiilor subordonate ministrului delegat pentru comerţ din cadrul M.E.C., Consiliului legislativ, aşadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Acelaşi act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat şi faptul că acest spor se stabileşte prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Din expunerea efectuată în această decizie, se reţine că în ceea ce priveşte funcţionarii publici din cadrul autorităţilor locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde spor de confidenţialitate şi mobilitate şi că, mai mult, chiar în situaţia acordării acestora pentru categoriile de funcţionari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Clauzele de mobilitate şi confidenţialitate nu sunt contrare statutului funcţionarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate şi cuantificate într-un act normativ.
În cazul funcţionarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcţionarilor.
Împotriva Deciziei nr. 2335 din 12 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova a formulat cerere de revizuire revizuientul M.I.F., invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 alin. (1) şi art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În esenţă, revizuientul a arătat că între hotărârea a cărei revizuire se solicită şi sentinţa nr. 447 din 09 septembrie 2008 a Tribunalului Gorj există cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că au fost pronunţate soluţii identice în situaţii similare la instanţa de fond, ulterior modificată fiind doar a sa, fără a se invoca argumente juridice solide.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., există motiv de revizuire dacă sunt hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.I.F., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, susţinând, în esenţă, că motivul respingerii cererii de revizuire este incorect şi fără temei legal şi ca atare, în virtutea legilor aflate în vigoare la data respectivă este îndreptăţit să primească acele sporuri conform actelor anexate la dosar.
A mai menţionat că atât sentinţa nr. 1705 din 9 septembrie 2009 care îl priveşte cât şi sentinţa civilă nr. 447 din 4 martie 2008 sunt date de acelaşi complet de judecată care admite acordarea sporurilor pentru alţi colegi ai săi, dar pentru el respinge cererea de acordare a aceloraşi sporuri.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel Craiova, în mod corect, a respins cererea de revizuire formulată de M.I.F. în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5, 7 C. proc. civ., există motive de revizuire dacă sunt hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În cauză, recurentul - revizuient a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1705 din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Gorj rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 2335 din 12 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova prin care a fost respinsă cererea reclamantului de obligare a C.L. Ţicleni şi P. Oraşului Ţicleni la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidenţialitate şi mobilitate în cuantum de 15 %, respectiv 10 % susţinând că este potrivnică sentinţei civile nr. 447 din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Gorj.
Prin această ultimă hotărâre a fost admisă acţiunea reclamanţilor Ş.C., G.D., M.D., P.M.C., T.S., M.C.M., G.E.D., P.I., P.M., D.G. şi S.G. şi a obligat C.L. al comunei Ţicleni şi P. oraşului Ţicleni la plata sporului de confidenţialitate şi mobilitate.
După cum rezultă din cele mai sus prezentate, hotărârile invocate vizează persoane diferite neregăsindu-se situaţia prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în mod corect prima instanţă a reţinut că nu poate fi examinat atâta timp cât recurentul nu a indicat înscrisurile pe care le consideră ca fiind noi şi ar intra sub incidenţa textului de lege invocat.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.I.F. împotriva sentinţei nr. 4602 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3500/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3504/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
